Nostalgie cu soare
cui să-i spun că mă doare tristețea?
devine tot mai grea, aspră, apăsătoare
în fața mea se-ntinde bătrânețea
îmi spune că la finiș se și moare.
la geam doi porumbei se giugiulesc
au aripi ca să zboare-n fericire
pe cerul lor doar raze strălucesc
și nu curg lacrimi din a lor privire.
este vară, mă mai bucur de soare
să-ți spun ce simt acum nu e secret
prietene ți-am pus o întrebare
unde pleacă timpul vesel și concret?
uit prea des de iubirea cea mare
Dumnezeul timpului milostiv și discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tristețe
- poezii despre secrete
- poezii despre prietenie
- poezii despre porumbei
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Invocare ardentă
hai fericire, dă o raită prin ființa mea
în straie de lumină cu nimbul auriu
să scap de tristețea apăsătoare, grea
și-apoi să-nseninezi cerul fumuriu.
vino ca o surpriză cu gust de ciocolată
să stingi amărăciunea din sufletul meu
minune dulce să nu pleci niciodată
fii muza mea să te cuprind mereu.
te caut în florile scăldate în rouă
pe aripi de zefire te aștept să vii
înveșmântă-mi trupul cu o haină nouă
vino cu frenezia anilor târzii.
întind spre soare vesel mâinile-amândouă
să culeg de pe raze albastre frenezii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vestimentație, poezii despre trup și suflet, poezii despre surprize, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre lumină sau poezii despre flori
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie, poezii despre dor sau poezii despre aripi
O, tempora...
Iubito, au ruginit castanii
Așa trecut-au anii
Simt cum alunec în mreaja unui vers
O tempora, o mores
Trecut-a timpul verii
Au ruginit și merii
Și am ajuns în toamna vieții
Cu gândul trist la anii tinereții
Îmi pare rău, dragostea mea
Că anii au trecut
Și nu ți-am dat iubirea
Pe cât eu aș fi vrut
Se scutur frunzele în drum
Aș vrea ceva să ăți mai spun
Mi-e sufletul o rană
Tu ești fetița mea morgană
Și-acum pe înserat
Pe geam stau splecat
Aș vrea să-ți spun mai des
O tempora, o mores
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Am mai uitat...
Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat și astăzi iarăși plec
Și-i frig și ninge în a noastră vară.
Am mai uitat să-mi fii în amintire
Și încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Și-n fiecare zi mai mor puțin.
Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am și bucurii,
Și-am mai uitat să-ți spun că îmi ești dragă
Și nopțile ți-au devenit pustii.
Am mai uitat să-ți dăruiesc o floare
În lacrimi ți-am lăsat nuanțe gri,
Și-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.
Am mai uitat și poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am și uitat... să mai trăiesc puțin...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre ninsoare
Fericire albastră
iubirea plutește în aer iubire respir
și visele au înfrunzit cu frunze albastre
de fericire plutesc pe aripi de zefir
și captez din raze clipele măiastre.
secunde euforice aleargă prin mine
frumusețea naturii mă înduioșează
doar ea poate să schimbe lumea în bine
doar ea îmi poate ține rațiunea trează.
am crescut ca pomul în brațe cerești
anii trec în grabă toți ca unul
credința sporește cu gânduri îngerești
cu romantismul meu bucur Tribunul.
fericiri albastre mă ning din lumină
energii solare curg în adrenalină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre albastru, poezii despre îngeri, poezii despre secunde sau poezii despre schimbare
Poem cu happy end
cât de mult aș vrea să mai joc o sârbă
să uit că bătrânețea e povară grea
să uit că lumea rea mă umple de scârbă
și alungă în pustiuri dragostea.
îmi petrec timpul din dor în dor
dar s-a strecurat un înger în inima mea
mă învață intens lumea s-o ador
să-i dau măreție cu lumini de stea.
viața este un dar de la Dumnezeu
și o cinstesc așa cum știu mai bine
pe o scară de versuri o ridic mereu
să cuprind cu ea doar zările senine.
cred că doar îngerii mai pot salva
nefericiți adăpostiți sub mucava.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre învățătură, poezii despre religie sau poezii despre nefericire
Prea puțin a rămas
E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puținul ce-mi dai
Și simt că mă seci și în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm
Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări și fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum
Ce rost să mai fim, prea puțin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăși timp înapoi,
Sperând să repar tot ce-i vid între noi
Tu nu mai iubești și s-a dus ce-am avut,
Oricât aș spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aș vrea,
Degeaba mai stau... când dorești altceva
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre incendii, poezii despre gânduri, poezii despre fum, poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre cenușă
Alfabetul meu secret
Mă uit la tine cum zâmbești,
Dându-mi seama ce gândești,
Și-ascult cum tu îmi ceri în față
Să-ți grăiesc un alfabet din viață.
Zâmbesc și eu, mă uit la tine
Cum te-așezi lângă mine,
Și-ncep să-ți spun așa ușor
Alfabetul următor:
Ascult tot ce tu îmi spui,
Bat momentele în cui,
Cresc gândindu-mă la noi,
Doar la tine, doar noi doi.
Eu zâmbesc cand tu zâmbești,
Fac mereu tot ce-ți dorești,
Gândesc exact cum tu gândești,
Iubesc tot ce tu iubești.
Jocul nostru plin de vise
Lungi, eterne și deschise,
Mintea noastră l-a creat,
Noi-l vom face-adevărat.
Oricâte drumuri eu aș lua,
Privirea ta mă va ghida,
Realizând ce mi-am dorit,
Să te iubesc, să fiu iubit.
Și-ți șoptesc acum secrete,
Taina mea fără perete,
Țelul meu în această viață,
Urma ascunsă-n foc și gheață,
Visul meu ce ți-l șoptesc,
Zâmbind îți spun: te iubesc!
Acum aștept să-mi spui ce crezi,
Ce-ai văzut și-acum ce vezi.
Dar ea nu-mi spune nici o părere,
Nici ce-a văzut, nici ce vede,
Ci doar mă roagă să-i repet
Din nou, același alfabet.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre alfabet, poezii despre jocuri sau poezii despre gheață
Să zburăm înspre soare
Iubirea mea cu ochi frumoși ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjește de dor
Și aș vrea să am aripi, să zbor!
Să zbor până la soare și lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Și unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.
Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Și frumoasă cum e luna-ntre stele!
Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ți alin
Și să-ți sărut obrazul moale, ca să-ți crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.
poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frumusețe, poezii despre crini, poezii despre apicultură, poezii despre sărut sau poezii despre stele
Adagio cu splendori
trăiesc în plină vară nostalgia subtilă
o muzică, o poezie îmi convertesc iubirea
avântul grațios să pierd clipa ostilă
alunecă formal îmi lărgește simțirea.
sufletul mi-e adagio la raze solare
visele îngerești pe aripi să zburde
la Cristos iubirea să aflu consolare
că am trăit năucă cu momente absurde.
în conștiința mea fantezia mi-e clară
simt că zbor peste lume cu magia cerească
aripi transparente mă poartă bunăoară
cu grație crescândă și simțire frățească.
amintiri de fericire mereu mă împresoară
splendori din Paradis vreau să mă locuiască.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre muzică
Peste sufletu-mi cărunt
Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.
Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.
Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc să uit,
mamă sunt și nu se poate.
Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vorbire sau poezii despre păr cărunt
Iubirea aici
Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii
Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun
Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei
Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre naștere sau poezii despre mâini
Din ochi de înger
Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!
Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!
Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!
Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre culori, poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt
Flăcări de dorințe
mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit și-a ieșit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.
un infinit de vise trimit în univers
la sori și la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.
dulce povară și totuși ce grea
e viața mea cu roiuri de dorințe
flori și fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuințe.
mă simt și eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă din întâmplare
Ți-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simțeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca prețul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viața mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrățisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre sărbători, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre plâns
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări
Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie sau poezii despre sfinți
Adio-ți spun...
Adio-ți spun dar n-o să-ți spun cât doare,
Și plec de lângă tot ce mi-am dorit,
Pentru că-n loc de albe lăcrimioare
Numai ciulini și chin mi-ai oferit.
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și-am în priviri doar nori fără sfârșit
Din care curg de-atâta vreme lacrimi
Încât și-o crimă cred c-am ispășit
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte
Pe care nimeni nu le-a auzit
Mă duc spre lumea-n care se mai poate
Să sper că fericirea n-a surzit.
Adio-ti spun sfidând orice suspine,
La tine nu mai vreau să mă gândesc,
Iar când fantoma amintirii vine
Să uit că te-am iubit și te iubesc.
Adio-ți spun, dar plânsul mă orbește
Și tare-aș vrea să știi cât nu-i târziu,
Că uneori și dragostea sfârșește
Când cu dispreț o arzi și cu pustiu.
poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fantome sau poezii despre amintiri