Lăsatul secului

În astă seară-am să petrec:
Grătar, fripturi alese, vin,
La mine s-a lăsat cu sec,
La alţii s-a lăsat cu plin.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

politician

Politicianul e, de regulă, un profesor care s-a lăsat de profesorat, un medic care s-a lăsat de medicină, un cizmar care s-a lăsat de cizmărie.

definiţie de Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten ce nu s-a lăsat convins

Să joci hora lor, de vrei,
Zi ca ei şi fă ca ei.
Dacă vrei să-ţi meargă bine
Zi ca ei şi fă ca mine.

epigramă de Teodor Groza-Delacodru (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalul din mine, nu s-a lăsat niciodată înşelat sau huiduit, dar mai ales păcălit.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului E. Gruber

"M-am lăsat de poezie!"
Spui la lume ne-ncetat;
Lumrea spune că de tine
Poezia s-a lăsat!

epigramă de A.C. Cuza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prima zi

Doar primăvara vine-acum la mine,
S-a dus şi prima zi de Mărţişor,
Rămân bobocii dăruiţi de tine
Legaţi cu drag de roşul lănţişor.

Le-am mirosit aroma-mbietoare
Şi-n aer e mireasma ce-ai lăsat,
Mă-ncătuşază martie-n culoare
Lăsându-mi anotimpul ilustrat.

Şi versul mi-e legat cu lănţişorul,
Şi dragostea mi-e zbucium plin de dor,
Tu mi-ai lăsat cu florile izvorul
Poemului, din suflet roditor.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "epigramist" care, pentru binele lui şi al celorlalţi, s-a lăsat de fumat

Că de fumat tu te-ai lăsat
Eşti, nene, de apreciat,
E-un lucru bun pentru urmaşi;
De epigrame, când te laşi?

epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în "istoria" făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale pentru vremuri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti.

Lucian Blaga în Laudă satului românesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitate, Carul Mare s-a lăsat la orizont, s-a ridicat spre nord-est, a trecut pe de-asupra capetelor noastre şi s-a reîntors iar pe locul unde l-am observat cu o seară mai înainte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum s-a făcut

Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru şi încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.

poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prea multă vreme...

Ţi-am deschis zăvorul porţii c-o dorinţă în cuvânt,
N-ai vrut să-mi dai ascultare, am plecat tăcut, înfrânt,
Un răspuns îl aşteptam, că tăcerea nu te iartă,
M-am retras, n-ai spus nimic, ţi-am lăsat dorinţa-n poartă.

Ţi-am deschis zăvorul porţii cu un gând legat de tine,
Gândului n-ai dat crezare, te-ai opus, nu mi-a fost bine,
Cu priviri rătăcitoare căutai în altă parte,
Ţi-am lăsat gândul în poartă, mi l-ai dus în hău, departe.

Ţi-am deschis zăvorul porţii cu un dor uscat de plâns,
L-ai trimis spre alte locuri, mi-l ţineam la pieptu-mi strâns,
N-ai dorit să mi te-apropii, nici măcar să-mi dai o veste,
Ţi-am lăsat dorul în poartă, s-a pierdut într-o poveste.

Dorul, gândul şi dorinţa, toate-acum sunt pe sfârşite,
Nu vor să se mai deschidă zăvoarele ruginite,
Tu mă vrei să vin la tine, zici că am calea deschisă,
A trecut prea multă vreme... Poarta-i rece şi închisă...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Moineşti s-a dezvelit un bust poetului Tristan Tzara

Acest guvern pedeserist
Îmi pare că-i şi Dadaist!
C-a spus mereu: Da-da! Da-da!
Şi ne-a lăsat Tristan-Tzara!

epigramă de Vasile Matei din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de copil

De Sărbători te-aştept acasă, mamă,
La noi în sat a început să ningă,
Afară-i frig, dorul încins te cheamă,
Brăduţu-i trist, parcă ar vrea să plângă.

La pieptu-ţi cald am plâns la despărţire,
Spre alte ţări te-ai dus să-mi faci un bine,
Chipul tău drag îl port în amintire,
Se-aştern zăpezi şi nu eşti lângă mine.

Iubită mamă, tu nu ai nicio vină
Că m-ai lăsat plecând în pribegie,
Doar Dumnezeu n-a vrut cu noi să ţină
Şi ne-a lăsat uitaţi în sărăcie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost suficient că a fost umilit, s-a lăsat şi păcălit.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presupunere

de-atâtea rostogoliri în gol
această piatră s-a lăsat găsită
de mine

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e Ziua Băuturii

De aşa zi nu s-a temut,
A băut vin, coniac, vermut,
Ceva să spună ar fi vrut
Dar n-a putut, a căzut... mut.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Şi-a rupt zăgazul patimii şi milei.

Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi îngheţând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.

Îngerul morţii şi-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porţile infernului, cerberul,

Neputincios să-şi înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colţi rânjiţi abia strunind puterea.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recomandare

Când becu-n beznă v-a lăsat,
Cu şurubelniţă, patent,
Lumină face şi la pat,
E bun la treabă şi-n prezent.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs la fumat

Văzând cum preţurile cresc,
Ţigările că se scumpesc,
S-a hotărât şi s-a lăsat;
Apoi, din nou, de... ne-fumat.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui scriitor

Am spus de mult că scrie prost,
Dar el, de scris, nu s-a lăsat.
Să i-o repet nu are rost
Că între timp s-a consacrat.

epitaf epigramatic de Gabriel Teodorescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă în lumea aceasta drumurile toate se înfundă, pe înserate, când Lia a ajuns la pădure, s-a înfundat şi poteca cea netedă şi curată. Lia s-a oprit dar şi, nemaiştiind încotro să apuce, s-a aşezat pe iarba verde şi moale, s-a lăsat în paza duhurilor curate şi, obosită cum era, de drum, a adormit deodată cu asfinţirea soarelui.

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!