Măritiș pe furiș
Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii să mărite,
Dar găsiși atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, că ești femeie, care-i e nemulțumirea,
Că de nu ne știe satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îți promit bărbate, că deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineața...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, știi, vorbește satul... Taf-tu este mâniat...
Ești frumoasă, ești deșteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuței tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ți spun maicuță bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Știi tu mamă, cum că fata nu-ți mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem și tocmim feciorul
Nu-i așa de negru dracu!
Oala ta, fetița mamei, are-n lume și capacul.
........................................................................................
Și veni și ziua nunții. Toate-au fost la locul lor,
Patul pregătit prea bine, pentru noaptea mirilor.
- Draga mea, îi zise mama, mergi degrabă, ia dovleacul,
Și-adâncește-te în pături prima, altfel dai de dracu!
.........................................................................................
Multă trudă, bietul mire, urgisit și transpirat,
Cât fumă doar o țigară, apoi se întoarse-n pat.
Ce să vezi în astă vreme?! Fata puse jos dovleacul
Și când mirele se-ntoarse, făcu gaură și sacul.
Bucuros nevoie mare că aleasa-i domnișoară,
Când văzu dovleacul, parcă și-aminti că-i burta goală.
Făcu poftă de mâncare și mâncă dovleacul tot
Fiindcă dup-atâta muncă, foame îi era, socot.
Nu fu bine dimineață, că la mă-sa vine fata:
- Ce mă fac mămică?! Moare! A mâncat dovleacul, gata...
- Taci că n-are nici pe dracu, (cum o spune toți românii)
De acum, fetița mami, ești și tu în rândul lumii!
Taf-tu a mâncat un mar și ar mai fi vrut vreo zece,
Când o fi să se trezească, o să vezi tu că îi trece!
Iaca! Să vorbească lumea! Nu mai ești în gura lor,
Ești femeie măritată, zică de-astăzi câte vor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre vorbire
- poezii despre noapte
- poezii despre mâncare
- poezii despre draci
- poezii despre dimineață
- poezii despre virginitate
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.