Cântec acrişor

Rozaliu. Rozalie.
Răsărea. Răsărea.
Ca un crin se trezea
Uitătura-ţi zglobie.

Lalea neagră ţineai
Între grinduri holande,
Cu privire de bande
Braconam. Braconai.

Vinovaţi. Ne-am temut
Se lumina rozaliu
Nici un nor. Totu-i viu
Ai gemut. Am gemut.

Fruct oprit pe ram rupt
Ne-am înfipt în el dinţii,
Pe noi doară, cuminţii,
Cine să ne fi corupt?

Ofiliţi în vene macii,
Stingând apriga năvală
În penumbra colosală
Muşcă discul vârcolacii.

Acrişor. Acrişoară.
Soarele răsare şi-apune
Luna răsare şi-apune
Acrişor. Acrişoară.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Zaharia Stancu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet rozaliu

Modus vivendi rozaliu
Cu ascendent în roşul estic
Cu bodyguard sau caraliu
Adânc înfipt în solul getic

O lâncezeală vagă, rozalie,
Pe fond difuz de impromptu
Păcat mulat pe carnea durdulie
Întâmpinat, cochet, întâi cu nu

Parşive timpuri rozalii
Portretele zâmbind cretine
Fierbinţile omagii cam călâi
Spre cele două paţachine

Discursuri false rozalii
Speranţă tot mai rozalie,
Captiv în hău de răgălii...
Pink Floyd bocind o melodie...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire de catifea

Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
şi pe aripa ei,
soarele răsărea.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.

Şi toate ce sunt
ei se închinau
şi toate ce sunt
iubiri emanau.

Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
şi pe aripa ei,
soarele răsărea.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine v-a minţit că Soarele răsare în Japonia? Aceasta e o convenţie a oamenilor. El răsare pretutindeni la fel.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licuricii se laudă cu lumina lor când nu răsare nici soarele, nici luna; pisica cât este ea de curajoasă când tigrul se întoarce în pădure.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexy troc

Păi norocul meu e statul
nici atât n-am priceput
îmi dă stele-mi face patul
şi m-adoarme surdomut

Nici atât n-am priceput
de unde răsare luna
am dreptul la un sărut
dacă-s Iuda-ntotdeauna

După ce răsare luna
îmi dă stele-mi face patul
o tăcere-mi ia plus una
o norocul meu e statul

În sfârşit cine pricepe
statu-i calul între iepe

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 august 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE LA ÎNCEPUTURI SOARELE RĂSARE ŞI APUNE -Rubaiat-
De la începuturi soarele răsare şi apune,
Tot ce e creaţie divină, lui i se supune
Căci lumina este chintesenţa vieţii pământene,
Primordial născută, întunecimii se opune.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vijelii cumplite au trecut peste noi, la toate am ţinut piept, şi nu ne-am dat, ş-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Ţara. Poporul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Anume... n-am venit.
Nici tu.
Noi ne-am gasit
in acel tainic labirint
de facle stinse;
eu - ratacit.
Si... tu.
Ne-am intalnit si s-a facut
LUMINA.
De ce nu stai ca sa-ti arat
adevaratele poteci?
Si cate-aveam sa-ti spun...
Drum bun!
De voi striga in urma ta,
nu te uita-napoi, ca totu-i bine:
facliile-s aprinse
si-s... la tine!

poezie de Ernest Maftei
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e naiv, nu crede nici ce vede. Orizontul cenuşiu lui i se pare rozaliu.

aforism de Harry Ross din Aforisme de Anul Nou
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru acrişor

nu toţi poeţii au cap (au un dar)
şi nu
toate poetele au picioare! -
altfel
acest cefalopod bricolat, legendar
ar
sta pe umeraşele noastre
ca
o cârpă cu multe pretenţii (?!)
ar
îmbrăca iluzoriu tot albul tot albul
în fu
muri de negru puţin acrişor
ar
bate poezie cu zahăr (are-acest dar)
în
tr-un castron secundar!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tăcut. Ne-am temut să nu ne pierdem dinţii care, oricum, au început să ni se mişte.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto... buze

Avea o rochie lungă până la ape cu un fermoar
rupt din păsări desfăcute. Mânecile îi
erau două cărări prin pădure.
Sub decolteu răsărea când apusul când
un curcubeu din nuaţe bronzate.
Stătea câmpie peste picior şi asculta
planeta umerilor cum dezvelea. Era desculţ!
Păşea printre pantofii crescuţi prin iarbă
printre ciorapii plini de frunze
printre mănuşile cu crengile rupte.
Ne-am salutat!
Eu din autonuz... ea din staţie!
Staţia era pustie şi avea plete lungi
sau poate... cine ştie!?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele încercări teoretice de a descrie şi explica universul conţineau ideea că evenimentele şi fenomenele naturale erau controlate de spirite cu emoţii umane, care acţionau într-o manieră foarte umană şi imprevizibilă. Aceste spirite locuiau în lucrurile naturale, cum sunt râurile şi munţii, inclusiv pe corpurile cereşti, cum sunt Soarele şi Luna. Ele trebuiau îmbunate şi trebuia cerută bunăvoinţa lor pentru a se asigura fertilitatea solului şi trecerea anotimpurilor. Treptat însă trebuie să se fi observat că existau anumite regularităţi: soarele răsărea întotdeauna la est şi apunea la vest, indiferent dacă se făceau sacrificii zeului Soare. În plus, soarele, luna şi planetele urmau pe cer traiectorii precise, care puteau fi prezise cu o precizie considerabilă. Soarele şi Luna puteau încă să fie zei, care ascultau de legi stricte, aparent fără excepţii, dacă nu se ţine cont de poveşti de felul celei în care Iosua a oprit Soarele.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna răsare în barbă

Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.

Duhul se topeşte,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuş la vioară.

Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că pământul e plat asemeni unei scânduri groase... că soarele nu răsare mereu în acelaşi loc şi nici nu răsare acelaşi soare, ci cu totul altul după noroc mai mic sau mai mare.

Nichita Stănescu în Laus Ptolemaei, Câmp (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi

din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.

pasul tău e printre ierburi
un şarpesc dor legănat,
pasul tău de domnişoară,
ce se lasă greu vânat.

trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aş fura pe-un bidiviu
în caleaşcă împăratească.

din văzduh îţi fur privirea,
ochii cu lumina lor
şi cu ei nemărginirea
şi-aş fugi cu tine-n zbor...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am mai cunoaste noi?

Atata timp trecut-a fara rost
Atatia ani de cand nu ne-am vazut
Balaia mea iubire tu ai fost
Parca din alte vremi, de la al lumii inceput

Ce mai conteaza acum?
Nici n-as mai sti ce voi...
De ne-am vedea vreodat'
Ne-am mai cunoaste noi?

A fost un vis frumos
Prin ploi ca de cristal
Printr-un ianuar geros
Si-un martie infernal

Acum sunt toate-n urma
Povesti cu falsi eroi
De ne-am vedea vreodat"
Ne-am mai cunoaste noi?

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Soarele încet coboară
După munţi, la asfinţit,
Înserarea se strecoară,
Arşiţa s-a domolit.

Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Şi-apoi râdem amândoi.

Stele una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.

Ne-am întins acum pe spate
Şi privim cu încântare
Cum coboară-nflăcărate
Două stele căzătoare.

Şi cu tremur în fiinţă
Privind spaţiul infinit
Ne punem câte-o dorinţă –
Oare a ta s-a împlinit?

poezie de Octavian Cocoş (9 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu răsare din seminţe?

Soarele dimineaţa.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!