Veșnicie, dulce iluzie
De nu vine nemurirea sub teiul cel bogat
unde pasărea de aur și-a făcut cuib curat,
de teamă mă voi ascunde într-un colț de lume
unde nici moarte nu va putea să mă dărâme.
Voi construi de la zero un mare imperiu
clădit pe cinste și prețios frumos,
străin de orice lege a vechii lumi
unde oameni nu pot trăi decât cu stăpâni.
Dacă am un soare deasupra capului azi
și-ntins în iarba îl pot privi în voie,
la ce-mi trebuie aur și pietre rare
când a trăi în mine mi-e singura nevoie?
Tâlharii acoperiți cu straie aurite
mână cârdul impresionant de vite
ce se sperie de la o simplă vorbă
că Dumnezeu e în cer și viața-i probă.
Și pe mine întâmplarea m-a adus aici
în viața mea ce are un singur stăpân,
inima curată ce tot timpu-mi vorbește
și mă ajută să aleg ce-i rău sau bun.
Să cred în alte forțe nu-i bine,
de la început mă aplec în jug
și văd că nimic nu se schimbă,
toate-s noi ca la început.
Dacă totul nu-i decât nebunie
și iluzie în propria mea minte,
râuri de aur ce-și sapă-nainte
în inimile voastre frumoase morminte?
Mă cuprinde, uneori, o mare teamă
văzându-i pe cei dragi cum se sting,
morții mei sunt cei mai morți,
neputând să-i strig sau să-i ating.
Ce rămâne după noi nu contează,
de ești tâlhar sau om cinstit,
moartea are o singură balanță
cu greutate de neclintit.
poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre curățenie
- poezii despre aur
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre tei
Citate similare
Liber, foarte liber
Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.
Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.
Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.
Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.
Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.
Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.
Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre învățătură
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre salvare, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre trădare, poezii despre superlative, poezii despre suflet sau poezii despre seară
Și vine o zi
când fiecare dintre cunoscuți are un prieten
convins că poveștile unesc oamenii
cu o singură condiție
să fie
adevărate
când se înmulțesc bogățiile se înmulțesc și cei care
le mănâncă
iubirea zdrobește cireșe în pavilionul urechii
sunetele ating înălțimi anormale
nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă
îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii
după un timp oricum voi alege să plec
stelele îmi arată direcția opusă mereu
din copilărie
mă înspăimânta acel sfert de veac
pe care simțeam că nu-l voi mai trăi niciodată
singur
încerc să nu observ câte are să-mi reproșeze viața
pentru că sunt mai iubit decât primul Adam
obiceiul de a ține minte tot mă împovărează
în fiecare duminică mă duci să văd morți
mă bucur că nu sunt ai mei dar mirosul de busuioc
mă umilește încât
urăsc florile primăvara și tot ce mai are verde
moartea sub unghii
îmi place să beau dar nu cum beau pământenii de parcă
nu ar avea pic de respect față de sânge
între sânii unei femei dacă rămâne un punct cald
poți fi sigur că ai lăsat-o în viață deși plăcerea o face să-și țină respirația
un timp
asta dacă știi să iubești
altfel ești ca poeții care scriu despre ceea ce nu pot face
indiferent că te cheamă Paul Emil sau
majoritatea celor care atunci când înțeleg
inima
li se oprește
nimic nu împlinește mai mult decât întoarcerea la cele spirituale
a unui trup furios pe trecut
în plină descompunere
mi-am găsit pomul cunoștinței binelui&răului
ca pe un vechi prieten și bun
mi-a răspuns lovindu-mă peste picioare
eu ascultam așteptând să treacă furtuna
convins că dragostea mea îi va grăbi moartea
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre urechi, poezii despre trecut sau poezii despre sâni
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Și m-am dus
Nu mi-e rușine s-o spun.
Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Și mă voi duce...
Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viața mea.
Moartea stă pe viața mea.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre văduvie, poezii despre sărăcie, poezii despre sunet, poezii despre sinceritate, poezii despre rușine sau poezii despre pensie
Dumnezeu m-a creat să împlinesc o slujire anume. Mi-a încredințat să fac ceva ce nu a mai dat nimănui. Am o misiune... Sunt o verigă într-un lanț, o punte de legătură între persoane. Nu m-a creat pentru nimic. Voi face lucrarea Sa; voi fi un înger de pace, un martor al adevărului acolo unde sunt... De aceea voi avea încredere în El. Orice sunt, nu pot fi aruncat afară. Dacă sunt bolnav, boala mea s-ar putea să-I slujească Lui; îndoielile mele s-ar putea să-I slujească Lui. Dacă sunt în suferință, durerea mea s-ar putea să-I slujească Lui. El nu face nimic în zadar. El știe ce face. S-ar putea să-mi ia prietenii, s-ar putea să mă arunce printre străini, s-ar putea să mă facă să mă simt singur, să-mi scadă curajul, să-mi ascundă viitorul de mine. Totuși, El știe ce face.
citat clasic din John Henry Cardinal Newman (1870)
Adăugat de Nana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre boală, citate despre îngeri, citate despre încredere, citate despre viitor, citate despre suferință, citate despre religie, citate despre prietenie, citate despre pace sau citate despre medicină
Al clipei
Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce și-a turnat tiparul pentru năruire
Și din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe și ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul prețios al flinței
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Și nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine...
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinței
Nu-i cer răsplată sau răsfăț; nici bir credinței.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Și niciodată n-am să fiu mai bine
Puținul din această clipă apropiindu-mă
Și-al clipei sunt din ce în ce mult...
poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre răsfăț, poezii despre ceas sau poezii despre amintiri
Cred în Steaua
Cred în Steaua
La bine și la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.
Cred în Steaua,
Colț de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.
Pentru onoare și adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.
Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost și ce sunt,
Pentru speranța ce vine din ea
Cred în Steaua mea.
Știu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Și-n viața aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.
Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toți ca unul zicem așa:
Cred în Steaua mea.
Lumea să știe că sunt luptător
Și că nu renunț ușor,
Fie lupta ușoară sau grea,
Cred în Steaua mea
Port în mine semnul ceresc,
Am curaj și îndrăznesc,
Focul credinței mă ține în șa,
Cred în Steaua mea.
Steaua va fi veșnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!
cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre păr sau poezii despre onoare
Unde...?
Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?
Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?
În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!
Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?
Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!
Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre toamnă sau poezii despre calendar
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre înțelepciune sau poezii despre râs
Viața
M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viața unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primește?
De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie și catastrofe inventează
Viața cu secera o decimeaza?
De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Și mai reci sau și mai calde,
De iubire și durere,
Bucurie și tristețe,
Dorințe, vise și speranțe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viața le are?
După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viața se află si în mine și în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer și printre stele
Si printre nori, zăpezi și ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munți și intre flori
Și în izvoare și pe mare
In toate vietățile de sub Soare
Dar despre VIAȚA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....
În călătorie, totuși,
când cu siguranță voi pleca
Viața, mai departe
In Lumina, Iubire și Pace o voi cauta
Și cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Și vouă în poezii Vă voi da....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre siguranță, poezii despre război sau poezii despre poezie
Trezire
Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,
În vântul care bate, în frunza ce-a căzut,
În timpul care trece și-n omul ce-a trecut,
Pe mine în oglindă așa curat și drept
Și bun, cinstit și sincer, cu inima din piept
Bătând în fugă mare, prinzând cu drag de tot
Ce a atins în cale, iubit-a totul, pot
Să spun cu strigăt mare, cu trâmbiță de foc,
Tot ce avem în viață nu ține de noroc,
Ci doar de tine totul, de mine și de noi,
Sau poate nu de-a-ntregul, dar sincer, mă îndoi,
Că este-n lumea asta un lucru cât de mic
Pe care, chiar și-n gând doar am vrut ca să-l ridic
La nivelul la care să-l pot vedea deplin
Așa cum e, un totul, lăsat de la Divin
Mai mic, mai plin, mai mare, unit de mii de părți
Ce-ar încăpea în minte, dar nu în mii de cărți
Cum e a mea oglindă în care m-am văzut
Astăzi mai clar, mai tare, mai drept dar decăzut
Din chiar a mea părere, căci chipeș, bine, sus
Până mai azi pe mine mereu, mereu m-am pus
Dar am greșit și știu că la mine m-am uitat
Așa voios cum sunt, eu mai rău m-am întristat
Că m-am văzut prea bine, credeam că sunt zărit
De toți prietenește dar, Doamne, ce tâmpit
Să mă ridic cu gândul, cu inima în slăvi
Pe mine, înnegritul, în suflet cu otrăvi
De morți aducătoare, cu putredu-mi miros
M-am pus în piramidă de sus și până jos
Când de fapt azi, întâia oară când m-am desprins
De egoul puternic, de rugul cel aprins,
Am observat că nu sunt măcar numai pe sfert
Cât mi-am văzut persoana pe care prea incert
Am crezut că o cultiv și că spre bine-o cresc
Pe când, de fapt, cu lauri eu singur mă acresc
De parc-aș fi o iudă, rău mie mi-am făcut
Că am plecat departe de unde m-am născut
Gol și murdar și vânăt dar totuși fericit,
Așa eram și tot eu de-acolo am fugit
Ca să m-ascund de mine, de viziunea mea
Asupra mea, desigur, ce greu mă apăsa
Dar nu vedeam c-orbește mergeam întunecat
De propria privire, de modul cel spurcat
Cu care murdărit-am un trup orânduit
Prea bine de un Doamne ce nu L-am prețuit
Din propria-mi prostie, din nepăsarea mea
Tot eu mereu lăsat-am în partea cea mai grea
A iadului să cadă treptat a mea viață
Și m-am trezit deodată ieșit la suprafață
Și n-am știut, chiar astăzi, să reacționez
La propria trezire sau poate un botez
Ce vine dintr-un singur și unicat moment
În care eu, pe mine, m-am văzut monument
Ridicat doar pe apă, pe vânt, pe foc uscat
Și lăsat din porunca Marelui Împărat
Să cadă ca în valuri, ca frunza de ușor
Poate să fiu legendă și pildă tuturor
Să știe să nu facă vreodată ce-am făcut
Cu viața pân-acuma câtă mi-am petrecut,
Ci mereu s-o îndrepte, s-o crească mai frumos
Unde este Lumină și Cerul luminos!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre creștere, poezii despre întuneric sau poezii despre viziune
Pentru începători
moartea și nemurirea
au fost răspândite de același născocitor
mi-au fost împinse cu de-a sila
înăuntru
și eu acum
împing în mine tot ce trebuie să iubesc
deși sunt la vârsta aceea
când prea puțin îmi pasă
de ce credeți voi despre mine
și dacă mă vedeți plângând pe o bancă
lângă catedrală
și dacă plânsul meu vi se pare
ieftin și nedemn și blamabil și prefăcut
și dacă urlați în cor
că n-am dreptate
aflați azi de-aici că lacrima
n-are nevoie de dreptate
așa cum nici voi n-aveți nevoie de mine
dreaptă sau sinceră sau vrednică
apoi toate astea
trec așa cum trece și luna
iar eu voi construi mai departe
pentru cea din urmă
cădere
fără să judec nemurirea voastră
sau plânsul vostru nedemn și ieftin și blamabil
și prefăcut
căci vine seara
întotdeauna vine seara
iar moartea apare de după deal
și pășește încet ca o femeie mândră
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre plâns sau poezii despre mândrie
De o vreme, n-o mai fac cu înverșunare. Nici apropierea, nici pierderea. Ceea ce unora le pare a fi sfârșit sau "prea târziu" pe mine mă face să mă simt (iar) la început, mereu la început de poveste. Golul din suflet se umple cu oameni noi, cu alte istorii, cu alte feluri de "cald", la care nici măcar nu mă gândisem. Mă opresc în locuri unde stau un pic sau un pic mai mult. Cât mă lasă inima. Nu mă plictisesc, nu sunt tristă, doar uneori bate vântul ceva mai rece pe dinăuntrul meu. Și atunci îmi imaginez că fiecare dintre noi rătăcește insular printr-o lume cufundată preponderent în iarnă. Nu trebuie decât să ne intersectăm poveștile, căutând starea de bine. Insule calde.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre insule, citate despre început, citate despre vânt, citate despre tristețe, citate despre suflet, citate despre sfârșit, citate despre inimă, citate despre imaginație sau citate despre iarnă
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre tăcere
Moartea mă neliniștește foarte puțin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranță. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăcește prin Anglia; e foarte sărac, toți îl disprețuiesc, își bat joc de el; dar el știe că are undeva o comoară ascunsă. Și eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărți, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, așa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, și după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre sărăcie, citate despre perfecțiune, citate despre mamă, citate despre frică, citate despre familie sau citate despre comori
Muntele din mine
Uneori aș vrea să duc o viață de nomad,
La poalele muntelui cel mare
Să-i fiu doar eu prietenul cel pribeag
Suflat de vântul burzulit și mângâiat de soare,
Să stau pe-al lumii acoperiș doar pentru o zi
E mult prea mult a cere,
Cu ochi de șoim deasupra a privi
E tot ce vreau în aceste timpuri efemere,
Să pot s-ating o liniște deplină
Să scap de duhul prihănit,
Ce mai flămând ca o sălbatică felină,
Zile lungi din mine, bine s-a mai hrănit,
Uneori aș vrea să fiu chiar muntele în sine
Să stau măreț și neclintit,
Să râd de voi, de toți chiar și de mine
Cum nu știm ce-i în viața simplă de iubit.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre prietenie sau poezii despre feline
Eleonora: I l-ai lăsat pe Rikky; papagalul tău preferat... Deci, ții chiar atât de mult la băiatul ăsta, draga mea?
Maria: E un băiat bun, mamă.
Eleonora: Știu, am remarcat; bun și frumos în același timp. Pe deasupra, chiar inteligent și manierat; până și tatălui tău i-a plăcut de el. Dar mult mai important e, scumpa mea, ce simți tu pentru el?
Maria: Ah, mamă, te-aș minți dacă aș spune că nimic, dar nu-mi fac iluzii în ceea ce-l privește.
Eleonora: De ce, draga mea? De ce vorbești astfel?
Maria: Pentru că el e îndrăgostit, mamă; evident însă, nu de mine, ci de alta... Tot o colegă.
Eleonora: De unde știi? Ți-a spus el?
Maria: Nu, nici gând! Nici nu l-aș fi întrebat așa ceva. Intuiție, mamă... În plus, se observă clar din modul în care o privește, din felul în care-i vorbește, din atenția cu care o înconjoară mereu; n-are ochi decât pentru ea, deși ea e mai rece față de el, mai distantă...
Eleonora: S-ar putea să te înșeli, scumpa mea.
Maria: Nu, sunt sigură că nu!
Eleonora: Și atunci, ce-i de făcut?
Maria: Am să mă resemnez, mami. Pot înțelege că nu-i de mine; nu vreau să țintesc prea sus.
Eleonora: Ce tot spui prostii? Cum să nu fie de tine? Și tu meriți tot ce-i mai bun. Ești potrivită pentru el sau oricare altul. Meriți...
Maria: Dar nu pe el, mamă! E clar că inima lui îi aparține ei, celeilalte... Și nu vreau să mă amestec între ei doi.
Eleonora: Și atunci, tu... Cum rămâne cu tine? 13 ani sau mai mulți chiar, îl vei avea în preajmă... Cum ai să reziști?
Maria: O să reușesc, mamă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre prostie, citate despre papagali, citate despre minciună, citate despre iubire, citate despre intuiție sau citate despre inteligență
Anul Nou
Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an să prindă vrea
Și trece totul ca un vis...
Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?
Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?
Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,
Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...
În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept
Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,
Pe Tine, vreau să Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, mă străduiesc,
Să fac doar ce e de folos
Și plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.
Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, știu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.
Amin
poezie de Florența Sărmășan (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Fariseii: Tu mărturisești despre Tine Însuți; mărturia Ta nu este adevărată.
Iisus Hristos: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel ce M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinței iudeilor. - 8:13-18, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre legi sau citate despre adevăr
Septembrie. Pe scu(r)t
Nici nu mai știu dacă de frunze-i vorba ori despre mine - desfrunzit un pic.
Mai fuge-o vară și-i mai rece ciorba și parcă-n douăzeci de scânduri mă despic.
Nu-mi cresc izvoare-n ochi și nici nu tremur, dar nici într-un picior nu pot să sar,
Mi-e rău de toamnă ca după cutremur, mi-e, totuși, toamna, răul necesar.
Mă stoarce dorul de nisip fierbinte, de valul-albastru și de vinul roz,
Începe-o școală-n mine azi, dar înainte, le caut, amintirilor, siloz.
Le pregătesc, din timp, un raft durabil, un loc la geam, dar neajuns de ger,
Un loc ferit de praf, invulnerabil, nițel departe de calorifer.
Le voi păstra acolo până-n vara care-i departe-acum, dar va veni,
Și uneori, câte-o-amintire, seara, eu voi mușca, iar ea mă va-ncălzi.
Poteci, cascade, râuri, munți, poiene vor defila în straie noi de azi,
Dar nici furtuni, nici ploi și nici troiene nu-mi vor ucide dragostea de brazi.
E iarăși toamnă, ce frumoasă-i toamna! De fapt, nimic nu-i mai frumos ca ea.
Sau poate... primăvara, vara, iarna ori să le văd trecând prin fața mea
Și gânduri să se-mpiedice de mine, împiedicat, la rândul meu, de-un gând:
nu, anotimpuri nu-s deloc puține, doar eu m-alint, nimic înțelegând.
poezie de Eduard Lupascu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre râuri, poezii despre roz sau poezii despre primăvară