În primele zile a fost distractiv să zbor. Mă puteam avânta peste acoperişuri şi copaci, sau puteam întâlni un tren şi valurile mărilor. Cerul întreg îmi aparţinea. Acum există atât de multe regulamente... Cerul este aglomerat. Toată distracţia a dispărut.

citat din Katherine Stinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu puteam să-nţeleg

Nu puteam să-nţeleg cum stă osul sub carne,
ce blestem îl apasă să suporte tăcut
îndurând umilinţa unui melc fără coarne
târâtor anevoie printr-un veac prefăcut
Nu puteam să-nţeleg de ce doare plutirea
ca o cruntă tortură născocită de popi,
ca o rană sărată, ca un gol, ca psaltirea
recitită-n răstimpuri de eretici miopi
Nu puteam să-nţeleg câte ceruri există
şi de ce fiecare nu îl are pe-al său
chiar de-ar fi să măsoare numai cât o batistă
năclăită de stele ca un geam de hublou
Nu puteam să-nţeleg care far mă încape
ca o haină lălâie şi din care ocean
vreo armadă de vise şi-ar croi peste ape
drumuri lungi către mine, s-acosteze în van
Nu puteam să-nţeleg de ce cântă copacii
sunt viori sau sunt arbori şi cum fabrică flori,
lemn de cruci, de corăbii, de ce-i tulbură macii
când răsar printre iarbă pe sub ei, trecători
Nu puteam să-nţeleg care umbră mă muşcă
pe furiş de călcâie sau ce câine dalmat
îmi adulmecă urma, presărând praf de puşcă
pân' la portul din mine unde zac exilat.

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin cartier

am atins cu degetul cartierul copilăriei
şi jocurile
au început să cadă în şir indian
sau ca un vârtej neştiut
de pe harta principiilor curate
la marginea mesei stăteam
aproape matură
şi le prindeam
le prindeam
râdeam plângeam
nu puteam
să ştiu de câte ori timpul mi-a aruncat oase
peste fiecare joc
nejucat
peste fiecare filă ilizibil scrisă
de viaţă
plângeam râdeam
nu puteam
nu puteam

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscoditorii

Puteam să fiu Tu,
Dacă şi tu îndrăzneai să pari Eu!
Şi puteam face schimb de monezi...
(De-aceeaşi valoare, bine-nţeles!)
Aceste bancnote,
Au trecut pe la fisc
Şi-au fost cântărite...
În fond, eşti mai rău,
De convins...
Şi dacă tresar în ochii,
Ferestrelor voastre mai mari,
Văd cerul de aur
Şi înlăuntru un chip,
Asemenea nouă,-
Iscoditorii

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a dat

Îmi căutam cerul meu senin
Şi ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Şi am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta ştie doar ea
Când o privesc senină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti iubirea?

Ochii tăi aveau lumini necunoscute.
Îmi amintesc atât de bine!

Şi glasul tău îmi încălzea nisipoasele sloiuri.
Îmi amintesc atât de bine!

În braţele tale îmi odihneam neliniştile
şi mă pregăteam de un nou zbor.
Doar în braţele tale ştiam să visez,
doar acolo puteam să trăiesc.

Iubirea ta mi-o amintesc atât de bine!...

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă şi ploaie

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
şi praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi şi noapte

Cum plouă, Doamne, des şi mult,
peste clădirile bălţate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălţi şi-s tulburate

Pământul e acum noroi
şi se lipeşte pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
şi cum îndoaie orice floare

Câte umbrele s-au deschis
şi câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulţi aduşi azi-noapte

Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
mă iartă, Doamne, de păcate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am jucat "Pavlo Hummel" în Boston am stabilit o legătură cu o pereche de ochi din sală, am parcurs întregul spectacol agăţându-mă de ochii aceia, dând totul pentru acei ochi. Când a căzut cortina, m-am uitat în direcţia acelor ochi şi am văzut un câine-ghid. Aparţinea unei fete oarbe. Nu puteam trece peste compasiunea, intensitatea lor şi toată înţelegerea din ei. Era un câine. Ce mai meserie!

citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste şi-atât

cândva toate erau ale mele
şi viaţa era de-nţeles
nu anii contau ci iubirea
tot timpul aveam de ales

principii şi taine, aiurea
puteam să greşesc orişicând
eram tânăr, cuprindeam cu privirea
pământul, cerul şi orice gând

puteam să mut chiar un munte
doar suflam şi l-am şi sfărâmat
clădeam imediat câte o punte
peste hăuri de în cale mi-au stat

iar mintea-mi zbura printre stele
visând că eram infinit
nu ştiam că fac parte din ele
sunt praful ce cândva ne-a unit

nu-mi pasă că toate sunt duse
sau de tine de mine de voi
amintirile rămân suprapuse
peste viaţa de mai de apoi

cândva iubeam zi şi noapte
nu existau îndoieli sau erori
dansam pe câmpuri minate
dar vedeam şi credeam doar în flori

te-ai dus tinereţe adio îţi spun
viaţa-i hâdă acum şi neghioabă
dihănii ca troli şi orci mă supun
crezând că au cu mine vreo treabă

cândva eram tânăr şi chiar eram eu
voiam să le ştiu mai pe toate
imitam un zeu dar eram derbedeu
mai bine de atât nu se poate

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult

întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
şi ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie

până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam şi nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios şi în sfârşit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult

gălăgia din mine încerca să se caţere, să mă ajungă
mă ridicam, aşa ţintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
şi în sfârşit simţeam că sunt liber. mă simţeam curat

m-am aplecat şi mi-am sărutat ghizdurile sufletului
şi buzele mele au simţit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt

acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeţii...

RĂTĂCIND...

Sunt trist şi la fel de cenuşiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Şi vântul îmi suflă din faţa,
Ce greu se-naintează în viaţă!
Ce drumuri cu gropi şi hârtoape!
Sfârşitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată şi netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o ştiu...
Şi-s la fel ca un nor cenuşiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întârziere

Eram sa iubesc
Dar vântul m-a prins desculţ de buze
Şi m-a purtat intr-o alta limba
Analogic.

am dat din mâini cui a dorit.
Nu a venit nimeni sa le spele de lapte,
De pene, de lut.
Aşa puteam sa zbor in doi
Pe sub tâmplele curcubeului ori nu puteam?

Eram sa mor
Dar dragostea m-a prins cu un sărut de palma infinitului
Câteodată ceata vorbeşte cu norii
Câteodată raiul o asculta
Câteodată aştept cu toporaşi iarna in soare.

Eram printre ere,
Ce altceva puteam fi?

poezie de Robert Coman din Proprie (18 august 2022)
Adăugat de Robert Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins în iarbă, cu faţa în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viaţă. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniştea şi îmi dădea forţe noi. Aşa am început să mă simt mai uşor, eliberat de tristeţea şi de coşmarul existenţei mele confuze de până atunci. Aşa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, şi am ştiut că puteam începe de-acum o nouă viaţă, viaţa mea cea adevărată, o viaţă de om.

Constantin Cubleşan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (despre Vincent van Gogh): El a pictat ceea ce a simţit, nu ceea ce a văzut. Oamenii nu au înţeles, lor li se părea ceva copilăresc şi imatur. Le-a luat ani de zile pentru a-i recunoaşte adevărata tehnică. Pentru a observa felul în care utilize pensula pentru a face să pară că cerul se mişcă. Cu toate astea, el nu a vândut niciun tablou cât timp a trăit. Acesta e un autoportret. Nu e nicio deghizare, nicio nuanţare. Sinceritate. Acum, şaizeci de ani mai târziu, cum e el considerat?
Giselle Levy: Celebru.
Katherine Watson: De fapt, atât de celebru încât toată lumea are o reproducere a unei picturi de-a sa. Există cărţi poştale...
Connie Baker: Avem şi un calendar.
Katherine Watson: Vedeţi? Capacitatea de a reproduce opere de artă face ca el să fie accesibil maselor. Nimeni nu trebuie să deţină un van Gogh original, îl pot picta singuri. Van Gogh într-o trusă de pictură, domnişoarelor! Cea mai nouă formă de a distribui artă maselor; pictură cu ajutorul cifrelor.
Connie Baker (citeşte instrucţiunile de pe cutie): "Nu toată lumea trebuie să fie van Gogh. Este foarte simplu. Urmaţi instrucţiunile şi peste câteva minute vă veţi afla spre calea de a deveni un mare artist."
Giselle Levy: Van Gogh prin cifre?
Katherine Watson: Ironic, nu-i aşa? Priviţi ce am făcut din omul care a refuzat să-şi conformeze idealurile preferinţelor populare. Care a refuzat să-şi compromită integritatea. L-am pus într-o cutiuţă şi v-am cerut să-l copiaţi.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim despre fapte, şi totuşi faptele există doar parţial pentru noi, dacă nu sunt repetate şi recreate prin intermediul emoţiilor, gândurilor şi sentimentelor. Mie mi se pare că nu existăm cu adevărat, sau că existăm numai pe jumatate, pentru că nu ne puteam înţelege pe de-a-ntregul pe noi înşine şi nu puteam comunica cu lumea la nivel imaginar, din pricină că inventivitatea noastră servise unui joc politic.

Azar Nafisi în Citind Lolita în Teheran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 10 mai 1996, eram în "Zona morţii", pe Muntele Everest şi îmi aduc aminte că muream. Frigul mă anesteziase şi simţeam cum îmi pierd cunoştinţa. A doua zi, când a răsărit soarele, m-am întors din morţi şi am deschis ochii. Acesta este un mister pe care nu-l voi înţelege niciodată. Aveam mâinile îngheţate, nu puteam să deschid ochii, eram aproape orb, picioarele nu mi le mai simţeam şi nu mai mâncasem de trei zile şi nici apă nu mai aveam de două zile. Mă rugam să se întâmple ceva, voiam un semn divin, dar încet, încet, mi-am dat seama că nu voi scăpa cu viaţă din asta. În timp ce se apropia seara, mă resemnasem, şi tot ce mai puteam să fac era să îngenunchez şi să aştept să mor.

Beck Weathers în Ziua în care am murit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum 25 de ani nu puteam să merg pe stradă fără să fiu recunoscut. Acum îmi pun o şapcă şi nu ştie nimeni cine sunt.

citat din Paul Newman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă...

Am aşteptat să se deschidă cerul
Privind de după frunza moale
Şi am icnit: Se lasă gerul!
Şi-a dispărut plăcutul Soare.

O ploaie mocănească, rece
Se unduie printre copaci,
Iar frunzele mai mult de zece
Or să revină, iar, în saci.

E totul galben-pământiu
Într-un pastel de nedescris;
Şi multe file vrea să scriu
Al toamnei joc de paradis.

Mă udă stropii reci şi mici,
Ce cad cu îndârjire fină;
Şi corpul nu-l mai simt aici
Şi gura strânge bolta palatină.

Umbrela-mi este de prisos,
Căci vântul suflă cu nesaţ,
Iar frigul se coboară-n os
Şi tot mă strânge ca un laţ.

Acum, că toamna-i pe sfârşite
Şi semne clare sunt de iarnă,
Poveştile merg înainte
Şi cerul, fulgi, începe ca să cearnă...

poezie de Liviu Reti (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gătitul este la fel ca pictura sau scrierea unui cântec. Aşa cum în pictură sau muzică există atât de multe note sau culori, tot astfel în gastronomie există atât de multe arome - modul în care le combini te face deosebit.

citat din Wolfgang Puck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales actoria pentru că era distractiv. Mai dur a fost când a trebuit să iau distracţia în serios.

citat din Chris Noth
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!