Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nostalgii de toamnă

Pe malul lacului bătrânul chiparos,
Privea în gol, depănând amintiri,
Stătea în vânt cu pieptul cioturos,
Rememorând pierdutele iubiri.

Prin frunzele crestate vântul i-a șoptit,
I-a amintit de trupul unduit și verde,
Al unei sălcii crețe cu părul despletit,
Cu umbra lui obișnuind să o dezmierde.

Și-a amintit cum fremătau în noapte,
Și cum odată sub un clar de lună,
Vibrau până în sevă printre șoapte,
Când ramurile se țineau de mână.

Au trecut anii, s-au dus înspre apus,
Ca niște frunze ce în vânt s-au risipit,
Dintre atâtea amintiri, doar una l-a sedus:
O salcie cu trupul verde și părul despletit.

poezie de din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cafea

Îți sorb iubirea-n picuri cafenii,
Din ceașca pictată-n roșu-mac,
Prin aburii cafelei cu iz de poezii,
Îți savurez privirea de caimac.

Șuvițe crețe din părul despletit,
Se scurg pe umerii de catifea,
Dulce și amăruie, te-am sorbit,
Ca pe o picătură aromată de cafea.

În zațul negru de pe fundul cănii,
Surâsu-ți văd și părul despletit,
La glezna ta smerit eu fac mătănii,
Jurând pe veci îți rămân iubit.

poezie de din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A nins peste iubirea noastră

Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.

Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legenda sălciei

Demult, pe malul unui râu,
Ascunsă-n trestii tremurate,
Fecioara goală pân` la brâu,
În ape calde și curate
Își spală părul galben grâu.

Era mlădie și frumoasă
Toată un zâmbet și cânta
Ca ciocârlia, dar sfioasă
De taina ce în piept purta,
Ascunsă celor de acasă.

Clătind cosița-n apa lină,
Gândea la tainicul iubit,
La față-i arsă, dar senină
Sub puful feței doar mijit,
Ce-n ochi îi aducea lumină.

Visa cum poate-o să-l dezmierde,
Trântit pe spate, visător,
De vraja ei cum se va pierde
Când părul desfăcut, ușor
Va undui ca iarba verde.

Ea o zâmbi sub apasare,
Simțind cum sânu-i îl împunge
Și contopiți în sărutare
La pieptul lui cu drag s-o strânge,
Cu gând sfios de fată mare.

Ăst timp, voinicii toți s-au dus
La scaldă, cum se strâng bâieții,
Departe, hăt pe râu în sus,
Plecați cu roua dimineții,
se întoarcă la apus.

Arar un sunet se aude
Când chiot de la ei răzbate,
Își strânge-n grabă plete ude
Când simte-n aer cum străbate
Năluca morții prinsă-n unde.

A-ncremenit la cruda veste
Și a rămas de-atunci tăcută,
Doar chipu-n apă-și oglindește
Și cu cosițele-o sărută
Mutând tristețea în poveste.

În timp, în salcie schimbată,
Se-mpodobește an de an,
Plângându-și dragostea de fată
Pentru pierdutul băietan
Și-ncepe cu "a fost odată..."

poezie de
Adăugat de Ovidiu OanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă pe Pământ

Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei

Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ

Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus

Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...

Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Verde trup

Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Toți priviră spre laptop; în imagine apăru o femeie tânără, sumar îmbrăcată, semănând oarecum cu o amazoană de pe Terra, din vremurile de demult uitate, stând, ca o mare șefă, cu arcul și săgețile în mână, cu părul verde, ochii galbeni, sticloși, ca de felină, spunând clar, cu un glas autoritar: "En – Nuria, Ara Candua..." Tăcură iarăși, câteva clipe, privind spre imaginea acelei femei, așa cum se oprise pe monitor, ca o învingătoare, cu părul verde fluturând în vânt...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri

Ningea cu flori albe de Nu-mă-uita,
Lin, prin noapte și prin amintirile mele,
La un geam înghețat vântul îmi recita,
Poeme de iarnă sub sclipiri de stele.

Pe aripi de vânt, gândul îmi zboară,
Printre fulgii zglobii dând timpu-napoi,
Scoțând la iveală amintiri dintr-o sară,
Cu un disc de vinil, un ceai și noi doi.

Îmi amintesc cum stăteam cumiti și sfioși,
Și îți sorbeam surâsul cuminte de fată,
Îți admiram ochii ce mă alintau drăgăstoși,
Mici, ca două bomboane de ciocolată.

poezie de din Cristalele Iernii (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)

Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.

Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Și trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.

S-a întâmplat la fel ca și-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.

De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademenește, cu iubire te-mbată
Înger și demon…Deodată!

poezie de
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

În coadă de pește

Mi-ai vorbit în șoapte
Visul nu-l spulberi
Și-am croit în noapte
Drum fără de pulberi.

Și-a fost vânt pe mare
A fost vreme rea
Marea în turbare
Calea a fost grea.

Valuri cât un munte
S-au pornit în cânt
Bocaporți' n punte
S-au închis de vânt.

Vântul rece-obrazul
L-a tăiat, ca lama,
Negreșit talazul
A scornit și dama
Ce-n coadă de pește
M-a lăsat firește...
La cheremul vântului!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacul în toamnă

Copacul, fără un cuvânt,
cu ramurile duse-n vânt
veghea în zori ferestra mea
dar nicio frunză nu avea!

Și în tristețea lui solemnă
vedeam statura-aceea demnă
a celui ce, de vânt bătut,
s-a dăruit fără-un cuvânt!

Și drept, așa cum eu îl știu,
în fața timpului pustiu
ce-n toamnă totul i-a luat,
îl simt puternic, brav bărbat!

Nu plânge doar se leagănă
și dorul și-l tăragănă,
chemând la el, podoaba-i iară
să-l împresoare-n primăvară.

Și-n ochiul de fereastră-albastră,
oglinda de la casa noastră,
deși e gol, neputincios
se vede verde, Făt-Frumos.

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și-a luat toamna tributul de verde

și-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
și am simțit gustul de uscăciune
cum e și sufletul meu
și tot acum l-am înțeles pe Paler
când am intrat pe ușă tăcând
pentru că tu plecaseși
lăsându-mi doar amintirile
și-am mai știut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-șin-du-te...

și-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Unde e dragostea?!

Pe cerul timpului vostru
S-au strâns nori de furtună.
Vântul scurmă în sentimente,
Le transformă în zgură...
Secundele s-au oprit din mersul lumesc
Se întorc în trecut,
Se învârtesc
Pe topoganul furtunii,
La marginea lumii,
Ca frunzele moarte ale
Copacului dragostei.
În ochiul gol de lumină,
Ce zace în palmă,
Acoperit de genele frânte
Ca niște vreascuri de timpuriu schingiuite,
Sunt aduceri-aminte.
Lacrimi-pereche se țin de mână.
Cioburi de vrajă adună...
Nu mai există decât amintiri.
Unde e dragostea?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verde

Verde e vântul, clinul povârnit,
preț de o iubire aici am viețuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.

Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuți și orbi de-a pururi sunt.

Și eu am fost de-al locului și mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul și vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.

poezie de , traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rodia

Vânturi înalte-n noaptea aceea au desfrunzit rodiul.
Frunzele se depuseseră într-un cerc în jurul lui.
Kimiko a fost surprinsă când l-a văzut dimineața gol
și era uimită de perfecțiunea cercului.
S-ar fi așteptat ca vântul să împrăștie frunzele.
Rămăsese-o singură rodie-n pom, una foarte bună.
"Vino și privește-o," și-a strigat mama. "Aproape c-o uitasem."
Mama ei a aruncat o privire și s-a întors în bucătărie.
Asta a făcut-o pe Kimiko să se gândească la singurătatea lor.
Rodia de dincolo de verandă părea și ea singură și uitată.
Două-trei săptămâni înainte, nepotul ei de șapte ani venise-n vizită
și a observat îndată rodia. S-a cățărat în pom.
Kimiko se simțea un fel de martor al vieții.
" E una mare acolo sus," a strigat ea de pe verandă.
"Da, dar dacă o culeg, nu mai pot coborî." Era adevărat.
Să cobori din pom cu rodii în mâini n-ar fi fost un lucru ușor.
Kimiko a zâmbit. Era un scump.
Înainte de-a intra în casă au uitat deja de rodie,
iar ea rămăsese uitată până azi.
Fructul era ascuns în frunziș. Acum se vedea clar pe ecranul cerului.
Era vigoare în fruct și în cercul de frunze căzute.
Kimiko l-a dat jos cu o nuia de bambus.
Era atât de copt încât semințele parcă-l forțau să se deschidă.
Pus pe verandă, strălucea-n lumină,
iar razele soarelui păreau treacă prin el.
Avea un sentiment de regret.
Era aproape ora zece, ea cosea la etaj, a auzit vocea lui Keikichi.
Deși ușa nu era închisă, părea fi fost din grădină.
Era o urgență-n vocea lui,
"Kimiko, Kimiko!" a strigat-o mama ei. "Keikichi e aici."
Kimiko n-a mai pus ața în ac. L-a înfipt înapoi în pernița lui.
"Kimiko spune c-ar dori mult te vadă înainte de plecare."
Keikichi pleca la război.
"Dar nu te puteam vizita fără o invitație, iar tu n-ai venit.
E bine c-ai venit azi."
I-a propus ia masa de prânz împreună, dar el se grăbea.
"Bine, dar ia măcar o rodie. E din grădina noastră."
A strigat-o pe Kimiko iarăși. I-a urat din ochi bun venit, ca și cum
el ar mai avea multe de făcut ca s-o convingă coboare.
S-a oprit pe trepte. În ochii lui a licărit ceva cald,
iar rodia i-a căzut din mână. S-au privit și și-au zâmbit.
Când și-a dat seama că zâmbea, s-a îmbujorat. Keikichi s-a ridicat.
"Ai grijă de tine, Kimiko."
"Și tu."
El pleca de-acum și-i spunea la revedere.
După plecarea lui, Kimiko a continuat să se uite spre poarta grădinii.
"Era atât de grăbit," i-a spus mamei. "Iar rodia așa de frumoasă."
El o lăsase pe verandă.
Aparent, o pusese jos atunci când ceva cald îi apăruse-n privire
și începuse s-o deschidă.
Nedesfăcută complet în două, stătea acolo cu semințele la vedere.
Mama a luat-o-n bucătărie, a spălat-o și i-a înmânat-o.
Kimiko s-a încruntat și a făcut un pas înapoi, apoi,
înroșindu-se încă o dată, a luat-o, cumva confuză.
I s-a părut că Keikichi luase câteva semințe de pe margine.
Cum mama o privea, ar fi fost ciudat refuzul de a o mânca.
A mușcat din ea cu nonșalanță. Gustul acrișor i-a umplut gura.
Simțea cum un fel de fericire tristuță-i penetra tot trupul.
Indiferentă, mama ei s-a ridicat.
S-a așezat în fața oglinzii.
"Uită-te și tu la capul meu.
Mi-am luat la revedere de la Keikichi cu părul ăsta vulvoi."
Kimiko auzea pieptenele.
" După ce a murit tatăl tău," a zis ea încetișor,
" Mi-era teamă -mi pieptăn părul.
Când îl pieptănam, uitam de mine. Iar când îmi reveneam,
tatăl tău parcă mă aștepta -mi termin pieptănatul."
Kimiko își amintea că mama ei avea obiceiul mănânce
ceea ce rămânea în farfuria soțului.
A simțit că o atrage ceva înspre ea,
o fericire care aproape-o făcea plângă. Mama i-a dat probabil
rodia datorită unei anume reticențe de-a o arunca.
Numai de asta. A nu arunca lucrurile devenise o obișnuință.
Singură-n fericirea ei, Kimiko simțea o sfiiciune în fața mamei.
Se gândea că fusese-o despărțire mai bună decât și-a dat
Keikichi seama și că ea-l poate aștepta multă vreme să se întoarcă.
Și-a privit mama.
Soarele scădea pe ușa de hârtie dincolo de care stătea ea la oglindă.
Îi era cumva teamă muște rodia din poală.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cândva

Sub o salcie bătrână
Cu pletele lungi în vânt
Curge un râușor de munte
Amintiri cu el purtând,
Peste pietre șlefuite
De valuri unse de vânt.

Pe-o bancuță învechită
Și-o măsuță tot la fel,
Lovite de râul rece
Ca sărutul unei ierni
Îmi șopteai cuvinte alese,
Ca florilor de pe cer.

Nașă ne-a fost Luna plină,
Martori ochii curioși
Și nuntași tot păsăretul
Din frunzișul cel stufos,
Când ne alintam duios
Uitând cum se scurge timpul.

Prin al câmpului steluțe
Am sfințit frumosul blând
Cu picioarele desculțe,
Buchete, fără jurăminte multe,
Căci noi știm ce am petrecut,
Amintirile au suflet.

Anii au trecut ca gândul
Și-am îmbătrânit cu timpul
Flăcările tinereții încet, încet s-au topit,
Dar iubirea ne-amintește
Că degeaba n-am trăit,
Sfințindu-i icoana sfântă.

poezie de (6 mai 2021)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mandolinate

Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea — din apus.

De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!

Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.

Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus…

Dar ceasul cel
Fatal veni —
Ea râse, el
Îngălbeni:

S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El — spre apus…


II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!


III
Eu știu cât sânt
De efemer —
Un fulg în vânt —
Dar până pier,
Vreau te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer…
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț —
Tu numai cum
Știi zâmbești!

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Brumaru

Aveai părul lung până la cer

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam -ți mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială ți-i cer

Coapselor închise mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrățișez îngenunchind

Și apoi ca fluturii pier
Luat de dup-amiază și de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

poezie de din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -57.75- 43.99 lei.
Valeriu Sterian

Amintire cu haiduci

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii și flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toți banii pentru țăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii și flintele haiducilor?

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recviem

viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viața s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet pe plajă

Norii stau neclintiți pictați pe orizont
Păcat că timpul nu stă și el pictat la fel,
Lângă o mare stătea pe nisip doar el
Ce se lupta pe-ale gândurilor front...

Curgea marea prin fața lui la apus,
Valurile spumau a seară, împleticite
Cu farmec și cu dragoste au fost sorbite
De s-au rotit temeinic pe al vieții fus...

Scoicile-njumătățite râdeau încinse
Cu-n râs de valuri ce se sparg în mal,
Că-s jumătăți din întreguri curmate de val
Și vor păstra în inimi plăcerile nestinse...

O, vânt ce ridici nisipul peste mare
Ce crunt sărut dai putred în apus!
Că dorurile toate mi s-au dus
Și marea m-a umplut numai de sare...

Stai suflet răstignit pe plaja de nisip
Ca un grăunte sub o piatră de moară
Ce a uitat cum e ca îl doară
Încins la mijloc numai de un slip...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook