Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Gârleanu

Dintr-o săritură motanul a fost cu laba deasupra lui. Bietul șoricuț n-avusese vreme nici să treacă dincolo de sobă. Îl apasă puțin cu unghiile, apoi, repede, îl ia între labele de dinainte, îl strânge, de drag ce-i, îl răsucește în aer și-l lasă amețit pe podele. Și-l privește, gândind: "Cașcaval ți-a trebuit? Poftim cașcaval! Doamne! ce bun o să-mi pară mie după ce te-oi crănțăni!" Dar mai întâi să se mai joace puțin cu dânsul. Îl pune pe picioare, îl lasă să se dezmeticească, să-ncerce să fugă, și iar vrea să-l prindă în cleștele labelor.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Citate similare

Emil Gârleanu

Dar ce s-aude? Un dupăit grăbit pe sală. Vai, e Corbici, câinele! Nu-i vreme de pierdut! Din două sărituri, motanul e în ocnița sobei, iar șoarecele, mirat că scapă, zăpăcit, cum poate, o șterge în gaura lui. Corbici vine, nebun cantotdeauna; în mijlocul odăii se oprește, adulmecă, lacom, mirosul de cașcaval, apoi, zărind motanul, se repede și latră cu înverșunare. Ar sări în ocniță, dar e prea sus. Se sprijină pe labele de dinainte, tremură, cască, de neliniștit ce-i, mârâie și latră. Apoi tace și, cu ochii țintiți la motan, așteaptă să se coboare. Numai uneori întoarce capul spre polița de unde brânza parcă-l ademenește. Și astfel, câteșitrei dușmanii — șoarecele în gaură, motanul în ocniță și câinele în mijlocul odăii — se pândesc, munciți de același gând.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

Dar motanul? E-hei! la dânsul nu se prea gândise. Și, Doamne, mulți fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu. Orișicum, să mai aștepte puțin, vadă, nu se mișcă nimeni, nu-l pândește cineva? Cum nu-l pândească! Dar de când așteaptă motanul prilejul puie laba pe bietul șoricuț. Dacă nu mâncase el cașcavalul, căci mirosul cela îi zbârlise și lui mustățile, păi nu-l mâncase tocmai pentru asta: să-l momească pe lacomul din gaură. Cu botul adulmecând, cu ochii galbeni și lucioși ca sticla, cu mustățile întoarse, subțiri și ascuțite ca oasele de pește, stă neclintit după perna de pe divan și-așteaptă. L-a zărit. Uite-l, îi vede mărgelele ochilor. Iese? Iese oare? Da, da; așa, încă un pas, încă unul, doi, așaa!

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

Șoricelul face câțiva pași mărunți până-n marginea ascunzătorii lui. Măcar s-o vadă. Unde-o fi? De unde-l vrăjește, din ce colț îl poftește cu atâta stăruință la dânsa? A! uite-o colo, pe farfurie. Dacă-ar îndrăzni! Dar cum? Să meargă mai întâi pe lângă perete până la divan. Așa, bun! Pe urmă... Pe urmă pe unde s-o ia? Pe lângă dulap? Nu. Pe după jilțul cela? Nici așa. Atunci? Păi lucrul cel mai bun e să se suie de-a dreptul pe perdea, și de-acolo să treacă pe marginea lăvicerului din perete până la poliță. Și-odată la cașcaval, lasă, n-are el nevoie să-l învețe alții ce să facă cu dânsul.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

Dar pași apăsați cutremură sala. Ce! Stăpânul! Repede atunci: motanul se-nghesuiește și mai în fund, iar câinele o șterge sub divan; numai șoarecele, mic cum era, rămâne la locul lui. Stăpânul intră; obosit de muncă, își aruncă pălăria pe un scaun, apoi, mirosind, i se face foame; se-ndreaptă spre poliță, ia felia de cașcaval, taie o bucată de pâine și, mușcând când dintr-una când dintr-alta, mănâncă din plin, cu poftă. Și din trei părți, trei perechi de ochi îl urmăresc cu pizmă.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

În aer, un popor întreg de rândunele se pregătește de plecare; s-au adunat rând pe rând de prin părțile acestea și, de bucurie, în zbor nebun, străbat văzduhul ca niște săgeți. Atrase de întinsul sclipitor al iazului, ele se lasă deasupra lui, ca o perdea, apoi, răzlețindu-se în ciripiri ascuțite, se avântă cu toatele înspre păduricea de sălcii; ascunzându-se, rătăcesc prin frunzișul răcoros, apoi o iau de-a lungul miriștilor și iar se întorc în bătaia lină a aripilor. De după deal vine în zbor rotat un uliu. Pasărea de pradă pare că nu ia în seamă mulțimea paserilor călătoare. Ele îl zăresc; un strigăt de îmbărbătare, și stolul întreg năvălește la luptă. Uliul ocolește iscusit prin aer, și piere cu repeziciunea fulgerului dincolo de deal. A scăpat! Rândunelele, vesele de această fugă, plutesc sus, crezând că l-or mai vedea; zarea rămîne însă limpede, și dânsele se întorc obosite de se înșiră pe vârful șurelor de paie...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am cerut să-mi pună și mie bibeloul meu și suflețelul meu frumos, că este o superbitate, să mi-l pună și mie, să-mi facă și mie catârul ăsta. Și-atunci videoclipul să și-l țină, pentru ca ți-ai bătut joc de motanul meu! Cel mai tare m-a durut motanul meu, care-a stat 14 ore aproape într-o batjocură...

perlă de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

În odaie, liniște. Liniște și-un miros! Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval. Mirosul de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul. Să-nchidă ochii. I-a închis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase? Și brânza-i proaspătă. Mai mâncase așa bunătate acum vreun an. Dar parcă nu-l momise într-atâta ca aceasta de acuma...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Portret

Mă uit la el și-l mai ascult.
Face nimic dar vrea tot mult.
Intenții cîteodată potrivite.
Aprobă, se codește și admite.
Și bun la suflet ca un miel,
Ar trebui și-o minte-n el.
Și nu e niciodată mai fudul,
nici mai puțin, nici mai destul.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Emil Gârleanu

În mintea lui își înjghebă planul. Să se suie pe luger în sus, meargă, meargă și să meargă, până în vârf; și de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritur㠖 sau o vedea el ce-o face. Atunci se mișcă din nou și, după ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte și scoborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou, și văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul crinului, și când colo avea atâtea adâncituri, atâtea ridicaturi: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Vântul

De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfățat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Și fetele cu drag suspină:
O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!

Pe umeri blondele lui plete
Tresar și sar încetinel.
El e frumos și tinerel,
Dar e sfios când e cu fete.
Iar ele râd și râd șirete
Și pe furiș privesc la el.

El umblă ca la el acasă
Și-ascultă fetele ce zic;
Mai rupe-n palme câte-un spic
Și răsfățat apoi își lasă
Pe spate capul și nu-i pasă
De fete și de câmp nimic.

Și printre spice el șoptește,
Vorbind aiurea și-alintat!
Și, cum se plimbă-n lung și-n lat,
Cu fetele -mprietenește
Și din copil sfiios el crește
Flăcău întreg de sărutat.

Apoi ca-n glumă el le prinde
De mânecă, și-aprins de dor,
Își face joc prin părul lor,
În urmă brațul și-l întinde,
Pe cea mai dragă o cuprinde
Și-o strânge către el ușor.

Tot mai aprins, tot mai aproape:
te sărut, drăguțo, vrei?
Ce ochi frumoși ai, viorei,
Ca un întins adânc de ape.
De el nu-i nici un chip scape
Și-atâta lucru-n urmă ce-i?

Ea stă la pieptul lui pierdută,
Dintâi cu ochii la pământ.
El zice-așa câte-un cuvânt,
Ea zice trei și-l tot ajută,
Și uite-l, uite-l c-o sărută
Ei, vezi tu, fetele cum sânt!

El a crezut că nu se poate,
Și iacă poți! Dar să te ții!
E greu dai de căpătâi
Dar dacă dai, merg strună toate;
Și fata mult nu se socoate,
Când pierde mintea cea dintâi.

El o sărut-acum pe salbă,
Și fetele-mprejur se strâng!
Dar e prea mult! Am mă plâng
La toți vlădicii, dau jalbă!
Auzi, duci tu lume albă
P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!

Ba ele-și mai desfac și sânul,
Și-n sân el li se joac-acum
Îl prind odată și-l sugrum,
Că prea s-obrăznici românul,
Auzi, dar cine-i el, păgânul,
Ca să-mi sărute fete-n drum?

Nu știe nimeni de-unde vine,
Și capu-i stă la sărutat!
De-ar fi măcar de-aici din sat
Voi, câți sunteți flăcăi ca mine,
Să-mi spuneți voi acum, e bine
Să faci ca vântul, nu-i păcat?

Adică stăi! Ce fată moare
Dac-o săruți puțin? Da zeu!
Cum aș voi fiu mereu
Un vânt și eu, în zi cu soare,
De-ar fi numai secerătoare
O fată pe care-o știu eu!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Lasă!

(cântec de neiarnă)

Lasă iarna, să te ducă pe-o ninsoare amețită
sau în miezul dintr-o nucă pe-o batistă de prelat,
fluturată la plecare peste drum de stepa scită
ori în valurile-n care parcă ieri ne-am aruncat!

Lasă nordul fără vină, pe-a lui punte cardinală,
peste ape să te-ațină în lacustrul absolut,
iar în cuiburi părăsite de penajele de gală,
povestește-mi, pe șoptite, ce anume n-am făcut!

Lasă-mă să-ți cânt o mie una doine deocheate,
despre ce-ar fi fost să fie, chiar și dacă tu nici n-ai
mai fi vrut decât feeric treci, lună peste sate,
luminând prin întuneric cu picioarele de rai!

Lasă clipa ne ardă până-n scrum de veșnicie,
lasă lumea cea retardă să-l slujească pe bau-bau,
lasă curtea veche-n pace, craii ei în grijă mie,
lasă-mă, văd ce-oi face, lasă-te, ca să te iau...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

de-o funie

n-am
prea înțeles ce-i cu
foamea groparului când cu atâta zor
răstoarnă țărâna peste groapă
dar nici înainte
funia lui, funia lui părându-i
că urcă piscuri, alpinist temerar când lasă
în jos ladă vremelnic㠖 așa, pentru că tot el
pândește
șapte ani, apoi
scurmă și… n-am prea înțeles de ce
mătură lutul de pe os
și-l ascunde iarăși asemenea unui câine precaut
Tot mai bine-i
pe fundul oceanului, fie cel de prea sus sau
prea jos, funia cel puțin
e o alta
și piscul
asimetric
oblic –
n-am prea… încotro-ul ei de Moarte!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!

și lumina pogorându-se peste toată această durere
întâi brațele
apoi picioarele
și la urmă ochii
fi-voi albă
ca o coală nescrisă
ca un zbor lin printre vulturi

"Cred, Doamne!"
iar tăria mea nu e în brațe
nici în picioare
sau în ochi
e în inimă
acolo unde Ți-ai făcut loc de popas
și din vreme în vreme
când durerea mă strânge
vii îmi alungi demonii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
George Coșbuc

La pârâu

Venea pe deal, voios cântând
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul;
Dar iată-n drum îl află râul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul;
Așa de lat și chiar acum!

Dincolo câmp și lan și flori,
Ei, cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei, cată!
Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fat㠖
Înoată-n spice până-n brâu.

"Să n-ai, Catrino, zi de rău!"
Ea tace.
"Ei, iacă naiba de pârău,
Mi-l puse focu-n drumul tău!"
Ea tace.
Deloc o vorbă! Sa preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Și vrea de el să-și bată joc.

"Ai, fă, copii acasă mulți?
Ei, iaca!
Nu vii, urâto, nu m-asculți?
De dragul tău mă desculți?
Ei, iaca!
Mai bine plec!" Și dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea?
treacă!
Să facă-n urmă cum o vrea!

Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-și pune
Deoparte snopul: – "M-ai chemat?"
El mâna peste ochi mirat
Și-o pune.
– "Să-ți spun ceva! Cuvinte bune!"
– "Să spui, spui! dar ce să spui?
Ei, spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i!"

– "Haide, treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino!"
– "Nu vreau, auzi! De ce nu pleci?"
– "Dar nu-i cat Oltul, poți să-l treci
Catrino!"
– "Vecine, nu!" – "Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid' vino!
De-atunci și peste mări treceai."

"Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!"
Știa doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste –
Tot eu spun? Ghiciți și voi.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia cu clasă nu se lasă dusă de nas de bărbatul vicios, deși îi miroase portofelul a cașcaval ras, iar sacoul - a bergamotă și ananas.

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Se observă că după Gemenii, urmează următoarele constelații zodiacale: Cancerul, Leul, Fecioara, Cumpăna, iar apoi vom vorbi de Scorpionul. Se mai observă că Gemenii pot ajungă la o mare înălțime deasupra orizontului nostru; apoi linia eclipticei, care trece prin constelațiile zodiacale, se lasă din ce în ce mai jos în Cancer, mai jos în Leul, până când ajunge jos de tot în Scorpionul și apoi în Săgetătorul, care se ridică prea puțin deasupra orizontului nostru.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

E mare, negru ca întunericul; numai vârful labelor sunt albe, ca și când lumina zilei i le-ar fi pătat într-adins. Din capul cu fruntea puternică, mare, ochii verzi înfloresc noaptea ca două scântei. E cel mai frumos motan al târgului. Dar de frumusețea lui nu-și dă seama, – de bărbăția lui, însă, da; pentru aceea, în ceasuri de veghere, când i se pare că-și zărește chipul în talerul lunii, și-și vede înfățișarea bărbătească, simte un fior ce-i străbate prin spate și-l ondulează, de mândrie, pâna-n vârful cozii. Trăieste singur. Ziua stă ascuns cum poate și unde poate. Ziua doarme; numai când sosește ceasul prânzului, care îi vine singur în labă, se trezește morocănos.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versul și tu...

versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Spre Noul An, cu elan

Aștept cu bucurie Noul An,
în care toate-aș vrea precum au fost
și chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,

Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(și nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după cașcaval.

Aș merge înainte, dar sunt rac,
și mă tot uit ‘napoi spre vechiul an,
văd de nu i-am pus cumva capac.

Oi fi eu vesel, dar aș vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
și drept, la cel mai lăudat... copac.

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au românii, au r...

Sunt parte de-un popor ce e plin de ambiții,
Fiind gata-n orice clipă asculte orice "graur"
Ce-i gâdilă urechi de-i sprijină petiții
Să-l umple la refuz, de-averi... c-un ban de aur!?

Și casele, poporu-mi, le face prin vâlcele,
Plângându-se apoidupă ploaie-s plaur,
Iar balega cu lut 'n pereți de gard, ulcele
Cu smalț sărit... vrea-n schimb, tot poleit în aur?!

Și-i mult, de la un timp, poporul meu mai negru;
Căci nu e democratic, azi, să te dai la "maur"!
Mai mult, să-l protejezi, să-l numești rom... integru
Și pe chitanțe false să-l îmbraci tot în aur?!

Și de ales e bun; poporul meu numește
Cu capul în găleți, făină în ochi, centaur,
Pe-orice necunoscut ce mințile-i vopsește...
Și-l călărește apoi spre-un viitor de... aur?!?

Poporul meu muncește, sau ar munci de este,
Că-i bun să lege sârme, facă gropi; e faur
Să fure unu pe-altul de-n viață izbutește
Să aibe un post; oricare... să-și ia brățări de aur!?

Și acum poporul meu mai are un praf pe tobă,
Din ce n-a fost furat și-i încă un tezaur;
Pământ străbun ce-i ras de lemn băgat pe "sobă"...
Și-l vinde acum la tonă... pentru un gram de aur!

Își vaită țara mea, cu lacrimi roșii sânge,
Montane înroșite cu otrăviri, drept laur
De un popor avid, uitând copil ce plânge;
C-o zi nici verigheta nu-l va însura cu aur...

N-aș vrea ca peste timp un lingușitor fiu
Citat; unul perfid, ce mângâia un balaur
Crescut dintr-un popor ce n-a învățat; "Târziu,
Să nu regreți muțimea! Tăcerea nu-i de aur!!!"

Voalul Montanei Roșii, dârz să te facă, taur!

poezie de (29 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook