Eddie Scrap-Iron Dupris: Ca să faci un luptător trebuie să-l goleşti ca pe un copac desfrunzit: nu-i poţi spune să uite tot ce ştie chiar de-l obligi să uite că are oase... să-l oboseşti atât de tare încât să te asculte numai pe tine, să audă numai vocea ta, să facă doar ce-i spui, nimic mai mult... Să-i arăţi cum să-şi menţină echilibrul sau să-l ia de la adversar... cum să genereze forţa motrice pe degetul corect şi cum să lovească din reflex atunci când are ocazia... cum să lupte şi când să se retragă. Apoi trebuie să le arăţi încă o dată. Şi încă o dată... până cred că aşa s-au născut.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eddie Scrap-Iron Dupris: Devine din ce în ce mai bună.
Frankie Dunn: Da, şi repede. Ca şi cum cineva ar fi ajutat-o.
Eddie Scrap-Iron Dupris: Ah, nu ştiu. Poate că are talent.
Frankie Dunn: Are sacul meu, aia are. (Se îndepărtează.)
Eddie Scrap-Iron Dupris: Cum a făcut rost de el?

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frankie Dunn (când Eddie era cu picioarele pe birou): Ai nişte găuri mari în şosete.
Eddie Scrap-Iron Dupris: A, nu sunt atât de mari.
Frankie Dunn: Nu ţi-am dat bani să-ţi iei altele noi?
Eddie Scrap-Iron Dupris: Astea sunt şosetele mele de dormit. Picioarele mele au nevoie de aerisire noaptea.
Frankie Dunn: Cum de le porţi ziua?
Eddie Scrap-Iron Dupris: Pentru că şosetele pe care le port ziua sunt prea găurite.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 89

Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, până-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eddie Scrap-Iron Dupris: Toţi luptătorii sunt încăpăţânaţi într-un fel sau altul: cred că sunt mai buni ca tine. Adevărul: chiar dacă greşesc, chiar dacă aia îi duce la ruină, dacă poţi să scoţi chiar şi bucata aia din ei... nu sunt luptători.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o piatră încălzită de soare

Mai bine aşează-te strâmb pe o piatră încălzită de soare
şi judecă-mă drept.
Nu încerca să fii prea înţelept
Mai bine decât binele, binelui strică
şi orice lucru judecat în pripă
Se-ntoarce împotrivă-ţi.

Eşti încă prea crud să ştii ce e de ştiut,
Ce se întâmplă, şi cum se întâmplă,
Apa din alţii cât e de adâncă
Vârtejul nebun cât e de nebun
Cum vine pârjolul, cum lasă doar scrum,
Cum trebuie din scrum să renaşti, pocăit
şi iar te întorci de unde ai pornit
Când trebuie să uiţi, sau să-ţi aminteşti
Când trebuie să ierţi, sau să pedepseşti
Trecând peste tine.
Când singur rămâi, până unde să ajungi
Când spui ce ai de spus, sau când praf să arunci
În ochi de prieten, de părinţi, de soţie -
Ce ţii pentru tine, ce alţii să ştie
Ce-i bun şi ce-i rău, eterna problemă.
Să poţi rezolva savanta dilemă
În care,
Prin legile firii, atât de încurcate,
Pe rând şi deodată, cu toţii au dreptate.

Cu omul din tine, pustiit, fărâmat
Să poţi să te scoli de nimic rezemat,
Doar de omul din tine - care încă rezistă.
Să poţi să prefaci în surâs ziua tristă
Să treci marea-not, chiar de nu ştii să-noţi
Când pleci, să nu laşi doar urme de roţi.

... şi eu aş vrea să fiu turnat
În bronzul tare şi durabil
Ce corespunde admirabil
Solidului portret de tată
Din mintea ta întortocheată...

..............................

Hai, dă-te jos de pe piatră...

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eddie Scrap-Iron Dupris: Oricine poate pierde o luptă, oricine poate pierde o dată, când îţi vei reveni vei fi campion mondial.

replică din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te grăbi

Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Ştiai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Ştiai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieţii...

Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Ştiai?
Uite cum din şoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...

Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieţi,
Ştiai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...

poezie de Gabriela Chişcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această viaţă ai un aliat de nădejde pe care te poţi baza, şi aceea e inima ta. Unii îi spun inimă, alţii îi spun suflet. Nu e nici minte raţională, nu e nici emoţie. E o STARE sufletească. Şi când te aşezi tu cu tine, când pui lacăt la gură tuturor vocilor din jurul rău, când nu mai iei în considerare tot ce TREBUIE să faci, cum TREBUIE să te porţi, cum TREBUIE să arăţi atunci se întâmplă magia şi mai rămâne doar vocea inimii tale. Şi ea vorbeşte în acelaşi fel pentru toţi oamenii de pe pământ. Nu e pesimistă, nu are nimic negativ în discursul ei. Când începi să prinzi din zbor ceea ce îţi spune inima vei auzi: "Sunt o persoană extraordinară." "Pot şi eu." "Am un destin şi o misiune." "Pot să iubesc, să trăiesc şi să las ceva minunat în urmă." "Am putere." "Pot să ajut lumea din jur." Câte decizii luăm în fiecare zi dictate de vocile din exterior şi câte luăm dictate de vocea noastră interioară?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haley (când ea şi Peyton opresc în faţa casei lui Haley şi îl văd pe Nathan, stând în ploaie): Nathan, eşti ud leoarcă. Ce faci aici?
Nathan: Am ieşit să alerg. Uite că m-am trezit aici. Haley, pozele alea cu Peyton nu înseamnă nimic. Le-am salvat atunci când încă eram cu ea. Cred că ar fi trebuit să scap de ele.
Haley: A, da?
Nathan: Ştii, mândria mea-mi spune "Da. Aşa e." Dar inima-mi spune "Lasă mândria deoparte, idiotule. O iubeşti pe fata asta. Şi chiar dacă te-mbolnăveşti de pneumonie, o să stai în ploaia asta până o convingi să te ierte."
Haley: De ce te-aş ierta?
Nathan: Pentru că-mi pare rău. Pentru că te iubesc. Şi pentru că arăţi trăsnet stând în ploaie. Şi mă gândesc că trebuie să te sărut.
Haley: Păi dacă aşa trebuie. (Nathan o sărută.)

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când urcă pe scenă, un actor trebuie să se lepede de sine până într-atât încât să uite chiar şi cum îl cheamă şi ce caută acolo. Din el nu trebuie să mai rămână decât personajul, care şi el nu trebuie să joace "teatru", ci să-şi "joace"cu dezinvoltură şi naturaleţe propria viaţă.

aforism de Mihail Mataringa (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Sweet Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia adevărată nu înseamnă că trebuie să-l schimbi pe cel de lângă tine. Dacă ţii la el, îl placi aşa cum e, având răbdare; deci să încercăm să-l vedem şi să-l înţelegem ca pe omul care ne completează, nu neaparat ca pe cel care face totul numai după cum vrem noi. Dar, pentru a ajunge la o astfel de percepţie, trebuie înţelepciune, care mereu are la bază... cea mai mare virtute: RĂBDAREA (care întotdeauna e determinată de DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ). Numai cine iubeşte adevărat poate avea răbdare.

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ansamblu, Harry credea că trebuia felicitat pentru ideea de a se ascunde acolo, în tufa de flori. Probabil că nu era prea confortabil să stea întins pe pământul fierbinte şi tare, dar, pe de altă parte, nimeni nu se mai uita urât la el, scrâşnind atât de tare din dinţi, încât abia putea să mai audă ştirile, sau bombardându-l cu întrebări nesuferite, aşa cum se întâmplase de fiecare dată când încercase să stea în sufragerie şi să se uite la televizor cu mătuşa şi unchiul său.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Hei, Mirosilă! N-o lua prea mult înainte.
Frodo: De ce faci asta?
Sam: Ce?
Frodo: Îi pui porecle, te iei mereu de el.
Sam: Pentru că... pentru că aşa este el, domnule Frodo. Nu ştie decât să mintă şi să trădeze. El vrea Inelul; e singurul lucru de care îi pasă.
Frodo: Habar nu ai cum l-a distrus... cum încă îl mai distruge. Sam, vreau să-l ajut.
Sam: De ce?
Frodo: Pentru că trebuie să cred că îşi poate reveni.
Sam: Nu îl poţi salva, domnule Frodo.
Frodo (îşi pierde cumpătul): Ce ştii tu despre asta? Nimic!... Iartă-mă, Sam. Nu ştiu de ce am spus asta.
Sam: Eu ştiu. Din cauza Inelului. Nu-ţi poţi lua ochii de la el, te-am văzut. Nu mânânci. Abia dacă dormi. A pus stăpânire pe tine, domnule Frodo. Trebuie să i te împotriveşti.
Frodo: Sam, ştiu ce am de făcut. Inelul mi-a fost încredinţat mie. Este povara mea, numai a mea! (Se îndepărtează în grabă.)
Sam: Tu auzi ce spui? Nu îţi dai seama cu cine începi să semeni?

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aşa cum..."

la începuturi sentimentele ardeau
aşa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu şi petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe şleau

apoi în avalanşe de cuvinte
aşa cum numai avalanşe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte

din colb stelar şi raze lungi şi reci
aşa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spaţiu dizolvată
am ataşat-o epitetului-de veci

şi ne-am pornit prin lume amândoi
aşa cum pot porni doar suflete senine
şi împletite-n aliaj de ştofe fine
cu coarde lungi din inima din noi

s-au stins şi rugurile noastre într-o zi
aşa cum doar un tot întreg se poate stinge
când peste toate veşnicia ninge
şi-n lume nu mai e la ce trăi

ceva încă mocneşte, face fum
în tine mai mocneşte un tăciune
şi apelează când la raţiunie
când la inconştientul: "aşa cum..."

poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Audrey: Doamne, încă eşti acolo. Arăţi ca o legumă.
Joey: E greu să scrii un e-mail potrivit.
Audrey: Da, mai ales când este o greşeală enormă.
Joey: Taci!
Audrey: Joey, vorbesc serios. Să te exprimi prin e-mail este pedeapsa erei moderne. Internetul a făcut să fie mult prea uşor să te exprimi. Bun, ai nişte gânduri trecătoare. Îl trimiţi. Ajunge cu un zgomot înăbuşit în e-mailul vreunei persoane care nu bănuieşte nimic. Acea persoană îl citeşte, se enervează pentru că ai reluat o discuţie pe care deja aţi avut-o. Şi nu răspunde. Tu te simţi desconsiderată. Dar dacă chiar trebuie să fii una din acele persoane janlnice pasive/agresive ce trimit e-mail-uri, atunci departe de mine gândul să te opresc. Ce ai până acum?
Joey: Aveam "Dragă Dawson" şi apoi am şters.
Audrey: De ce? E un început drăguţ.
Joey: Păream distantă.
Audrey: Şi ce vrei să-i spui?
Joey: Nu ştiu. Nu-mi place cum s-a terminat tot şi vreau ca el să ştie că îmi pasă, dar în acelaşi timp vreau să îmi păstrez indignarea îndreptăţită.
Audrey: Bineînţeles. Şi de ce nu-l suni?
Joey: Mă tem că o să facem aşa cum facem de obicei. Crede-mă. E-mail-ul este o alternativă mult mai sigură acum.
Audrey: Bine, dacă trebuie să faci asta, atunci n-ai decât. Fii siropoasă şi penibilă, dar mai ales fii sinceră, Joey. Spune-i tot ce nu îi poţi spune în faţă.
Joey: Ai dreptate. Mai bine mă apuc de treabă. Dar... mulţumesc, Audrey.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonelul Quaritch: Uite cum se pune problema, Sully, vreau ca tu să îi cunoşti pe aceşti sălbatici din interior, vreau ca tu să le câştigi încrederea. Trebuie să ştiu cum îi putem forţa să coopereze sau cum să îi lovim tare dacă nu sunt de acord.

replică din filmul artistic Avatar
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Păi, da, după cum tocmai ţi-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aş fi renunţat aşa de uşor la el, sub nici o formă, pentru că şi eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiţi aşa la mine? Ai amuţit? Nu spui nimic?! Ţi se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aş fi despărţit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ţi dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenţia asupra lui, trezeşte oricui interesul? Aşa s-a întâmplat şi-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaştem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deşi auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător şi inteligent, dar are multe alte calităţi, este tot ceea ce oricine şi-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulţimea de admiratoare care-l înconjurau... Şi nici după atâţia ani n-a renunţat la încercarea de a-ţi câştiga încrederea şi prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ţi se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi aşa şi nu-ţi fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că ştie totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înţeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunţat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deşi nu mi-aş fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunţat, deşi aş fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel şi poate aş fi avut şanse să-l câştig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viaţa lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel şi nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua şansă şi n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost şi cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că ştiu, îmi dau seama că şi tu îl iubeşti pe el, chiar dacă nu vrei să recunoşti asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poţi! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar ştiu sigur că nu mă înşel! Aşa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbeşti cu el; atât aşteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deşi nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ţi ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în faţa ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândeşte-te bine.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portarul, dacă văzu că nu este chip să-l oprească de a merge, îl duse la fata împăratului. Ei, cum se văzură, se şi plăcură. Se vede că ei erau făcuţi unul pentru altul. Şi de unde să nu fie aşa! Biata fata împăratului ar fi dorit să rămâie în noaptea aceea băiatul în cămara ei; dară îi era milă de tinereţele lui, cum de să se prăpădească o aşa bunătate de june. Şi împreună cu portarul mai cercară încă o dată să-l facă a nu rămânea. Dară fu peste poate; căci Făt-Frumos era de aceia cari, când îşi pune în gând să facă ceva, nici dracul nu i-o scoate din cap. Şi aşa, cum veni seara, el se duse cu cărticica lui în mână şi stătu în priveghere. Ce făcu el, ce nu făcu, că văzu albul zilei. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mână şi searbăd, şi galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine ştie la ce lucruri grele, şi cine ştie câte nopţi, nemâncat şi nebăut.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi şi nimic altceva

să deschizi o uşă
e ca şi cum ai trage aer în piept

doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleştaţi
eu
căutând să te fac să zâmbeşti

uităm pentru o clipă
tot
şi parcă
pe undeva laşi să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre

eu
doar o fărâmă din acele multe cuvinte
tu
un amalgam de reproşuri

împreună, însă
o poveste de dragoste

dacă merg pe o stradă tu mergi pe cealaltă
nici umbrele
n-ar putea să facă mai mult

umbrele sunt pentru cei pierduţi
eu am totuşi vaga impresie
că ne vom spune
până la capăt

să nu mă întrebi
vorbele sunt de prisos
cuvintele...
sunt atât de multe încât
nu pot

e mai bine să tac?
crezi tu că e mai bine
să o luam fiecare pe acel rahat
de drum diferit
ca şi cum...
dar dacă asta înseamnă o pierdere

spune
ce doare mai mult decât un cuvânt

un pahar cu apă nu e de ajuns
aşa cum nu e deajuns
să spui
punct... şi de la capăt

mereu faci aşa
dar uiţi atunci când suntem noi
să fii tu

gata cu asta
tot timpul cauţi un argument
chiar şi atunci când cafeaua dă pe afară

dacă ţin pumnii strânşi
poate că încă mai este ceva
poate acea boare de vânt
sau doar valurile mării
mângâindu-te
şi eu...
eu
căutând printre atâtea singurătăţi
pe
doar una

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!