Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Glossa mincinoșilor

Uite-un ou! Priviți ce mare!
În deal se rostogolește.
Luna, pusă într-o rână,
Ca o tâmpă îl privește.
Uite! Oul urcă dealul!
- Poate om ai vrut a spune.
-Ou am spus, să-l ieie dracu,
În copac să îl sugrume!

Uite-un ou! Priviți ce mare!
Și ce repede se suie!
- Unde-i bre?! Să-l ieie dracu!
- Arăți, vai, ca o mămâie...
- Ah, îl văd! Dar văd eu bine?!
Iaca-n deal bisericuța
Și-n clopotnița aceea,
Văd pisica lui Lenuța.

În deals e rostogolește
Ghemul ei și-un șoricel...
Mâța miaună, scâncește,
Tot aleargă după el...
Face slalom printre stele,
Pe lună s-a agățat.
Acum o văd, se dă în leagăn
Și șoricelul i-a scăpat.

Luna, pusă într-o rână,
Toarce... O aud de-aici.
Vrea să fie-n seara asta
În rolul unei pisici.
Doar ce vede la distanță
Șoricelul și... păzea!
Se rostogolește-ndată
Până-aici, în fața mea.

Ca o tâmpă îl privește
Cea sortită a minți.
- Tu spui, bre, gogomănie!
Asta nu mai întâlni.
- Stai, că nu-mi gătai povestea!
Pusei luna în găleată
Și dădui îndată vestea...
Veni lume minunată.

- Uite oul, urcă dealul.
- Oh, te cred, da zi-i să stea!
- Nu mă vede, nu m-aude!
- Asta nu e treaba mea...
Las' să urce pân' la stele,
De minciuni m-am săturat.
Cred că dumnealui, motanul,
Mult mai sus s-a ridicat.

- Poate om ai vrut a spune
- Naiba-l ieie orice-ar fi!
Tot minciună se numește.
De acum te-oi lecui?
Om urca în pod cu furca
Nucile lui nea Păcală.
Lua-te-ar naiba de minciună!
Să minți nu-i treabă ușoară!

Ou am spus, să-l ieie dracu,
Plesni-i-ar coaja în cinci.
Suntem petecul și sacul.
Cum ne-am întâlnit aici?!
Hai și-om merge mai departe,
Apele le-om îngheța!
- Haide bre, tu ai dreptate!
Nime'-n cale nu ne-o sta.

În copac să îl sugrume,
Oul buclucaș n-a stat.
De sub ștreang, cumva anume,
Repede-a alunecat.
Că are picioare scurte
Minciuna, o știm prea bine,
Dar minciuni în lume-s multe...
Însă... mă credeți pe mine?!

- În copac să îl sugrume?
- Om am spus, să-l ieie dracul.
- Poate ou ai vrut a spune.
- Uite, oul urcă dealul!
Ca o tâmpă îl privește
Luna, pusă într-o rână.
În deal se rostogolește!
Uite-un ou! Priviți ce mare!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lorena Craia

Tot despre lună

Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,

Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.

Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.

Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.

Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despartire

Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.

Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.

Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?

Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.

Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
Aș vrea pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.

Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit…
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau uit că te-am iubit.

Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun mult, prea mult eu te-am iubit…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Diviza

Polei (lui Petru Ioan Gârda)

Pe drumuri gheață, e prăpăd
Și pomii parcă-s dați cu lac:
Acum pe Gârda vreau să-l văd
Cum urcă vesel în copac!*

(Valabil și:
Cum se coboară din copac!)

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eddie Scrap-Iron Dupris: Ca să faci un luptător trebuie să-l golești ca pe un copac desfrunzit: nu-i poți spune să uite tot ce știe chiar de-l obligi uite că are oase... să-l obosești atât de tare încât să te asculte numai pe tine, audă numai vocea ta, facă doar ce-i spui, nimic mai mult... Să-i arăți cum să-și mențină echilibrul sau să-l ia de la adversar... cum genereze forța motrice pe degetul corect și cum lovească din reflex atunci când are ocazia... cum lupte și când să se retragă. Apoi trebuie să le arăți încă o dată. Și încă o dată... până cred că așa s-au născut.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de , după F.X. Toole
Adăugat de Raluca BuharSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nocturne

Câte minciuni mi-ai spus iubito
și eu am stat să ți le-ascult,
o noapte totuși am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.

Și ne-am trezit și flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea și-acum ne plouă
și-mi spune toamna mea minciuni.

Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur și pătruns
și luna încă mai privește
tăcerile care m-au uns.

Și plouă, ninge și e soare
și eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
și eu iubito te iubesc.

Trăiesc cu nopțile și luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.

Sunt obosit de a mea soartă
și totuși încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai știi iubito tu le-ai pus.

Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei și liliac
și floarea ce-ți plăcea iubito
s-a scuturat și te mai plac.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acasă, cu dragoste

Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?

Da, te iubesc, știi bine, n-am s-o repet și basta,
Vai, m-am lovit - la dracu'- e vraiște casa asta!
Mă doare mult acuma când știu că nu mă crezi,
Sunt rece c-am pus gheață, te văd cum tu mă vezi.

Mi-a mai trecut... durerea, nu iubirea!
Vrei să mă prinzi cu vorba, de ce te pierzi cu firea?
Da, te iubesc și-mi spui că asta-i o minciună,
Că de mai multă vreme nu te consider bună?!

Am spus întotdeauna că tu ești cea mai bună,
Nu știu cum sună asta, hai, spune tu cum sună!
Da, te iubesc, stii bine că nu o fac pe prostul
Mă duc deschid ușa, sună băiatul nostru!

(din ciclul Amintiri din bucătărie)

poezie de (23 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ar trebui știi ce-a fost, pentru , în mare parte, tu ești responsabil că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Eu?!
Lia: Da, tu... Pur și simplu, m-ai provocat, tot privindu-ne, atât de insistent... Eu nu aveam de gând procedez astfel, mai ales că nu era deloc corect față de Sid, nici față de mine, poate ... nici față de tine.
Lucian: Sid Kelso... La naiba! L-ai sărutat... Nici acum nu-mi vine să cred că într-adevăr ai făcut-o! Lia, îți dai seama din cauza asta m-am dat la o parte din calea voastră? De asta m-am retras, în toată perioada asta...
Lia: Din calea noastră?! Cum adică, Luci? Ce tot spui?
Lucian: Păi, eram convins astfel ai vrut să-mi arăți ești împreună cu el, prietena sau iubita lui, iar eufi în plus, deci, să-mi văd de treaba mea, vă las în pace, ceea ce am și făcut. M-am retras, v-am lăsat în pace... Și tot din cauza asta ți-am cerut săptămâna trecută să nu mă mai cauți, uiți de mine; de fapt, în realitate, tot eu încercam uit de existența ta, să mi te scot din minte, ceea ce nu reușeam deloc, mi-era imposibil. Off, Lia... De asta zic, am interpretat totul greșit, dar așa mi-ai dat tu de înțeles, prin acel gest din seara aceea.
Lia: Nu, Luci, în nici un caz! Nu trebuia înțelegi așa ceva...
Lucian: Dar ce altceva?! Pune-te în locul meu și gândește! Ce altceva aș fi putut înțelege?! La naiba! N-ar fi trebuit fiu acolo! Blonda avea dreptate. Ar fi trebuit să-i dau ascultare, când mi-a propus plecăm de acolo, înainte de a se fi întâmplat, dar eu, căpos ca de obicei, nici n-am vrut să o aud. În plus, m-am dat în spectacol, ca un prost, în fața localnicilor prezenți acolo, doar ai văzut cum am reacționat atunci, dar nu m-am putut controla pe moment...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eugen: Vai, doamnă, dar nu-i puteți impune punctul dumneavoastră de vedere; băiatul e destul de mare pentru a lua singur decizii în ceea ce-l privește. În plus, trăim într-o țară liberă, iar el, ca orice alt cetățean al acestei țări, are dreptul ...
Diana: Vă rog, domnule profesor! Nu trebuie să-mi amintiți dumneavoastră care sunt drepturile omului; le cunosc și eu destul de bine! De asemenea, știu și ce prevede Constituția acestei țări libere în care trăim acum, dar nu-i vorba despre legi aici; poate mai mult despre sentimente, iar în privința asta, nici mie nu-mi poate impune nimeni nimic; nici chiar legislația țării, pentru că nu încalc nici o lege împotrivindu-. Aș încălca însă legea firii dacă aș fi de acord.
Eugen: Aveți dreptate, dar nu în totalitate. Știți ce vă sugerez eu? Tot ce vă pot spune e să vorbiți cu Luci și să vă înțelegeți cu el, lămuriți problema împreună.
Diana: Tocmai asta e; eu aș vrea vorbesc cu el, dar el mă evită intenționat. Se ascunde... Nu pot dau de el; nu vrea să mă asculte...
Eugen: Poate ar trebui să-l ascultați și dumneavoastră pe el, auziți ce are de spus...
Diana: Sunt dispusă să-l ascult; vină acasă, să-mi explice... Vă rog să-i transmiteți acest lucru din partea mea.
Eugen: Cu siguranță, am să-i transmit. Sper însă vă dați seama că nu-l pot obliga procedeze astfel, împotriva dorinței lui. Ca profesor, nu mă pot amesteca în viața lui particulară; n-am nici o autoritate asupra lui în acest sens. Deci, nu vă pot ajuta mai mult de atât.
Diana: Desigur, vă înțeleg, domnule profesor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Loredana

Mi-e rușine privesc mai sus de mijlocul tău,
Și tremur tot de văd prea sus,
Nu știu de-i bine sau e rău...
sunt timid o știi și tu, o știe toată lumea,
Și totuși "te iubesc" ți-am spus,
Dar tu de mine te-ai ascuns,
Și poate partea cea mai rea,
De-atunci nu mi-ai mai spus ceva.
Of cât am vrut să fii a mea,
Dar poate e mai bine-așa,
Să te visez dansând pe cer,
Plină de farmec și mister,
Tu Loredana ești o stea.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul lebedei

M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristețea
Și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?

Am pierdut-o – le-am spus – am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o și noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
Și cântecele toate rostite în șoapte.

Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.

Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ți cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: -mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.

Am cad într-un somn adânc,
Cu nimic n-o să te mai supăr,
O să mă schimb într-o trestie
Ori poate într-o floare de nufăr.

O să mă urc pe-o creastă de nor,
Cu norul să mă duc pân' la soare.
suflu printre buze în el
ardă mai repede și mai tare.

Am călătoresc cu norul apoi,
Mult mai sus și mult mai departe,
Poate că voi ajunge într-o zi la o stea
Pe care să fie și viață, și moarte.

Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
Albaștri ca lanul de in.

Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am ținut scăldați în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
Și lumea care e pe drum și-o să vină.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Ion Creangă

Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește. În loc facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatică și c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, și să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nouă și mai frumoasă; căci îi plăcea ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada.

în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lia: Nu... Nu pot. N-am la ce să mă gândesc.
Maria: Nu te încăpățâna!
Lia: Nu insista, Maria! E inutil! De altfel, nu cred o iotă din tot ceea ce mi-ai spus; totul pare atât de... ireal, ridicol... Nu știu de ce mi-ai spus mie asemenea lucruri.
Maria: Mai gândește-te, Lia! Și ai face bine să mă crezi totuși.
Lia: Nu, sub nici o formă! Și acum, scuză-, te rog.
Maria: Stai, Lia! Totuși, el te iubește mult, încă te iubește, dar într-o zi ai să-l pierzi, dacă vei continua mult timp astfel, să-l tratezi mereu numai cu indiferență sau dispreț, chiar dacă nu asta simți față de el; ai să-l pierzi, iar atunci vei regreta, dar va fi prea târziu... Dacă n-am fost eu, oricând se poate ivi o alta, nu-i imposibil...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

* * *

Păi de când cu carantina,
Soața parcă-i mai umflată.
Ba chiar și vecina Gina
Îmi șoptește: cred că-i fată.

Fată nu-i și știu eu bine
Că de mult s-a măritat.
Ea îmi spune: Măi vecine,
Nu cumva te-ai îmbătat?!

Da de unde. Știi barul
E departe. N-am ce face.
M-am dezinfectat cu țuică
Și-am lucrat... la patru ace.

Doamne, măi, ferească Sfântul!
Cu Covidul nu te pui...
M-a-nșelat?! O să-i rup gâtul...
E gravidă?! Poate nu-i...

Nu cumva ai stat acasă
Și-ai uitat ce ai făcut?!
- Ba am stat, am stat vecină...
Acum... ce e de făcut?

Aoleu, doare capul!
Acum leagănă și taci!
Asta e, ai dat de dracul.
Nu-ți mai face mii de draci!

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec cu Melisa

În Griviții Melisa-i tristă
Gore i-a tremis scrisoare
C-o ia pă Leanța, o modistă
De-a stat în gazdă, țiitoare
Că el s-a otărât mai bine
Deși-i un tip promițător
Da' ce să faci, că asta-i veața
Mai iese omu în decor
ochii văd, inima cere
Deci, accidente mai egzistă
Și-n loc s-o ieie de muiere
Acu' el merge p-altă pistă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Minciunile

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni și mai mici,
Așa cum amanții le mint pe amante
Și ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos brașoave,
Dar, hai, vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum și eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Așa , te rog, și pe mine mă lasă
palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe și solo
Și ies campioni mincinoșii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a mințit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri și nu-i judecată,
Balanța cea veche-a dreptății s-a frânt.

Dar, hai, mințim fără nicio rușine,
Dar, hai, mințim în direct și-n răspăr,
poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Bunica

Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos și blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viața toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.

O văd așa precum o știu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu fața ei brăzdată,
Cu mâna-i albă și curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojenește. Încep plâng.
Ea mângâie-ncetișor
Și mă alină: betul puișor.
tac, -ndeamnă s-o ascult,
merg la trabă s-o ajut.
Dar nu am vrut!

Și uite anii au trecut,
Aș vrea s-o văd și s-o ascult,
merg la treabă s-o ajut,
Dar nu mai e!

poezie de din Versuri și vorbe (1990)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea împlinirii

Era un tânăr visător,
Ce admira adesea cerul,
Dorind să se înalțe-n stele,
uite pentru-o clipă greul.

Și-a construit cu sârg aripe,
Simbolul zborului înalt,
Sperând să-și afle astfel dorul,
Ce inimii ține de cald.

Ieși din casă zâmbitor,
Trecând prin piața înțesată,
Cu aripile prinse-n spate,
Urmând poteca căutată.

- Priviți, a apărut circarul,
Ce bine ne înveselește,
Să-l răsplătim cu câte-un ban,
Căci sigur asta el dorește.

- Nu e circar, e un nebun,
Se crede pasăre în zare,
Să-l prindem și să îl legăm,
Că-i pentru noi pericol mare.

- Vai ție de cutezi zbori,
Că-i un păcat, nu-i rostul nostru,
Lipit mereu fii de pământ,
Dorința ta este un monstru.

- Hei tinere, nu vinzi aripa?
Mi-ar trebui fac mai multe,
Tot omul vrea să se înalțe,
Doar frica trebuie s-o uite.

Dar tânărul își vede drumul,
Se suie pe un vârf de munte
Și se aruncă în abis,
Speranțele fiindu-i multe.

Se-nalță-n voie către cer
Și-nvinge limitele firii,
E fericit deși e singur,
Aceasta-i calea devenirii.

poezie de (1 iulie 2007)
Adăugat de Ioan CristianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

Măritiș pe furiș

Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii mărite,
Dar găsiși atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, ești femeie, care-i e nemulțumirea,
Că de nu ne știe satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îți promit bărbate, deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineața...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, știi, vorbește satul... Taf-tu este mâniat...
Ești frumoasă, ești deșteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuței tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ți spun maicuță bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Știi tu mamă, cum fata nu-ți mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem și tocmim feciorul
Nu-i așa de negru dracu!
Oala ta, fetița mamei, are-n lume și capacul.
........................................................................................
Și veni și ziua nunții. Toate-au fost la locul lor,
Patul pregătit prea bine, pentru noaptea mirilor.
- Draga mea, îi zise mama, mergi degrabă, ia dovleacul,
Și-adâncește-te în pături prima, altfel dai de dracu!
.........................................................................................
Multă trudă, bietul mire, urgisit și transpirat,
Cât fumă doar o țigară, apoi se întoarse-n pat.
Ce vezi în astă vreme?! Fata puse jos dovleacul
Și când mirele se-ntoarse, făcu gaură și sacul.
Bucuros nevoie mare că aleasa-i domnișoară,
Când văzu dovleacul, parcă și-aminti că-i burta goală.
Făcu poftă de mâncare și mâncă dovleacul tot
Fiindcă dup-atâta muncă, foame îi era, socot.
Nu fu bine dimineață, că la mă-sa vine fata:
- Ce fac mămică?! Moare! A mâncat dovleacul, gata...
- Taci că n-are nici pe dracu, (cum o spune toți românii)
De acum, fetița mami, ești și tu în rândul lumii!
Taf-tu a mâncat un mar și ar mai fi vrut vreo zece,
Când o fi să se trezească, o să vezi tu că îi trece!
Iaca! vorbească lumea! Nu mai ești în gura lor,
Ești femeie măritată, zică de-astăzi câte vor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de mult mă iubești?

Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem -ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, ,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare
nu te-am strigat vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!

poezie de (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cuvinte curgătoare

Trebuie să te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aș porni un foc, pe care să-l vezi de la distanță,
În care să-mi ard trecutul și... să-l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun și nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îți imită prezența; pașii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine ești tu? De fapt, ești tu, nu prea înțeleg exact ce,
dar ești tot ce văd acum,
ești imaginea din vise și din dorințele zilei
ești C și repet într-un mod consistent asta
în fața ei, în fața lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, șubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Ești un dicționar și-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, ești C și repet într-un mod consistent asta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook