Peste pașii mei
Lacrimi groase fug amarnic
Părăsindu-mi ochii verzi
Balansându-se pe cararea
Șerpuită și aspră
Arătându-mi drumul prin noroasele cristale,
Printre holdele galbene de grâu ce mlădie în vânt
Străjuite de arbori înfrunziți,
Pini și sălcii jucăușe.
Prăbușită în fotoliul de întuneric
Inima mea pulseză de mii de ori
Timp de 20 de ani depărtare
Și nu m-a lăsat să gem.
Liniștită, mută, ruginită de timp,
Palida și tranfigurată de durere,
Cu fața umeda,
Acolo eran eu.
În acest apus de soare clar și frumos
Încălzit de ultimele raze de soare
Eram dusă în timpul
Despărțirii mele.
Ani strălucitori, măturați de ceața groasă,
Cu pielea zgribulită, memoria amorțită,
Inima abătută și calmă...
S-a îngropat iubirea.
poezie de Maria Emilia Fuentes Burgos, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre ochi verzi
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre galben
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 50 de ani,
pe care i-a așezat într-o vaza de lut
și eu îi privesc ca pe niște cireși încăpățânați,
ce încă țin la florile lor.
50 de file se aud foșnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
50 de ani fărămițați și prelinși
printre dinții firavi ai ierbii.
Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Ești îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâșie de soare în fereastră...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre flori
- poezii despre îngeri
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
* * *
Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 54 de ani,
pe care i-a așezat într-o vază de lut...
și eu îi privesc ca pe niște cireși încăpățânați,
ce încă țin la florile lor.
54 de file se aud foșnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
54 de ani fărămițați și prelinși
printre dinții firavi ai ierbii.
Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Ești îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâșie de soare în fereastră...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era înainte o părere greșită, că toate stelele cele mai strălucitoare sunt cele mai apropiate. Arcturus se află la o depărtare ce trebuie să fie mai mare de 100 de ani lumină și prin urmare, e un soare de mii de ori mai strălucitor decât Soarele nostru. De prin împrejurimile acestui soare enorm, Soarele nostru nici nu s'ar vedea cu ochii liberi. Deși, de mii și mii de ani, steaua aceasta se apropie de noi cu zeci de km pe fiecare secundă, cu toate acestea depărtarea la care ne aflăm de el e imensă.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre timp, citate despre stele, citate despre Soare, citate despre superlative, citate despre secunde, citate despre ochi, citate despre lumină, citate despre libertate sau citate despre greșeli
Două cântece ale eschimosului
I Evadând din eternitate
Omul a venit alergând fără chip pe suprafața pământului
Fără ochi și fără gură el alearga cu fața spână
Știa că pășește pe piatra morții
Știa că el era o stafie e tot ce știe.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorțită.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă și fierbinte
De pe hornul unei stele și peștele s-a risipit în cristale.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un șoarece
dar un suspin al timpului
L-a spulberat în firimituri de articulații.
A luat o piatră ascuțită și și-a găurit fața
Prin lacrimi și durere a privit planeta.
A găurit iarăși mai adânc și prin lacrimi și durere
A scrâșnit la fulger la brumă și la timp.
Atunci, zăcând printre oase pe cimitirul pământului,
A văzut o femeie fredonând în pântecele ei niște cântece.
El i-a dat doi ochi și-o o gură în schimbul unui cântec.
Ea a lăcrimat sânge, ea a urlat de durere.
Durerea și sângele erau viață. Dar omul a râs
Cântecul merita prețul.
Femeia s-a simțit înșelată.
II Cum a început apa să cânte
Apa voia să trăiască
Ea s-a dus la soare s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la copaci ei au ars-o s-a întors plângând
Ei au putrezit s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori ele s-au ofilit s-a întors plângând
Ea voia să trăiască
S-a dus la pântece a întâlnit sângele
Ea s-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit cuțitul
S-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit larva și putregaiul
S-a întors plângând dorind să moară
S-a dus la timp a trecut prin aceeași ușă de piatră
S-a întors plângând
A început să caute prin tot universul nimicul
S-a întors plângând dorind să moară
Până când nu mai rămânea nimic din plâns
Zăcea în străfundul tuturor lucrurilor
Absolut epuizată absolut limpede
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre moarte, poezii despre femei, poezii despre durere, poezii despre început sau poezii despre stele
Când am ieșit afară, nu mai era nici urmă de lac sau de pădure de brazi. În fața ochilor noștri se întindea o minunată vale muntoasă, liniștită și tăcută, cu un aer atât de pur, de parcă ar fi fost înghețat. Vedeam în depărtare stânci cafenii cu vârfurile ușor luminate de soare, vedeam arbori nemișcați, vedeam râul care clipocea vesel, scânteind printre ferigile umede. Și totuși inima mea era goală.
Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate despre tăcere, citate despre stânci, citate despre râuri, citate despre păduri, citate despre munți sau citate despre inimă
Deneb e într-adevăr un soare imens, deși noi îl vedem numai ca o simplă stea de mărimea 2. Lumina ne vine în peste 300 de ani de la acest soare, care se îndreptează spre noi cu o viteză de 35 km pe secundă. Un mare astronom american spune că va veni odată timpul când Deneb va fi cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru și că aceasta va dura câteva mii sau zeci de mii de ani, atâta timp cât Soarele nostru și soarele Deneb vor trece unul pe lângă altul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Anestin despre timp, citate de Victor Anestin despre lumină, citate de Victor Anestin despre Soare, citate despre viteză, citate de Victor Anestin despre superlative, citate de Victor Anestin despre secunde, citate despre Statele Unite ale Americii sau citate de Victor Anestin despre Statele Unite ale Americii
Te caut
calc căzut în mine, în neliniști pe o frunză de timp ruginită
descopăr un pom, o pasăre, o toamnă întârziată, liniștită
calc pământul negru, afânat, mirositor și lung privesc un nor
descopăr că totul este ceva, ce demult am uitat să văd și toate dor
calc pragul casei bătrânești și mă opresc în tinda, bătrână, veche
descopăr ani mei, în pereți, în șopronul casei, în pridvor și-n vetre
calc drumul pădurii pieptiș, urcând acolo sus în poiana vieții mele
descopăr ca o imagine fugară, în ceață, pe tine iubirea mea fierbinte
calc drmul vieții uitâdu-mă înapoi, plecând pe drumul sorții mele
descopăr o amintire, un tablou, un sân, un gând, drumuri multe
calc cu privirea îndreptată inainte și te caut în mare de mulțime
descopăr după un timp că te-am găsit demult și ești acasă, la mine
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre păsări, poezii despre păduri sau poezii despre negru
La 42 ani lumină depărtare de Soare ne așteaptă steaua Aldebaran, cea mai strălucitoare din constelația Taurul. Aldebaran înseamnă "cel ce urmează" și a primit acest nume din cauză că răsărea după Pleiade. Se află la 65 de ani depărtare de Soare și este o stea de 44 de ori mai mare decât Soarele în diametru! Stelele atât de mari se numesc stele gigante, iar Aldebaran este o gigantă portocalie, având la suprafață o temperatură de 4010 grade.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Șonka despre Soare, citate de Adrian Șonka despre timp, citate despre temperatură, citate despre tauri, citate de Adrian Șonka despre superlative, citate de Adrian Șonka despre lumină sau citate despre constelații
Spre inima nopții cu iz de noroc
Dorm norii pe creștet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopții cu iz de noroc.
Mașina trișează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenți sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.
Prelungul oftat așteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.
Paștele˗a pus norii pe creștet,
Iubirea mea e lumină și˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopții cu iz de noroc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre noroc, poezii despre nori sau poezii despre noapte
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
Și pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani și ani și ani de zile...
Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă și vers,
Dragi melodii de suflet și vieții un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun și cald, plecat dintre cei vii.
Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.
(cu lacrimi în suflet, la înălțarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formației Kompact)
poezie de Livia Mătușa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre zile, poezii despre versuri sau poezii despre tezaur
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
De pe acest pământ pribeag
Ce sufletul ne-a mângâiat
Te-ai dus acolo, în paradis,
Să-I cânți lui Dumnezeu "Fata din vis".
În amintire vei rămâne
După ani și ani
S-a stins un înger, de boala îngenuncheat,
Ce oameni la rândul te-au aplaudat,
În muzica tezaur ai lăsat...
Toți Răcarii te vor iubi neîncetat,
Flori și lacrimi presărându-ți pe ultimul tău drum.
Din suflet, un drum bun îți spun...
Chiar Dumnezeu a creat că sa te cheme,
Probabil te-a iubit prea mult,
Îți va pune acolo un frumos loc
Să îi cânți și lui balade Rock,
Te-ai așezat acolo, printre stele,
Tu, înger blând, cu chip senin.
Drum bun pe veci... Amin!
(Poezia a fost scrisă în memoria lui Leo Iorga)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rock
Balada vechilor iubiți
Ca pomii înfloriți sub grindini
De douăzeci de ani luptăm
Ți-ai luat de zeci de ori bagajul
Tot așa des ne împăcăm
Obicectele din jur roiesc
Și mobilele poartă semne
Coșmarul vechilor scandaluri
Îmbrățișările de-apoi
Gustul floral al sfintei ploi
Din lacrima de-argint a vieții
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri,
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Trecuți prin vrăjile iubirii,
Înlănțuiți ca în trecut,
M-ai prins sau m-ai scăpat de lanțuri,
Din timp în timp, ne-am repierdut.
Există-n lume mulți amanți
Ce se obișnuiesc să cadă
În mări prozaice de ură.
Eu am tânjit la nesfârșit
Spre exaltarea ta de sfântă,
De-adolescentă imatură.
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Dar timpul ce ne șterge urma
Chinuitor, din veac în veac,
Ne prinde-n menghini nevăzute
Dintr-un neant, în alt neant.
Devreme sau târziu mai plângi
Iar eu mă zbucium în zadar,
Ne descojim de certitudini,
Secrete azi nu mai avem
Și întâmplările lovesc
Ramuri de val floral în geam.
Iubirea mea, nu poți lupta
Cu înecații de la mal
Într-un veac plin de aberații
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre secrete, poezii despre seară sau poezii despre scandal
Mireasă...
Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
N-am gândit niciodată
Că sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri și vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Și sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.
În alt timp am plecat
Și să plâng m-am decis,
Printre munții de doliu,
Pentru ultimul vis.
Și trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieții ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Pașii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Și din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Și la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele pașilor
Trecători prin... peste timp.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre gânduri, poezii despre vorbire sau poezii despre verb
Soare iberic
Om de pădure sunt și-mi place frunza.
Dar în pădurea de pini
de la Estoril, sub soarele torid,
o umbră nu găsești printre lumini,
să te apere de raze.
Aci izvoarele nu se deschid.
Vânturate de mori de vânt
miresmele fierbinți ucid.
O clipă mă amăgesc cu
oceanul ce se vede-n zare, dar umbră nici apa nu are să-mi învelească inima bolnavă.
Să-mi învelească inima bolnavă mi-ar trebui de-aiurea dezmierdare, multă-nrourată slavă, a Vlahiei deasă, largă, reavănă dumbravă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre ocean, poezii despre lumină, poezii despre frunze sau poezii despre cardiologie
Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre cuvinte
Nostalgie cu soare
cui să-i spun că mă doare tristețea?
devine tot mai grea, aspră, apăsătoare
în fața mea se-ntinde bătrânețea
îmi spune că la finiș se și moare.
la geam doi porumbei se giugiulesc
au aripi ca să zboare-n fericire
pe cerul lor doar raze strălucesc
și nu curg lacrimi din a lor privire.
este vară, mă mai bucur de soare
să-ți spun ce simt acum nu e secret
prietene ți-am pus o întrebare
unde pleacă timpul vesel și concret?
uit prea des de iubirea cea mare
Dumnezeul timpului milostiv și discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre prietenie, poezii despre porumbei, poezii despre fericire sau poezii despre devenire
La mulți ani, TUTUROR COPIILOR! - La mulți ani, COMOARA MEA!
Am, Doamne, toată bogăția ta, nemuritoare:
Iubirea și bunătatea sunt pâinea de zi mare,
Gingășia și blândețea sunt apa de izvoare,
Lumina și căldura toiagul ce mă face tare,
Sunt Mama Comorii peste timp și valoare...
Mă-nchin și te rog, de pace, lumină și soare,
Lățește-mi Comoara, să dea peste floare,
Să-ncapă în ea Iubirea ce n-are hotare,
Copiilor dă infinit din raiul, ce sunt împlinită,
Vlăstarii-nepoți să vină pe urma mea fericită...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comori, poezii despre vinovăție, poezii despre valoare, poezii despre rai, poezii despre pâine sau poezii despre pace
Perle de timp
Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deșteaptă geana dimineții,
căzând în cascade reci prin văi șerpuitoare și tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
și durerea picioarelor zglobii neînțărcate de drumeții,
așa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceții se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
și aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agățate pe sulița fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noștri sensibili la frumos.
Rătăciți printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul își lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
și de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeților,
iubitori de frumos,
mai invitat la nemurire.
De acolo, din inima văii noastre milenare
se înalță maiestos pieptul muntelui
împădurit mărinimos cu brazii drepți și mândrii,
așa cum ar trebui să fie caracterul oamenilor.
Acolo, deasupra plaiului de rai ardelenesc,
unde șoimii ageri învață să plutească
pe aripile nevăzute ale vântului,
întrecându-se în zbor neobosit cu norii,
viselor oamenilor spre viitor
sunt mult mai îndrăznețe.
Acolo, undeva, pe plaiul basmelor străvechi
am lăsat în eternitate clipe din viața mea
mai prețioase decât orice diamant din lume.
Acolo dragii mei am savurat mana cerească, iubirea
și toate miracole naturii ei,
ca și multe alte răsfățuri
împreună cu tine, iubirea mea.
Cine, ar crezut atunci,
că toate minunile trăite de noi vor fi trecătoare.
Singurul lucru pe care îl regret amarnic
și mi-e greu să-l accept,
este că viața oamenilor
și trăirile ei cele mai frumoase
rămân doar amintiri.
poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție sau poezii despre văi
Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)
Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!
Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă și nici stea, nici uriașă, Umbra ta!
Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise și nici dragoste!
Și dacă-atât de multe-ai fost, și dragoste și adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat
Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poți să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă și în nevoi,
Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre rouă sau poezii despre munți
În ochii tăi când am privit
În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.
În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.
poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre spațiu și timp