Lupul politician

Merge lupul prin pădure
Căutând ceva anume,
Strigă tare, să se-audă,
La prostimea din feudă.

- Să veniţi, cu mic, cu mare,
La vestita adunare,
Mă stiţi, sunt lupul care
Vă iubesc cu disperare.

În senat alegeri sunt
Şi vă jur pe ce-am mai sfânt,
De-am s-ajung parlamentar,
N-am să mă uit la cântar.

Am să vă aduc de toate,
Să mâncaţi pe săturate,
Totul pe-a mea cheltuială,
Poate oricine ca să ceară.

Lapte, miere o să curgă
Şi-o să fie atât de multă
De mâine nu mai munciţi,
Staţi acasă şi primiţi.

Ridicăm şcoli şi spitale
O să vindec tot ce doare,
O să schimb câteva legi,
Toţi să se nască deşptepţi.

Şi ce-aplaudă prostimea,
De vuia toată padurea!
Se umfla lupul în piept
Doamne, cât sunt de deştept!

Uite aşa, dragi animale,
Iar aţi votat pe mâncare,
Dar pădurea-i tot săracă,
Crezi că lupului îi pasă?

Cât îi lumea şi pământul,
Un lup să-şi ţină cuvântul?
Ştiţi şi voi, nu-i aşa,
Lupul-şi schimbă parul, dar năravul ba!

fabulă de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul la stână

Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.

Măgăruşul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.

Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Şi prin lujerii de mure
o târăşte în pădure.

Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul şi bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.

Ursul, mormăind ceva,
parcă-i spune "vino-ncoa"!
Lupul tace ca un peşte
şi-n pădure o tuleşte.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi, mâncaţi...

Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul Meu
Şi sângele ce curge spre sfinţire
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să va aduc prin moarte nemurire -.
Aşa Te-am auzit vorbind, Isus
Şi mi-a pătruns în inimă cuvântul -
"Azi sunt cu voi, dar mâine poate nu-s
Iar când mâncaţi vă ţineţi legământul.

Eu am venit din ceruri pentru voi
Şi pentru tine-am venit anume
Să vă îmbrac cu sufletele noi,
Să vă despart de dragostea de lume.

Veniţi la Mine cei împovăraţi
Şi-o să vă schimb a suferinţei haină,
Din pacea mea cu toţii să gustaţi" -
Aşa spuneai la Cina cea de taină -.

"Veniţi şi-am să vă dau ce n-aţi avut -
Am să vă dau iubire şi credinţă
În faţa morţii voi rămâne scut
Şi-o să aveţi prin Mine biruinţă.

Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul Meu
Alinul pentru inima bolnavă,
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să vă aduc la Tatăl Meu în slavă...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupului...

Că e alb sau că e negru
Lupul tot un lup rămâne,
Un statornic şi integru
Nu-i ca orişicare câne;
Lupul, un totem al nostru,
De la el ne tragem nume,
De la el am supt colostru
Zămislindu-ne în lume;
El ne este călăuză
Dar şi bun revelator,
Intervalului o spuză,
Cosmogonic aflator;
Lupu-i lup orice i-ai face,
Semn al tainei, biruinţei,
Trebuie stimat în pace,
Spirit sacru-al năzuinţei;

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul îşi shimbă părul, dar năravul ba

Năravu-acesta învechit
E pentru lup cam depăşit.
A renunţat la el cu anii...
Şi-apoi, l-au preluat ciobanii!

epigramă de Virgil Petcu din revista "Urzica" (1987)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele de la mână

La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.

- Eu sunt Degetul cel Mare
Şi mă mişc fără sforţare
Şi vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.

- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbeşte,
Aţi ghicit, el se făleşte.

- De folos sunt, aşa lung,
Uite cum la nas ajung!...
Apoi mândru şi stelar
A vorbit şi Inelar.
- Eu sunt degetul acel
Care poartă un inel,

Ce adesea e de aur,
Pentru mână, sunt tezaur!
- Staţi măi fraţilor un pic,
Zise Degetul cel Mic,
Fiecare-i de folos
Că e lung sau e mai gros.

Vă rog să priviţi puţin
Că pe masă e un crin,
Luaţi pe rând această floare
Să vedem care-i mai tare.
Încercară, dar vezi bine,
Singur, e mai slab oricine.

Şi atunci, săriră toate,
Fără nici o răutate,
Crinul alb să îl ridice,
Binişor, să nu se strice.
Şi se veseliră tare
La sfârşit de adunare.

Morala

Geaba eşti lăudăros
Că eşti mare, eşti frumos,
Dacă-atunci când greul vine,
N-ai prieteni lângă tine!

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experimentare

V-aţi gândit vreodată,
Că viaţa noastră toată,
Pusă în mişcare,
Serveşte-nşurubare
Pentru o experimentare?!

Prin cap,
Prin mâini,
Prin piciorare
Iară
Şi iară,
Şi iară –
Experiment,
Pentru
Experimentare!

De cum deschidem ochii,
Din faşă,
Experimentul
Nu ne mai lasă!
De cum porneşti de la părinţii
De acasă...
Nimănui
De tine
Nu-i pasă!..

La creşe,
În şcoli,
În spitale,
Pe drum,
Magazin,
Săli universitare...
Experiment!
Experimentare!..

Prin tuburi de sticlă fatale,
Pe bănci,
În birouri
Parlamentare,
Prin implant bătrânilor
ce ţin loc de picioare...
Se face experiment,
Experimentare!

Experiment prin mâncare,
Prin ape
Otrăvitoare,
Prin aer,
Cu bombe nucleare!..
Respirăm,
Mâncăm,
Îmbrăcăm...
Acelaş
Experiment!

Pruncii ne-ntreabă:
Ce faceţi?!
În colţuri bătrânii,
Săracii,
Îşi roagă
A lor moarte
În pace:
Ce facem?!

Un strigăt din piept
În mirare
Ne strigă,
Răbufneşte:
Câtă?..
Câtă experimentare?!
Cum de se poate,
Viaţa noastră
Toată
Să fie experimentată?!

Dar cine s-audă oare
Aceste suspine
În disperare?!
Suntem exploratori,
Experimentatori
În extaz!
În rest
Nu ne mai pasă!..
Să fie oare
Vreo răzbunare
În straie frumoase?!

Pământul ne cutremură,
În deşteptare,
Sărmanul!
Dar cine
Pe gânduri
Puse-va oare?!
Totul se mişcă în jur
De
EXPERIMENT!
Unde?
Unde suntem noi, cei vii?!
Unde oare?!

Mergem
Cu toţi
În aceeaşi:
EX-
PE -
RI -
MEN-
TARE!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul Preşedinte

În cojocul de mioară,
Munţi de iarbă promiţând,
L-au votat, din prima oară,
Oile pe... lupul "blând".

epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi pe mâine

Citeam: "Trăieşte-n fiecare zi
Considerând că ultima ţi-ar fi!"
Şi m-am mirat de-aşa prostie mare,
Cu like-uri mii (prostia, nu mai doare?)

Păi, cum aşa? Cât poate fi grădina
Să îi încapă, Doamne, bat-o vina?
Trăind aşa, de ce să mai muncească
Cel care-aşteaptă mâine să-l plătească?

De ce să te gândeşti să faci copii
Când mâine (Doamne, feri!) nu vei mai fi?
Sau să mai scrii, când muza te împunge,
Mai are rost? O zi nu ţi-ar ajunge.

Eu, ziua cea de azi o voi trăi
Cât mai frumos, gândind c-a doua zi
Nu mă va ruşina tot ce-am făcut
Chiar de-am trăit aşa cum mi-a plăcut.

Voi crede-n mâine şi în viitor
Şi, chiar de azi e ultima şi mor,
N-am să-l ridic eu pe "Acum" în slavă
Când "Azi" e, pentru "Mâine"-o biată sclavă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e acasă!

Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.

Sunt român în orice ţară,
Unde viaţa nu-i uşoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,

Că am ţara-ngândurată,
Ce-aşteaptă ca mama-n poartă...
Şi că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?

Sunt român şi-n piept îmi bate,
Cât aş fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.

Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, şi că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!

Sunt român cu dor de ţară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul comerciant

S-a dus veste prin pădure:
Cei ce vor mai mult să fure
Vor fi monitorizaţi
Şi aspru sancţionaţi.
Se vor face prin ocoale
Percheziţii şi controale,
Animalele de pradă
Au fost puse toate-n gardă,
S-a instituit, se ştie
Şi taxa pe lăcomie.
Lupul a fost obligat
Să-şi ia casă de marcat,
Să fie înregistrat
Tot vânatul ce-a mâncat
Dar când colo, ce să vezi?
Consumase patru iezi,
Unu-a dispărut din ei
Că marcase numai trei.
A venit urgent controlul,
A depistat infractorul,
A fost aspru amendat
Şi vânatul confiscat.
Lupul hapsân şi posac
A fost prins cu iedu-în sac.

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Şi n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Şi-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simţi... şi înţelegi...
Nu ce-ţi doreşti, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Şi lucruri care le chemai.

Şi totul mult prea încâlcit...
Cum n-aş fi vrut acum să fim!
Dar, ţi-am dat timp cât ai dorit,
Şi că vom fi... că ne dorim.

Şi cică dragoste învinge...
Şi se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă mă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.

Aşa iubire n-am avut...
Aşa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!

Şi m-ai eliberat în toate...
Şi nici nu ştii ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi să fim demni!

Şi îţi mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.

E tot ce simt şi tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simţit şi ce simteam...
S-atingă un deznodământ.

Acolo unde e iubire,
Cântă şi soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...

Nimic nu-i greu când ştii ce simţi...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimţi...
Totul e clar şi doar vibrează!

Şi pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit şi-am aşteptat...

Poemă dedicată tuturor îndrăgostiţilor cu inima frumoasă...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Îţi mărturisesc fetiţo cu chip omenesc
Că te prea doresc cât am să trăiesc
Ai in tine tot de ce am eu nevoie
Cu tine mă simt în a mea voie

Priveşte mă aşa cum sunt
Nu sunt sfânt,, am păr cărunt
Zâmbeşte şi vorbeşte cu mine
Să te sărut îmi vine

Poţi să şi plângi atunci când te doare
Să arunci lacrimi uşoare până la picioare
În lumea asta mare nu i totul precum pare
Dar am găsit o sărutare cu forţa vindecătoare ce făptura ta o are

Mulţumesc Cerului mare că mi ai apărut în cale
De acum voi să dau ascultare
Eşti a mea cale
Şi tot ce- ţi cer... e a ta sărutare..

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul la stână

Într-o zi din săptămână,
Lupul a fost prins la stână.
Dar sub blană - ce măgar! -
Era hoţul de primar.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să iubesc pe fraţii mei

Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa cum sunt

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.

poezie clasică de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă şi furie

Lifte spurcate, împărţiţi doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Muşcaţi ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinţi şi dumnezeu.
Vă îmbuibaţi cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi daţi cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Aşa e legea voastră, după toane?
Şi ştiu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncaţi cu şapte guri. Şi ce palate,
Vă găzduiesc ticăloşia! Nu se poate
Ca un norod întreg să poarte vina,
Că v-aţi înfipt în ţară rădăcina.
Ne sugeţi sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviţi de streche.
Tot adunaţi averi şi nu vă pasă
De amărâţii ce nu mai au casă.
Copiii n-au părinţi şi n-au mâncare,
Pe voi, ciocoi, niciunde nu vă doare.
După ce lege îi chemaţi la bară
Pe cei ce nu mai sunt, să iasă-afară
Din cimitire? Le stricaţi odihna.
Să n-aveţi parte-n veci, nici voi de tihna
Somnului veşnic, iadul să vă fie
Pedeapsa care taie-n carne vie!
Să ştiţi şi voi, durerea, ce gust are
Şi cât de tare, neputinţa doare.
Îmi daţi pomană patruzeci de lei-
Lua-v-aţi lumânări şi cruci de ei!
Voi credeţi că păcatele se spală
De voi, sătui şi noi cu burta goală,
Când ne-aruncaţi în scârbă o lătură?
Vedea-v-aş cum vă ies viermii din gură!
M-aţi umilit şi mi-aţi strivit mândria-
Voi, lipitori, slujind nemernicia,
Îi cereţi mortului, chiar după patru ani
De la înmormântare,-atâţia bani!
E mort, lichelelor, de-o veşnicie
Şi-i cereţi bani? Eu încă mai sunt vie.
Vă dau tot ce-a rămas, veniţi acasă
Şi-o să vă pun otravă-n ceai pe masă!
Şi ca desert, blesteme-n prăjitură:
Să n-aveţi ce băga, de-acum, în gură!
Lasăţi-mi morţii-n linişte şi pace,
Că altfel nu răspund pentru ce-oi face.
Sunteţi atât de javre şi penali,
Din oameni buni voi faceţi criminali.
Nu-mi pasă ce va fi, dar tare-aş vrea
Să vă dau vouă toată soarta mea.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul tot urla

Lupul tot urla, scuipând
Straşnicul penet al cinei
Păsăreşti, mâncate-n crâng:
Se consumă ca şi mine.

Poama coaptă şi lăptuca
Trăiesc doar pentru cules.
Dar paingul pe ulucă
Toporaşi vrea mai ales.

De-aş dormi! de-aş fierbe-o dată
Pe-altarul lui Solomon!
Cu rugină-amestecată
Curgă zeama în Cedron!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tot sunt om!
Eu tot sunt om: ca tine, ca el, ca ea
Şi mereu voi rămâne aşa,
Dar totuşi nu v-am crezut...
În stare de aşa ceva.
Poate nu sunt un matur
Dar şi copiii oameni sunt
Chiar dacă nu aţi crezut,
Eu tot aceea sunt.
Orice aş face pentru voi
Orice, fac pentru mine.
Dar totuşi... cred în sine
Că, nu sunt respectată.

Laşcu Luminiţa (10 septembrie 2022)
Adăugat de Laşcu Luminiţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul şi câinele

Un lup numai piele şi os,
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată -
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.

- Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu' vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.

- Păi, şi ce-aş avea de făcut anume?
- Mai nimic: latri la lume -
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da' niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpâna,
iar stăpânului, să-i lingi mâna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.

Lupul deja se visa boier
şi era într-al nouălea cer,
când, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gâtul câinelui, o rosătură.

- Auzi, dulăule, da' ce-i cu urma aia lată?
- Bah, o nimica toată!
- Nimica-nimica, da' de unde vine?
- E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
- O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!

- Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanţul cu care sunt legat.
- Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
- Păi, nu prea... Dar ce contează!
- Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!

Zicând astea, jupânul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.

poezie clasică de La Fontaine, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj elucubrant

Aş vrea să-mi bucur ochii de frumos,
Dar ce ştiam că e frumos, dispare,
Îmi strigă-n faţă lumea că-i pe dos,
Iar eu sunt ultimul naiv sub soare
Şi simt că adevărul ei mă doare,
Mai rău ca jurământul mincinos.

M-aş bucura de linişte în tihnă,
Dar tehnica permite astăzi totul
Şi poa' să-ţi fure dreptul la odihnă
Orice cretin care-şi marchează locul,
Bufnind cu decibeli să-şi facă moftul
Sau găurind pereţi c-o bormaşină.

Vreau să mă bucur azi de poezie,
Dar nu-i percep solia tulburată.
Mă simt deştept, lovit de nerozie
Ori cel mai prost de pe planeta toată,
Că nu mă ştiu de-a bunul gust în artă
Şi... nu ştiu ce cu toţii par să ştie.

Vreau să mă bucur astăzi de lectură,
Dar textele îmi par sofisticate.
Mă simt ca un ogor fără cultură,
Chiar de-am citit din când în când o carte
Aşa ca amator de belle-arte,
Convins fiind că e literatură.

Vrând să mai uit de grijile mundane
Şi de coditian să mă mai scutur,
Mă plimb aiurea singur pe maidane,
Dar văd realitatea şi mă tulbur,
Hipnotizată parcă de ecrane
Prostimea butonând deşteptofoane...
Mă bucur, că nu pot să mă mai bucur.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!