Din păcate trebuie să ne luăm cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi să ne mai despărţim din când în când de noi.

citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciulei mi-a spus odată ceva foarte adevărat. L-am întrebat dacă îi place să călătorească. Şi mi-a răspuns: "Da. Din păcate, trebuie să mă iau întotdeauna cu mine". Din păcate, trebuie să ne luăm cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi să ne despărţim din când în când de noi.

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am senzaţia zi de zi că alerg după viaţa mea şi n-o mai ajung din urmă. Şi totuşi... soarele curge peste noi...

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga noastră prin timp. Nu mai avem când să ne întâlnim cu noi.

citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să explodăm pe pereţi într-o zi nu din cauza bombelor, ci pur şi simplu dintr-un prea mare plin de noi. O să explodăm pentru că n-o să mai încăpem în noi de mari şi tari ce suntem.

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glumesc de multe ori şi spun că dacă ai şcoala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume... Şi e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzaţia că trebuie să împingi vagoane ca să urneşti ceva... Şi de aici acest sentiment de construcţie pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt...

citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să reîncepem să iubim România. Să reinventăm România pe care să o putem iubi şi admira. Depinde de fiecare dintre noi.

citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graţia curge peste noi tot timpul, dar nu poate intra în noi pentru că, din păcate, cupa noastră este întoarsă cu partea de jos în sus. Dacă suntem deschişi Graţiei, o primim.

citat din Ma Ananda Moyi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, mai există oameni de teatru care declară că nu-i mai interesează spectatorii, ci cronica. Dar noi, actorii stăm cu spectatorul faţă în faţă. Poate să nu-i pese unui regizor, dar pe noi ne interesează direct cum reacţionează spectatorii.

Amza Pellea în revista Teatrul (mai 1972)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a auzit marele gong

când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alţii cortina
scena era un modus vivendi pentru şchiopi, cocoşaţi şi orbi
şi totuşi aceştia fiind cei mai frumoşi
clowni şi actori cu măşti ieftine îşi încercau norocul
aşteptând ovaţii şi aplauze false

când s-a auzit marele gong
peste noi au scăpărat ultimele raze de lumină
iar balconul shakespearean fu inundat de flori
the Swan of Avon îşi cântase ultimul act prin piepturile noastre
câte aripi ne crescuseră în spate,
câte ţipete înăbuşite se zbăteau în noi,
câtor secunde li se scurtaseră colţii?...

când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alţii cortina
în timp ce încercam din răsputeri
să ne luăm zborul
dintr-un umil balcon părăsit
printre petale de flori

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – simfonia vieţii

Prin întuneric, printre şoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăşi te-ai născut,
În viaţă să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieţii,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Şi ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubeşte, nu mai iartă...
Iubirea-şi joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Şi scena vieţii e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieţii înţesat de nori...
Doar eu şi tu – cei doi protagonişti,
Am mai rămas pe scena vieţii, trişti.
Ce muzică funebră! Nu-s corişti...
Şi cei din urmă-actori se simt învinşi.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toţi jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieţii,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneţii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne despart pe noi de flori

Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Şi n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
Să ţină clipă la distanţă...
Atâtea depărtări şi zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub acelaşi cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Şi fiecare cu-a lui noapte
Vorbeşte şi se ceartă poate
Şi fiecare cu privirea mută
Priveşte dimineaţa slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceaţă.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis din viitor

Visez un timp mai bun şi mai frumos
Să îşi întindă peste noi mantia,
În care să domnească armonia-
Când împăcaţi vom fi şi sus şi jos!

Acesta-i Raiul lumii ne-ndoios,
Ce l-a văzut cu ochii săi, Maria;
Visez un timp mai bun şi mai frumos-
Să îşi întindă peste noi mantia!

Dar poate că atunci va fi Hristos,
Stăpânul peste tot, iar omenia,
Va fi din nou acasă-n România,
Când vremea va dospi un nou prinos-
Visez un timp mai bun şi mai frumos!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi am rămas aici, uitaţi în ţară,
Noi, disperaţi de toate şi avizi,
Cu balele curgând la ce-i afară,
Noi, toţi, suntem - de fapt - cei apatrizi.

Mai prieteni cu maghiarii ca-ntre noi,
Mai buni la meserii peste hotare,
Pe străzi privim cu teamă înapoi,
Să nu ne luăm chiar noi din buzunare.

Atâtea dependenţe ne-au vândut,
Încât la chioşc dau viaţă pe caiet,
În timp ce ninge negru şi urât
Pe ţara mea, obiect de amanet.

Noi, cei mai şmecheri din această lume,
Noi, care i-am prostit mereu pe toţi,
Noi bem şampanii şi tocăm alune,
Uitând că-n cur nu mai avem chiloţi,

Noi, la volanuri de maşini luxoase,
Noi, care facem banii dintr-un foc,
Am mai rămas cu pielea de pe oase
În sălile de jocuri de noroc,

Noi, condamnaţi la propria mândrie,
Ne-mprumutăm ca proştii pe la bănci,
S-avem ce cheltui la farmacie,
Sau să plătim ghicitul la ţigănci,

Noi am rămas vânduţi pentru vecie,
Acestei ţări jignindu-i amintirea,
Copii murdari, în ninsa Românie...
Noi. Dezbinaţi acum... când e Unirea...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când facem tot ce putem mai bine, trebuie să învăţăm că noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu. Ceea ce noi putem cel mai bine - n-are importanţă cât de bine -este incomplet, dacă Îl scoatem pe Dumnezeu din tablou.

citat din Ben Carson
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuie înflorite

simţita-i joi
acela de cui din noi
de pomeniţi...
Cred trebuie scos
din calendar si din noi
joia de cuie...
Să rămâie celuia
ce printre noi, noi!

A simţit un joi
punând inima pe jos...
sub tălpi cuie
el cântând tămâie
mir de bucurie
cu cât erau mai multe
vers să exulte
inimii spunând să tacă
atunci în joi
când ne-am vândut pe noi
răscumpăraţi
de o inimă
ce înflorea cuiele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii dintre noi trăiesc în rai, iar alţii trăiesc în iad. E o alegere personală.

Oana Pellea în interviu în revista "Elle" (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sufletul ne însoţeşte

Oricât de bine îl păstrăm,
trupul tot ne părăseşte.
Când din viaţă evadăm,
mult prea iute putrezeşte.
Oricât de multe-am aduna
averea n-o luăm cu noi.
Urmaşilor o vom lăsa,
doar sărăcia e cu noi.
Când Dumnezeu ne primeşte,
oricât de mult îl neglijăm,
Doar sufletul ne însoţeşte
pe calea care-o urmăm.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În care din noi?

În care din noi
S-a sfârşit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?

Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiţi
Pentr-un rol efemer!

În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?

Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiţi pe pământ?

În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând

Povestea te şi-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, şi-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...

poezie de Stefan Băiatu (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu uiţi de tine, când îl cauţi pe Dumnezeu?

citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uită Dumnezeu la noi...

Ne mor copii, ce trist... a câta oară
Tot punem lacrimi peste vieţi pierdute?
De sub durerea lor, parcă tăcute,
Cuvintele... nu ştiu nici să mai doară.

Ii plângem azi, iertăm... ş-apoi tăcerea
S-aşterne peste noi ca un blestem;
O letargie, din care nu putem
Să mai ieşim, să ne-alungăm durerea.

Şi lângă noi... o moarte blestemată,
Răsare, precum pirul, peste tot.
Nemernici, o hrănesc atât cât pot,
Cu lăcomia lor.. nemăsurată.

Se uită Dumnezeu... şi nu-nţelege,
Ce s-a-ntâmplat? Sub care legământ,
Robiţi durerii, îi ducem în mormânt
Intr-o tăcere mută? Care lege...

Dă dreptul să luăm vieţi nevinovate?
Să ne hrănim cu ele, neputinţa...
Sfidăndu-ne şi teama şi conştiinţa,
Că vom plăti, odată, pentru toate.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!