politician

Politicianul e, de regulă, un profesor care s-a lăsat de profesorat, un medic care s-a lăsat de medicină, un cizmar care s-a lăsat de cizmărie.

definiţie de Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsatul secului

În astă seară-am să petrec:
Grătar, fripturi alese, vin,
La mine s-a lăsat cu sec,
La alţii s-a lăsat cu plin.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "epigramist" care, pentru binele lui şi al celorlalţi, s-a lăsat de fumat

Că de fumat tu te-ai lăsat
Eşti, nene, de apreciat,
E-un lucru bun pentru urmaşi;
De epigrame, când te laşi?

epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului E. Gruber

"M-am lăsat de poezie!"
Spui la lume ne-ncetat;
Lumrea spune că de tine
Poezia s-a lăsat!

epigramă de A.C. Cuza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten ce nu s-a lăsat convins

Să joci hora lor, de vrei,
Zi ca ei şi fă ca ei.
Dacă vrei să-ţi meargă bine
Zi ca ei şi fă ca mine.

epigramă de Teodor Groza-Delacodru (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitate, Carul Mare s-a lăsat la orizont, s-a ridicat spre nord-est, a trecut pe de-asupra capetelor noastre şi s-a reîntors iar pe locul unde l-am observat cu o seară mai înainte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos, care s-a ocupat de "lucrările spiritului", s-a ocupat de lucruri accesorii, secundare, parţiale, private. El şi-a apropriat "circumstanţele acţiunii", şi nu acţiunea ea însăşi. A lăsat la o parte verbul acestei propoziţii care formează istoria universală şi viaţa omenească în favoarea complementelor circumstaţiale, a umbrelor, a trăsăturilor.

Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează pe pânza nopţii

Ne-am întâlnit pe pânza nopţii,
Două suflete pereche căutând armonia
S-au răsfrânt culorile în unghiuri închise
Şi noaptea s-a înfiripat în sufletul nostru,
Dincolo de barierele non-credinţei.

Viaţa este un talciog fără sens,
Pe care ne-am lăsat picturile să se dezvăluie ochilor
Ce caută cu interes fericirea
Cumpărăţi pânze, pe care să punem amândoi
Un dans al sufletelor lipsit de culoare,
Dar pe care pictorii l-au lăsat să înmugurească
Pe cerul pe care abia se zăreşte iubirea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bas care s-a lăsat de canto şi s-a apucat de regie

Foarte bine! Foarte bine!
Erai ultimu-ntre başi!
(La ureche:)
De regie când te laşi?

epigramă de Gheorghe Belei din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Şi-a rupt zăgazul patimii şi milei.

Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi îngheţând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.

Îngerul morţii şi-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porţile infernului, cerberul,

Neputincios să-şi înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colţi rânjiţi abia strunind puterea.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs la fumat

Văzând cum preţurile cresc,
Ţigările că se scumpesc,
S-a hotărât şi s-a lăsat;
Apoi, din nou, de... ne-fumat.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui scriitor

Am spus de mult că scrie prost,
Dar el, de scris, nu s-a lăsat.
Să i-o repet nu are rost
Că între timp s-a consacrat.

epitaf epigramatic de Gabriel Teodorescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă în lumea aceasta drumurile toate se înfundă, pe înserate, când Lia a ajuns la pădure, s-a înfundat şi poteca cea netedă şi curată. Lia s-a oprit dar şi, nemaiştiind încotro să apuce, s-a aşezat pe iarba verde şi moale, s-a lăsat în paza duhurilor curate şi, obosită cum era, de drum, a adormit deodată cu asfinţirea soarelui.

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten scriitor

Am spus de multe ori că scrie prost,
Dar el de scris nu s-a lăsat,
Să i-o repet nu are rost,
Că între timp s-a consacrat.

epigramă de Gabriel Teodorescu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu...

Tu şi eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
şi-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
şi-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
şi-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu şi sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
şi-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
şi-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... pe creasta veşniciei s-a lăsat
că răsărit de soare că oftat
că clar de lună stins de asfinţit
că şoaptă-n care strig că te-am iubit...

catren de Iurie Osoianu (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui ce s-a dus

S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.
Acolo nu mai sunt cutume,
Nici prieteni şi rivali.

Ca el poart-acelaşi nume,
Trei copii ai lui, legali.
S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.

S-a dus şi a lăsat renume
Urmaşilor săi loiali,
Binecrescuţi şi sociali,
Dar nu poate să-i îndrume,

Că s-a dus în altă lume.

rondel de Ioan Friciu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor ghebos

La început iubire cruntă,
Ce s-a lăsat... cu mare nuntă...
Dar n-a trecut "de miere luna",
Că s-a stârnit din "moc", furtuna...
Şi prinşi în noua conjuctură,
Iubirea "ţăndări"... o făcură...

hexagramă de Constantin Enescu (19 martie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

oraşul meu natal
acolo unde paşii mei
au lăsat urme adânci
în asfaltul încă neturnat
peste care s-a aşternut uitarea

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care a divorţat şi la foarte scurt timp s-a recăsătorit

Albe flori de sânger,
Eu îl plâng, săracu':
A lăsat un înger
Şi l-a luat pe dracu'!

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (12 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!