Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!
și lumina pogorându-se peste toată această durere
întâi brațele
apoi picioarele
și la urmă ochii
fi-voi albă
ca o coală nescrisă
ca un zbor lin printre vulturi
"Cred, Doamne!"
iar tăria mea nu e în brațe
nici în picioare
sau în ochi
e în inimă
acolo unde Ți-ai făcut loc de popas
și din vreme în vreme
când durerea mă strânge
vii să îmi alungi demonii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre picioare
- poezii despre lumină
- poezii despre durere
- poezii despre vulturi
- poezii despre inimă
- poezii despre hârtie
- poezii despre alb
- poezii despre ajutor
Citate similare
Să îți usuc lacrimile
Lacrimi cad din ochii tăi albaștri
Și inima-mi palpită la vederea lor.
Te strâng la pieptul meu
Și-ncerc să îți alin durerea,
Făcând-o să devină a mea.
Îmi lipesc obrazul de obrazul tău,
Iar lacrimile tale îmi ard fața
Atunci când îți șoptesc la ureche
"Iubito, totul va fi bine".
Lacrimile noastre se amestecă
Acum durerea ta este a mea
Iar lacrimile noastre devin una
Și cad în cascadă pe așternuturi.
Îți usuc lacrimile de pe obraz
Cu sărutări blânde și delicate
Și te ascund de durere
În cotloanele iubirii mele.
Patul nostru devine un potir
Din care ne bem mâhnirea
Și-n el găsim alinare
Unul în brațele celuilalt.
Astfel, durerea trece
Și lasă loc pasiunii,
Așa că în scurtă vreme uităm
Că aici au existat lacrimi.
poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre iubire
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre ochi
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rugăciune
Strânge Doamne, intre brațe
Cu iertare și iubire
Planeta noastră suferindă
Și de boală și de durere.
Lacrimi varsă, abia respiră,
Chinuită e de frică.
Ar vrea, dar nu știe unde să fugă
Viața de până acum o uită,
La bucurie și speranță, disperată ea renunță...
Strânge Doamne, între brațe
Omenirea și Planeta
Ca să putem primi cu toții
Liniștea și pacea Ta toată!!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre planete, poezii despre pace, poezii despre medicină, poezii despre iertare sau poezii despre frică
Nu a trebuit să plâng singur
Doamne,
Îmi amintesc ziua
Când tata mi-a prins mâna în ușă.
Durerea a fost atât de puternică.
Nimic nu a mai existat
În afară de durere.
Apoi
Tata m-a luat în brațe
Și m-a ținut strâns
Și m-a chemat pe nume în șoaptă
Iae
Și iar
Și iar.
Durerea nu înceta,
Dar știam
Că nu sufăr singur.
Doamne, îmi amintesc ziua
Când a murit.
Durerea a fost atât de puternică,
Încât mi-a tăiat orice răsuflare.
Nimic nu mai exista
În afară de durere.
Atunci Tu m-ai luat în brațe
Și m-ai ținut strâns
Și m-ai chemat pe nume în șoaptă
Iar
Și iar
Și iar.
Durerea nu înceta,
Dar știam
Că nu trebuie să plâng singur.
poezie de G. Gant din Vitamine duhovnicești pentru inimile rănite, traducere de Anthony M. Coniaris
Adăugat de L, Iuliana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tată, poezii despre plâns sau poezii despre mâini
Iubirea ce o trăiesc
Doamne, aș vrea să te privesc în ochi
și să îți spun despre iubirea ce o trăiesc,
să îngenunchez cu sufletul
și să recunosc în fața ta că mă arde,
sunt plină de ea cum e cerul plin de tine,
mă doare până la lacrimi,
iar inima mea e ca o temniță:
acolo e el, acolo eu, amândoi prinși pentru vecie...
Eu am gustul lui de gutuie răscoaptă,
mi se scurge prin toți porii,
iar ca să pot trăi, mă furișez în el,
lasându-mi urmele ca pe un jurământ,
apoi, sângele pe care-l respir, mi-l fac templu.
Da, Doamne, bărbatul acesta mi-e aripă
și mă ustură carnea unde îmi crește,
ca tăietura unui păcat,
așa simt durerea...
De aceea, te rog, să-mi lași,
această dragoste
chiar și sub forma unei cruci
pe care o voi duce pe brațe,
sărutând-o la fiecare încercare,
la fiecare lovire de pietre...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre gutui sau poezii despre cruce
Repetabila iubire
Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!
Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!
Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!
poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre apicultură, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tramvaie sau poezii despre timp
Devreme
Peste deșertul dintre noi
Se-anunță lapovițe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.
Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare
Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ținem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...
De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, citate de Marius Robu despre ploaie, citate de Marius Robu despre iubire sau poezii despre deșert
Primăvara și lumina mea - fiicei mele
Curată-i ca lumina, ca primăvara
Petală de prun cu trupul ca un alb vesmânt, de înger
Te întreabă când privește cu ochii,
Iscodind o limpezime albă de lumină, din clarul de poveste
E bulgăre de aur, topită din iubire.
E poezie sacră, zbor de fluturi colorați
Inimă ce împarte vin și odihnă
Tu, micuța mea, ești sufletul tatii peste ani și pasărea ce crește
Cu ochii bogați de atâta blândețe
Limpezimea ochilor tăi de rouă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre rouă
Acolo unde...
Acolo unde soarele
sărută întâi pământul,
Acolo-mi sunt izvoarele,
acolo îmi port veșmântul.
Acolo ochii i-am deschis
și am rostit cuvântul mamă.
Acolo brațe am întins,
spre tine, dulce mamă.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre sărut, citate de Dumitru Delcă despre ochi, poezii despre mamă, citate de Dumitru Delcă despre mamă, poezii despre cuvinte, citate de Dumitru Delcă despre cuvinte, poezii despre Soare, citate de Dumitru Delcă despre Soare, poezii despre Pământ sau citate de Dumitru Delcă despre Pământ
Eu îmi închid cuvântul
eu îmi închid cuvântul
cu fața la perete și tac
eu îmi închid gura și ochii
joc într-o piesă nescrisă și tac
mă plimb printre ceasuri și ziduri
care sunt înțepate și m-ar putea răni
trec ca și cum eu însămi aș fi
o scurgere de vreme
îmi reculeg cuvintele
gândurile din ochi
timpul lipit de perete...
eu nefiind obișnuita
decât să tac.
poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre gânduri, poezii despre gură sau poezii despre ceas
Eu cred
eu cred,
eu cred că ne cunoaștem de multă vreme
de foarte multă vreme
și acum ne-aducem aminte
și retrăim clipele frumoase
și dragostea măreață
ce ne-a purtat pe noi
până aici,
în clipa eternității,
a dilatării timpului
și visăm cu ochii deschiși
la dragostea noastră,
până când atingerea sublimă
ne regăsește uniți
unul in brațele celuilalt
sărutându-ne patimaș în
iubirea realității noastre,
ne cunoaștem de mult,
de foarte multă vreme...
eu cred.
poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre frumusețe sau poezii despre cunoaștere
Freamăt
Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor
Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Și mă lași să te dezmierd
Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ți cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Și prin suflet mi te scald
Mă iubește pe un freamăt
Ce se naște când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Și-n dulceața din priviri
Hai să ne iubim o vreme
Poate-n ea ne vom uita
Doar noi doi, niște poeme,
Ochii mei... privirea ta
poezie de Adi Conțu (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre noapte sau poezii despre naștere
Nu te-am uitat
Te-am văzut încântătoare,
Cu tine am vrut să zbor,
Dar... Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi, rău mă dor.
De s-or vindeca vreodată,
Sau vor crește alte, noi,
Am să zbor în lumea toată,
Peste munți și peste văi.
Să te caut printre Iele
Oriunde vei fi zburat,
Te-am iubit, ești printre cele
Ce iubesc... Nu te-am uitat.
Te-oi găsi chiar și pe lună,
Te ador! Spune-mi un "Da"
Vino! Întinde-mi o mână,
De-a pururi să fi a mea.
Apoi... Să zburăm spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Să fim singuri printre ele,
În vâltorile iubirii.
Și-n această dulce vrere,
Tu în brațe să mă strângi,
Să-ți dea lacrimi de plăcere,
Dorurile să-mi înfrângi.
Eu... Cu stângăcia-mi rară
Să-ți sărut buzele moi,
Și uitând orice ocară,
Veșnic... Să fim amândoi.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre înfrângere, poezii despre văi, poezii despre uitare sau poezii despre stele
Ai să mă poți ierta, că te iubesc până la sfârșitul acestei nopți
și mai departe,
prin timp,
până când lumina ți se va așeza pe mâini?
Ai să mă ierți,
că locuiesc în partea cea mai întunecată a ființei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toți demonii își leagă umbrele?
Ai să mă ierți,
că n-am să deschid fereastra,
și n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?
Ai să mă ierți?
Ai să mă ierți,
că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieți, fără să guști adevărul până la ultima firimitură
și lumina să îți adoarmă pe piept?
Ai să mă ierți,
că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?
Oare, ai să mă ierți?
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre superlative, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
A fost o vreme
a fost o vreme când aveam trupul frumos
a fost o vreme
când mă pozam pe vârfurile munților -
iarbă sprijinită de genunchiul tău
a fost o vreme când râdeam
stingând lumina de pe tort
mă regăsesc în chipul pietrei
în ochi - fântâni cu apă prea puțină
când uneori de-afară încă vin
în cumpene să-mi scârțâie zefire
sufletul e tăcere de drumuri pustii
penumbra care învăluie buza fântânii
nu mai e sfioasa creatură
închipuită din măduvă dulce
care fuge, se-ascunde
încolăcită în spatele coastelor
prunc pe picioarele mamelor.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre munți sau poezii despre dulciuri
Va veni o vreme
Va veni o vreme când mă voi gândi
unde eram eu când scriam aceste rânduri,
din care parte bătea vântul și soarele
și cum îmi țineam în scaunul acela electric
mâinile și picioarele.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Sora mea de dincolo (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jar de nopti destramate
când mi se face dor de morții mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.
tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalți Dorneni.
absența lui nu doare, nu apasă.
știu că în veșnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopțile.
apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
și înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.
vulturii înălțimilor mă însoțesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...
poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre apă, poezii despre zile sau poezii despre stele căzătoare
Când plâng...
Când plâng, o lacrimă de-a mea,
Îmi plânge-ntreaga lume.
Și infinitul plânge-amar,
Cu ploi de stele, iar și iar...
Nu mai cunosc nici zâmbetul nici visul.
Mâ-ntreb dacă există paradisul...
Dar cine să-mi răspundă la-ntrebare?!
Și sufletul de suferință doare.
Oh, nici speranța nu îmi mai rămâne,
Căci cine-s eu de-acum pe-această lume?!
Adorm - o stea la margine de zare.
Scheletul unei clipe trecătoare
Îmi dă o umbră - aripă târzie -
Un zbor plăpând de puf de păpădie.
M-acopăr cu veșminte de lumină,
Dar singură-s, durerea nu-mi alină
Nici valul cast, nici răsăritul, Doamne.
Cărări de pietre-n vreme de ninsoare...
Și ochiul plânge albele zăpezi,
Când încă o iubire, iată, pierzi!
În curcubeu mă învelesc și iar
Iluzii mă apasă vertical.
În înger, transcendent, mă definesc
Și-aștept de-acum, aștept o mângâiere,
Din visul meu urât să mă trezesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet sau poezii despre suferință
Secretele toamnei
Un aer cald plutește peste zare,
Deschid fereastra și simt ca o chemare,
Ecou de anotimp ce pleacă în uitare,
Ecou de anotimp desprins parcă din soare.
Nu am nici teamă, nu am nici vină
Și mi se pare toamna, o doamnă în crinolină,
Se crede minunată, frumoasă chiar aș zice,
Cu brațe de lumină și cu furtuni complice.
Admir această doamnă cu mers domol de zână,
Cu coloritul vesel, stăpân peste natură,
Se poartă cu petale de crizanteme in păr,
Și cred ca doamna aceasta, ascunde un mister.
De unde atâta patos, de unde vii culori?
De unde roade copte și sunet de viori?
De unde veselia copiilor școlari?
De unde vii tu toamnă, de îmi umpli sufletul de har?
De unde bate vântul, rostogolind furie,
Tribut de frunze veștezi, ca într-o agonie
Rămâne în urmă totul, natura minunată,
Ascult cum bate vântul, cum vâjâie prin noapte.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre natură, poezii despre școală, poezii despre vioară, poezii despre vinovăție sau poezii despre sunet
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură și elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre verde, poezii despre păduri, poezii despre primăvară sau poezii despre ocean
Naiva închipuită
Într-o vreme și eu aveam un creier frumos,
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
cunoștea carnea ta rece.
Rochia mea grea avea un înțeles
pentru gura ta moartă.
poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre rochii, poezii despre creier, poezii despre vânătoare, poezii despre seară sau poezii despre nuntă