Negru
Trosnesc sub pași tomnateci frunze sparte
Și reci, de parcă-ar fi din alte ere
Copaci scheletizați și-o babă care cere
Ceva nedeslușit - ceva de dincolo de moarte.
Mă-ntorc și-i văd o clipă ochii seci
Ca doi tăciuni uscați pe-o umbră ambulantă
Ajunsă - în sfârșit - pe ultima turnantă
A unei curse lungi, pe-ntinsele poteci.
Aș vrea s-o-ntreb ce vrea, dar latră-un câine
Și-n bezna nopții tot mai mult mă-ngrop
Din ceruri cade ploaia, cad frunzele potop
De nu mai cred că zorii vor mai veni și mâine.
poezie de Mihail Mataringa (26 octombrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre viitor
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre căderea frunzelor
Citate similare
Rondelul veștedelor frunze
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci,
Ți-aud trena rochiei când treci
Și pașii-ți ce lasă nou vad.
În zile senine și reci,
Mă simt un bătrân retrograd,
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci.
Și-mi pare c-ating fund de iad,
Dar nopțile-mi sumbre și seci.
Vor face din mine nomad,
Iubito, de tu vrei să pleci,
Când frunzele veștede cad.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre rochii
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre iad
- poezii despre bătrânețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cad suflete
Șoptesc copacii, tremurând,
Oftând, cad frunzele uscate,
Ca suflete ce zboară-n rând,
Bătând la-a cerului cetate.
Prin reci noroaie se-mpletesc,
Cu picăturile de ploaie,
Iar pe desupra lor pășesc,
Bătrânii, slabi, ce se-nconvoaie.
Prin parcuri ne-am plimbat încet
De mână, ca și doi copii,
Aveam baston, tu diabet
Și foarte multe dioptrii.
Dar la a ceasului bătăi
Când toamna vieții va veni,
Iau sufletele alte căi,
Țintind a cerului tării.
Și cu regret o să te las,
Deși aș vrea să mai râmân,
Precum un câine de pripas
Chemat în ceruri de stăpân.
Și vor cădea în calea ta
Covor de frunze ruginii...
Dar nimeni nu le va călca...
Doar vântul le va risipi...
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre plimbare sau poezii despre parcuri
Gândul vulpe
Îmi imaginez acest moment în pădure, la miezul nopții:
Există-acolo ceva viu,
Dincolo de singurătatea ceasornicului
Și-a acestei pagini albe pe care se mișcă degetele mele.
Prin fereastră nu se vede nicio stea:
Ceva încă mai aproape,
Deși mai întunecat,
Se strecoară-n acea singurătate:
Rece, delicat ca zăpada nopții,
Botul unei vulpi atinge lăstarii și frunzele;
Doi ochi sunt călăuzele mișcării care chiar acum
Și iarăși acum, și acum, și acum
Înscrie urme discrete de pași pe zăpadă
Printre copaci și, obosită, o umbră
Subțire atinge-un buștean și-n vizuina
Unui trup care are îndrăzneala să iasă
În luminiș, un ochi,
Ceva verde care se tot adâncește, se lărgește,
Strălucitor, încordat,
Preocupat de propria-îndelnicire
Până când, o instantanee, înțepătoare duhoare de vulpe
Penetrează ocnița neagră a unui cap.
Pe fereastră nu se vede încă nicio stea; ceasul ticăie,
Pagina este printată.
poezie de Ted Hughes din The Hawk in the Rain ( Uliul in ploaie) - 1957 - The Thought-Fox (Gândul vulpe) ' is probably the mo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre singurătate, poezii despre ceas, poezii despre întuneric, poezii despre încordare, poezii despre verde sau poezii despre păduri
Replică la poezia "Cad suflete" de Valentin Petre
Cum bate vântul prin copaci
Și cum mai cad frunzele toate!
Și nu știu de ce plin de draci
Ești și rămâi mereu în spate?
De mână-aș vrea să te mai țin,
Dar, mă refuzi, că ții umbrela,
Înjuri și sudui din senin,
Că ți-a udat ploaia flanela.
În papură-mi tot cauți nod,
Că merg prea iute nu-ți convine,
Misterul nu pot să-l deznod:
De ce-ai mai vrut să mergi cu mine?
Suntem bătrâni și e firesc,
Să ne cărăm mai greu carcasa.
Îmi vine, zău, să te plesnesc,
Sau s-o invoc pe-aia cu coasa,
Dacă tot zici că nu mai poți.
Rămân să calc eu frunze moarte
Pe-alei, de mână cu nepoți
Și-o să te plâng, prin ploaie, foarte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns sau poezii despre draci
Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre nori sau poezii despre jocuri
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre infinit
Timpul este ceva ce am vrea să stea, iar banii ceva ce am vrea să curgă.
aforism de Mihail Mataringa (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre timp sau aforisme despre bani
Apocalipsa e aproape! Atât de aproape, încât dincolo de ea se întrezăresc deja zorii unei Ere noi...
Mihail Mataringa (26 iunie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Apocalipsă
Toamna vechilor poteci
E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.
Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.
Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.
E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau poezii despre seară
Ceva rămâne
ceva rămâne
în frunzele ca niște gâze sub soare
în liniștea care dansează în oasele orbilor
ceva ca un cristal
care nu se sparge
sub biciul de foc al neputinței și furiei
în calea spaimelor
un dig tăios puternic necruțător
vor veni zorii opaci
cu un toiag de ceață în mână
și vor lovi
vor lovi
dar
ceva rămâne
ceva ca o respirație intraductibilă
ca un oftat imaculat înaintea asfințitului
când umbra pășește în șoaptă
să nu atingă marginea
să nu trezească vocea care ne locuiește
ceva rămâne
când nu ai nimic de ales
nimic de pierdut
5 comentarii1 distribuire
poezie de Geo Galetaru din Sintagme Literare (8 septembrie 1947)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre spaimă, poezii despre furie, poezii despre foc, poezii despre dans sau poezii despre Soare
Murind în fiecare zi câte puțin, odată ajunși pe ultima turnantă a existenței noastre, nu ne mai rămâne prea mult de murit...
aforism de Mihail Mataringa (13 decembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre existență
Ultima ninsoare
Mâine când va ninge, să nu mai m-aștepți,
Mă voiu pierde-n somnul sănilor de gheață.
Vor veni la tine pictori și poeți,
Să le pui pe masă cartea mea de ceață.
Vor veni, desigur, mai apoi și alți
Curioși la ușa așteptării tale.
Să-i primești în casă într'o zi de marți,
Vin din cel mai negru toarnă-le-n pocale.
Candelabrul fie mult mai luminos,
Vor veni la tine pelerini o mie.
Să le spui c-azi-noapte ai visat frumos,
Dar nimic din cartea închinată ție.
Mâine când va ninge, să privești pe geam
Cum își cerne viața ultima ninsoare!
Eu mai am, iubito, de parcurs, mai am
Un troian și încă un hotar de sare.
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre pictură sau poezii despre pelerinaj
Darnic, dar zadarnic (pentru Maria)
Aștept să-nceapă-n viața mea
Ceva ce n-a mai început,
Și nicio clipă n-aș mai vrea
Să se repete din trecut.
Mă tem de viitorul meu,
La fel de mult ca de prezent;
M-am săturat să-l văd mereu
Altfel, dar numai aparent.
Mă rog să-nceapă-n viața mea
O altă inimă să bată
Și-n locul meu s-aștepte ea,
Crezând în clipa mult visată...
Căci unei jumătăți de om,
Oricât ar fi de gură-cască,
Nu-i pică din același pom
Altfel de rod, fără să-l nască.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre generozitate
Nu e nimic
(sonet de necitit)
Nu e nimic, e-o liniște de gheață,
se-aude doar tăcerea, ca o apă
ce-n tulburele creierului sapă
și dă în el ca într-o fortăreață.
În piept ceva se sperie și crapă,
e tot în jur un bulgăre de ceață
ce-apasă greu de dis-de-dimineață
și-n el mă-ngrop și-n mine se îngroapă.
Va trece tot, cândva ne vom cunoaște
din pozele, mai galbene, un pic,
decât mai umblă mâinile pe moaște
ori roțile de frunze de la dric,
ori și mai proști și alții se vor naște.
Nu sunt bolnav. Nu mor. Nu e nimic.
sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre prostie, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini, poezii despre gheață sau poezii despre galben
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre munți, poezii despre muguri sau poezii despre emigrație
De ce nu-mi scrii?
Aș vrea să știu, de ce nu-mi scrii?
Am greșit eu, cu ceva, oare?
Am văzut în comportarea ta,
Un mare semn de întrebare.
Atât de mult am șteptat,
Să-mi spui, că ți-este foarte bine.
Oare, de gripă ai scăpat?
Că nu mai știu nimic de tine...
Aș vrea acum, tu să îmi spui
Cuvinte dulci, de alinare.
Să-ți văd ochii, ca doi tăciuni,
Să-mi spui o vorbă mare.
Cândva, ce fericit erai!
Mă-nbrățișai, mă mângâiai,
Azi, ai apucat pe-alt drum!
Ce tristă sunt acum...
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (3 ianuarie 1997)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre fericire sau poezii despre cuvinte
Aș vrea
Aș vrea în nopți de vise mistuite
Să fim doar noi în largul de pe glob
Și două inimi triste, rătăcite
Să se unească într-un singur strop.
Aș vrea să zbor în larg înalt de zare
Și să dispar, să fug de-acest fior,
Luna mândr,-o rază să-și coboare
Și să sărute ochii tăi ușor.
Aș vrea în zile albe, nesfârșite
Să nu mai știu de dor și suferinți,
Tu să răsai din lacrimă, iubite,
Din pasiunea ochilor cuminți.
Aș vrea să fiu o pasăre măiastră,
Să nu-mi mai fie visul, gândul sec,
Să pot zbura lângă a ta fereastră
Și-n triluri nesfârșite să te-nec.
Aș vrea să nu mai știu de lacrimi grele
Și chiar să uit de tot și toate-aș vrea.
Ridic priviri înmormântate-n stele
Rugându-mă să nu mai știu de lumea ta.
Aș vrea să nu mai am gânduri stupide,
Să nu mai sper la clipe ce vor fi.
M-am înecat în lacrimi nesfârșite
Care-mi inundă chipul zi de zi.
Aș vrea sa uit privirea ideală,
Să uit aș vrea, să nu-mi mai amintesc!
Dar ochii tăi frumoși mă bagă-n boală
Și-o viață nu mă satur să-i privesc...
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri sau poezii despre înălțime
Vorbe
Coboara cerul pe pămînt
Acoperit de norii grei si seci
Si-mi soarbe lacrima din gât
Oprindu-mi visurile-mi reci
Picuri cad si geamuri sparte
Soptesc la mine în fereastră
Si sufletu mi tresare-n noapte
Vorbe despre iubirea noastră
Ploaia mă trezeste din visare
Să ies afară acum as vrea
Dar sufletu-mi are răbdare
Si stă cuminte în carcasa sa
Dar o lumină mi intră-n casă
Esti tu iubire la mine ai venit
Sunt fericită ai ajuns acasă
In plina noapte soarele a răsărit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre acasă
Legământ
Te voi iubi pân' la sfârșitul vieții,
Chiar dacă multe piedici mă opresc,
Aș vrea s-alung urmările tristeții
Din ochii tăi și-n ei să mă-oglindesc.
Nemărginit e focul ce s-aprinde
In pieptul meu, atunci când te privesc.
Chiar insăși viața mea de mi-ai pretinde,
N-aș ezita să nu ți-o dăruiesc!
Iubito, te doresc în orice clipă
Si-aș vrea doar lângă mine să te am,
Să fac mereu din dragoste risipă,
Să freamăt precum frunza de pe ram.
Ești îngerul din înălțimi astrale
Ce-ai apărut pe-altarul vieții mele,
Mă însoțești oriunde, pe-orice cale:
Si pe pământ și dincolo de stele.
La ceas târziu, în nopțile cu lună,
O clipă de odihnă nu-mi găsesc,
Văd chipul tău ce parcă-ar vrea să-mi spună
Doritul și eternul "Te iubesc"!
poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele sau poezii despre odihnă
Nufăr sus pe bolta nopții
Și de mi-ai fi ultima moarte,
O viață lângă tine aș vrea,
Sperând că poate, dintre toate,
Tu ai să-mi fii ultima stea
Iar dacă raza nemuririi,
Va scrie peste mine... pleci!
Prefer din brațele iubirii,
Să trec în lumea celor reci
Și chiar de-am să devin luceafăr
Pe bolta unei lumi târzii,
Am să aștept precum un nufăr,
Pe apa nopții să-mi revii
Cu riscul de a pierde totul,
Te voi iubi mai mult ca ieri,
Aici simt eu că-mi este locul,
În sărutarea ce mi-o ceri
Și chiar de-mi ești ultima moarte,
Prefer să plec îndrăgostit,
Sperând că ea nu ne desparte,
Acum când iarăși te-am găsit
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre nuferi, poezii despre devenire sau poezii despre apă