Păşim spre ţintă

Păşim spre ţintă-ncrezători
Poteca, da, este pietroasă
Vedem şi spini, vedem şi flori
Dar ştim că Tatălui îi pasă.

Fiind copiii Lui iubiţi
E-un adevăr ce ne susţine
Iar de suntem de val izbiţi
Bine-nţeles, El intervine.

Păşim s-ajungem la Liman
C-al nostru cort nu e-n pustie
Putem învinge pe duşman
Doar cu o sfântă strategie.

Un crez format în încercări
Ne e imbold şi călăuză
Nicicând nu vrem manifestări
Înfăşurate în vreo scuză.

Am întâlnit şi-om întâlni
Drumeţi ce nu cunosc cărarea
Am vrut... şi azi vrem a-i stârni
S-accepte crucea şi iertarea.

Când se strecoară ezitări
Şi când avântul e-n scădere
Deschidem Cartea de Cântări
De unde vine-o adiere.

Ştiind ce ne aşteaptă-n Rai
Străbatem văi, urcăm şi dealuri
Mereu, în gând, cu Adonai
C-avem sublime idealuri.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman păşim,
Că doar prin lupte credinţa se menţine.

Că înţelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naşte în noi încredinţări
C-aşa putem implementa o strategie
La noi acasă şi-n alte multe ţări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însufleţirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina şi să slujim cu zel.

Iar azi când creştinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veşnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Şi iar vom întâlni obstacole, nevoi
Şi-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieţii
De ea ne-am ataşat, prin ea vrem să trăim
Ştim ce ne-aşteaptă în Ţara Frumuseţii
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul spre Slavă

Suntem în drumul spre Slavă
(Nu spre himere sau lut)
Separăm grâul de pleavă
Avem în Fiul un scut.

Suntem drumeţi spre odihna
Neconturbată de-un val
Ne place s-atingem Lumina
Spre-a şti ce-i un sfânt ideal.

Imbold de-a învige-ncercarea
Primim din cerescul Izvor
Vrem să-ntreţinem umblarea
Dorind un edenic decor.

Nu vrem răsplată umană
Nici valori fără iz divin
Ştim că ne-aşteaptă coroană
Şi Cel ce ne-a dat un destin.

Crezul format lângă Dânsul
(Păstorul supremei iubiri)
Pătrunde, cu farmec, întinsul
Celor mai sfinte simţiri.

A Lui bunătate se-arată
Oricând, oriunde am fi
Păşim spre-o Cetate bogată
Unde-ai Lui, toţi, vor sosi.

Avea-va final pribegia
Când glasu-I duios va rosti:
"N-aţi părăsit părtăşia,
În veci cu Mine veţi fi."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim cu Tine-n Noul An

Păşim cu Tine-n Noul An
Căci ştii cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi şi pe coline.

Păşim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieţii noastre
C-aşa vom fi învingători
Şi-n lupte şi-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Şi crucea s-o putem purta
Să nu domnească "eul"

Prezenţa Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Şi vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără aşternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povaţa-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Şi lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiţi de pâini
Şi n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost şi fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au şi-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Fiinţa s-o hrănească
De-o fi uşor, sau de-o fi greu
Credinţa o să crească.

Păşim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Eşti dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic...

Zilnic, primim îndrumare
Cum să păşim spre Eden
S-avem, Acolo, intrare
În cel mai mirific teren.

Zilnic, simţim ocrotirea
Stăpânului nostru iubit
În El vedem împlinirea
La tot ce-am spus şi-am muncit.

Zilnic, prezenţa Luminii
În noi creează elan
Să dăm la o parte toţi spinii
În drumul spre-al nostru Liman.

Zilnic, Cuvântul ne spune
Ce-nseamnă trăirea prin har
Să nu ne legăm de-un tăciune
Ci doar de-al Cerului Dar.

Zilnic, cu EL pe cărare
Privim spre veşnicul Mal
Ştiind că-ndelunga răbdare
Ne-ajută să-nvingem un val.

Zilnic, puterea divină
Respinge duşmanii ce vin
S-avem o pace deplină
Şi când ne-apasă vreun chin.

Nu-i la sfârşit îndurarea
Părinte slăvit Te-adorăm
Netezeşti, zilnic, cărarea
Pe care, voioşi, Te urmăm.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-ncredere de neclintit

Cu-ncredere de neclintit
Străbatem calea spre Cetate
În ce-i ceresc am investit
De când pe Fiu L-am întâlnit
Şi ne-a-nzestrat cu demnitate.

Deschişi fiind pentru Cuvânt
Nu ne-ndoim nici o secundă
În Duhul noi găsim avânt
Respingem tot ce e nesfânt
Vrem haru-ntreg să ne pătrundă.

Un crez testat în lupta grea
E far pe drum şi e tezaur
Lumini cereşti putem vedea
Şi ştim că-n Slavă vom umbla
Pe străzi cu plăcile din aur.

Sunt certitudini ce-ntăresc
Speranţele pentru cunună
Iar fiinţele sărbătoresc
Miracolul dumnezeiesc,
Comori din Biblie adună.

De la al vieţii ideal
Au încercat să ne abată
Acei din ceata lui Nabal
Să fim purtaţi de-al lumii val
Spre o cetate dezbinată...

Dar, iată-ne, păşind cu zel
(În stare n-or fi să ne-nvingă)
Mergem spre veşnicul Betel
'Nălţând al luptelor drapel
Căci nu pot crezul să ni-l stingă.

Cu-ncredere de neclintit
Ne deplasăm spre veşnicie
Ştiind că Tatăl ne-a unit
Cu un popor neprihănit
Câştigător de vrednicie.

poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada dragostei divine

Dovada dragostei divine
Se vede-n tot ce noi primim
Al nostru Tată ne susţine
Şi ne învaţă CUM să fim.

Prezenţa Lui întotdeauna
Ne înfăşoară să ne dea
Puteri să biruim furtuna,
Să nu cedăm când lupta-i grea.

Primim orientări pe cale
Să nu ne ducem spre neant
Ci spre ‘nălţimile astrale
Să ştim ce este important.

Trezindu-ne vedem lumina
Căci înc-o zi ne-a-ntâmpinat
Putem să îngrijim grădina,
Să reparăm ce e stricat.

Poverile când greu apasă
Le uşurează prin Cuvânt
Privind la pâinea de pe masă
Rostim: "Părinte bun şi sfânt."

Cuprinşi de tainice dileme
Răspunsu-I clar ne dă alin
El nu-ncetează să ne cheme
Când nu vrem floare, ci vrem spin.

Incertitudinea când vine
Cu glasu-I lin ne spune iar
"Puteţi asigurări obţine
La tronul de-unde curge har."

Ne sfâşie vreo întristare?
Nimic nu-i ca al Lui balsam
La Slava Lui avem intrare
Exact cum a avut Avraam.

Dovada dragostei divine
Se-arată-n tot ce dă şi-a dat
Revarsă daruri, nu puţine
O, fie-n veci glorificat!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (10 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din neam în neam...

Din neam în neam ai răspândit Lumina
Nicicând nu ne-ai lăsat să rătăcim
Ne vrei imaculaţi precum hermina
Spre-a Ta răsplată, cu râvnă, să păşim.

Zilnic se-arată aceeaşi bunătate
Acelaşi eşti şi-n faptă şi-n cuvânt
Al Tău mesaj din adâncimi ne scoate,
Din grota tenebrosului mormânt.

Un gând răsare la răsărit de soare:
Din nou vei cerceta al nostru trai
Să nu ne frângă neplăcuta întâmplare,
Să stăm cu Tine, slăvite Adonai.

Din neam în neam decretele-Ţi transmise
Ne-au dat elan pe drumu-ntortocheat
Nicicând n-ai apelat la jocuri de culise
Ci doar călăuziri spre Rai ai dat.

Atâtea generaţii Ţi-au savurat iubirea
Şi n-ai lăsat năpasta să-nfrângă sacrul dor
La toţi ai Tăi le-asiguri fericirea
Din vale să-ntrevadă edenicul Decor.

Din neam în neam Ţi-ai arătat puterea
Stăpân ai fost, Stăpân vei fi în veci
Dovada cea mai clară este Învierea
C-ai vrut spre fiinţele umane să Te-apleci.

Şi azi trimiţi din Slavă revelaţii
Ca-n vremi străveci reverşi iluminări
Şi-atunci când viaţa creează complicaţii
Ne-mbraci, duios, în har şi-n vindecări.

O, nu-s cuvinte să descrie adorarea!
‘Nălţăm recunoştinţă ştiind că o primeşti
Suntem ai Tăi, nu părăsim cărarea
Că-n orice clipă, pe drum, ne însoţeşti.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim c-avem un rost pe lume

Noi ştim c-avem un rost pe lume
şi ştim c-avem un veşnic Ţel:
vrem pe Cristos şi-al Lui sfînt Nume
slăvit în cel mai dulce fel.
Slăvit să fie Cristos
de toţi şi sus şi jos
acum şi-n veacul nesfîrşit
să fie El slăvit...

Vrem Evanghelia să fie
vestită celor care pier
şi vrem pămîntul tot să ştie
iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă
avem de suferit nevoi;
răstignitorii Lui ne-aşteaptă
cu cruci destule şi pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă
durerea ce-o avem de dus,
cît inima de El ni-e strînsă,
noi vom învinge cu Isus...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-ne, Părinte!

Trezeşte-ne, Părinte, spre creştinism activ
Să fie rod bogat pe sfintele ogoare,
Să vadă cei din jur şi actul milostiv
Şi noi manifestări sublime, uimitoare.

Trezeşte-ne din starea ce naşte plictiseli
Să ardă-n noi, întruna, scânteia pasiunii
În sanctuar să fie ardoare, nu răceli
Mai mult să activăm puterea rugăciunii.

Treptat s-a-nscăunat în noi o nepăsare
E-un adevăr ce doare: rutina ne-a învins
Puternici nu suntem când vine vreo-ncercare
Iar sârguinţa-n muncă aproape că s-a stins.

Ne duce iar gândirea la vremi de-odinioară
Când dragostea fierbinte pe toţi ne încălzea,
Când persista în noi un gust de primăvară
Dar azi cu greu vedem luminile din Stea.

A noastră este vina, al nostru e păcatul
Lăsat-am să pătrundă străinul, noul val
De-aceea către Rai e chinuit urcatul
De parcă e în ceaţă supremul ideal.

Mai adă deşteptarea, mai ad-o înc-odată
Să nu ne cucerească o noapte de coşmar,
Să fie vindecată umblarea şchiopătată,
Din nou să fim dotaţi cu duh vizionar.

Mai scutură-ne, Doamne, de crezi că e nevoie
Să fie părtăşia vibrantă, cu mult zel
Să ascultăm de Tine cum ascultat-a Noe
Să mergem fredonând spre veşnicul Betel.

poezie de George Cornici (31 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vrem...

Nu mai vrem nefericire
Destul ne-am chinuit în lut
Am acceptat o moştenire
Când am venit la întâlnire
Cu Cel ce soarta ne-a ţesut.

Nu mai vrem vreo legătură
Cu terestrele puteri
Ne-a-nrobit vechea structură
Ce-a fost ruptă de Scriptrură
Şi de tainice-nvieri.

Nu pot paşii să străbată
Drumuri fără ţel precis
Nu mai vrem viaţă-mbrăcată
În veşmânt cu neagră pată,
Desprinsă de Paradis.

Nu mai vrem o "împlinire"
Pătrunsă de unde reci
Ci cu sfântă mulţumire
Îl urmăm pe-al nostru Mire
Pe spinoasele poteci.

Chiar de-ar fi să ne propună
Milioane şi comori
Vine dorul să ne spună
Că dincol' de stele, lună
Sunt superbe sărbători.

Nu mai vrem încătuşare
Într-o lume ce dă scrum
Ci culegem perle rare
Mergem la cereşti izvoare
Spre himere? Nicidecum!

Viaţa noastră alta este
De când a venit la noi
Fiul să ne-aduc-o veste
Şi prin fapte să ateste
Că e sprijin în nevoi.

Nu mai vrem încununare
Cu buchete de urzici
Am ieşit din înnoptare,
Ne-a pătruns o sfântă stare,
Cu Isus suntem amici.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Tine vrem să-ncepem anul...

Cu Tine vrem să-ncepem anul
C-aşa-n credinţă fi-vom tari
Şi-aşa poate spori elanul
Să fim în lupte temerari.

Privind ‘napoi cu nostalgie
Azi recunoaştem c-ai condus
Tot traiul nostru-n pribegie
Spre lumea fără de apus.

Ne stă ‘nainte şi-ncercarea
Dar şi-ajutoru-Ţi preţios
Vrem să sporească-ncredinţarea
Când drumu-ngust e mai pietros.

Pornind pe calea-ntortocheată,
Prin labirinturi reci şi lungi
Pe cei din infernala ceată
Pe toţi... pe toţi o să-i alungi.

O, nu lăsa să se strecoare
Perfizii stropi cu ezitări
Spre-a fi uniţi cu o splendoare
Ce-i dincolo de-albastre zări.

Păşim spre viitoarea lume
Călăuziţi de Raza Ta
Rosti-vom des slăvitu-Ţi nume,
Lângă Cuvântul Tău vom sta.

Nevoi, ofense, suferinţe
Le depăşim când mergi cu noi
Când vin, Isuse, neputinţe
Ne dai putere de eroi.

Să-ncepem zilele cu Tine
Şi anii toţi câţi ne sunt daţi
E modul de-a putea menţine
Un dor de-a fi încununaţi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI aşteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... şi iarăşi... MAI!

Elena Bulancea în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai cui suntem?

Suntem ai Tăi; ne preţuieşti
Simţim că eşti cu noi pe cale
Trimiţi, mereu, lumini cereşti
Şi melodii instrumentale.

Suntem ai Tăi; ne-ai scos din vid,
Ne-ai îmbrăcat cu fericire
Ne-ai dat un fundament solid
Pe care scrie:"MOŞTENIRE".

Suntem ai Tăi; nu vrem stăpâni
Învinşi de patimile firii
‘Nălţăm, convinşi, ambele mâini
Spre-altarul drag al răsplătirii.

Suntem proprietatea Ta
Să ne răpească nu-s în stare
Acei ce nu-Ţi pot slavă da
Şi n-au crezut în vindecare.

"Suntem ai Tăi... suntem ai Tăi"
Aşa cântăm, aşa vom zice
Nu vrem tumultul altor căi,
Vrem Legea Ta să se aplice.

Suntem ai Tăi; plătit-ai preţ
Cum nimeni n-a plătit vreodată
Ca în dogoare şi-n îngheţ
Să ştim că vine o răsplată.

Că singuri nu vom fi nicicând
E rezultatul înfierii
Azi orice simţ şi orice gând
Ne-arată zorii Învierii.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte...

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulţeşte,
Şi când făţarnicii înving.

Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Şi-i dă divină vindecare
Să guste iar cereşti fiori.

Rindeaua Lui e ascuţită
Pătrunde-n cuget şi-n simţiri
Şi într-o inimă-mpărţită
Creează dor şi mulţumiri.

Când e chemat de o fiinţă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruinţă,
O scoate din tufiş cu scai.

Vedem cum, zilnic, modelează
Dorinţele ce cresc în noi
S-avem o conştiinţă trează,
Să-nvingem chinuri şi nevoi.

Doar o atingere cu mâna
Transmite-n noi un calm ceresc
Când nu putem vedea Lumina
Deschide ochiul sufletesc...

Mustrarea Lui ne-mbărbătează
C-aşa duios e-al Lui cuvânt
Când sufletul se-ngrijorează
Îl redresează cu un cânt.

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Un crez zdrobit de vântul greu
Cu hărnicie El munceşte
Să fim uniţi cu Dumnezeu.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Legea Ta...

În Legea Ta găsim plăcere
Ne poartă gândul nostru-n Rai
Din ea cunoaştem ce se cere
Să Îţi predăm terestrul trai...

Din ea cunoaştem cum Mesia
S-a coborât s-aducă har
Să se-mplinească profeţia
Pân' la edenicul hotar.

În Legea Ta găsim odihnă
Căci lumea nu o poate da
Ne-ndrumă, zilnic, spre Lumină,
Ne-ajută jugul a-l purta.

Din Legea Ta răsar poveţe,
Repere în pelerinaj
Să nu vrem lut, ci frumuseţe,
Realitate, nu miraj.

Că Legea Ta-i dumnezeiască
E-un adevăr atât de clar
E-n stare să ne-nveselească
Atunci când traiul e amar.

Neacceptând o alianţă
Cu stări sterile, pământeşti
Deschide căi spre cutezanţă,
Spre bucurii duhovniceşti.

Au îndrăgit-o şi profeţii
Şi toţi acei ce s-au predat
Şi-au fost puternici când nămeţii
Spre spaţiul lor s-au îndreptat.

În Legea Ta găsim soluţii
La orice-n viaţă s-ar ivi
Să stăm în sferele virtuţii
Spre Tine să putem privi.

O, dătător al Legii sfinte
Vrem să păstrăm ce ne-ai adus
Eşti cel mai minunat părinte
A Ta prezenţă n-are-apus.

poezie de George Cornici (12 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara e în noi

Ţara este locul unde dorul devine cântec
şi lacrima vers de poezie.
Ţara e locul unde soarele e zâmbet
şi râsetul divină armonie.

Ţara e-n susur de izvoare,
şi-n cumpăna de la fântână,
Ţara e-n glas de privighetoare,
Ţara e limba mea, limba româna.

Ţara e-n brazii din munţi,
Ţara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunţi
Ţara e-n oamenii ei buni şi mari.

Ţara e-n fluier de cioban
şi-n turmele de oi,
Ţara e-n tine şi-n mine,
Ţara e săpată adânc în noi.

Ţara e-n dealuri şi văi,
e grădina cea mai minunată,
Ţara e-n fete frumoase şi-n flăcăi,
Ţara e eternă, nu moare niciodată.

poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi celebrăm Evenimentul

Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.

Şi astăzi mii de mulţumiri
‘Nălţăm din fiinţele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har şi fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărţiri.

Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Ştim că un plan s-a conceput
Din veşnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem şi adăpost, şi scut.

În iesle când L-au aşezat
Parcă era din alte sfere
Deşi în scutece-nfăşat
Avea o faţă de-mpărat
Şi-un scâncet ca o adiere
Care pe toţi i-a-nviorat.

Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Şi-un crez ce nu se încovoaie
Când forţele, deodată, pier.

Nespus de mult Îl preţuim
În toate zilele vieţii
Că n-a vrut să ne prăbuşim
Ci spre Cetate să păşim,
Spre piscul ‘nalt al frumuseţii
Unde doar desfătări găsim.

În taina naşterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:"Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem."

Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primeşte
Şi-atunci rosteşte: "Sunt cu voi
Contaţi pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeieşte
Şi prin lumină şi prin ploi."

Ecoul corului de sus
Simţim că-n inimă pătrunde
Şi ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Şi-L proslăvim oricând, oriunde
Că de la har nu ne-a exclus.

Ne copleşeşte-un sfânt fior
Ştiindu-I gestul şi candoarea,
Ştiind c-al nostru Salvator
A fost străin şi călător
Să câşigăm descătuşarea
Şi să trudim pe-al Lui Ogor.

Ne-am ataşat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
Că a venit în Israel
Să-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moştenire
La cel mai ridicat nivel.

Azi celebrăm o întrupare
(Şi-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Şi-L vom cinsti prin cânt şi vers
Şi azi şi-n viaţa viitoare.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa bună a Universului

O, Univers nemărginit,
Arată-ţi, zilnic, faţa bună!
Că-n chipu-ţi dulce, mult râvnit,
Toate comorile se-adună.

O vrem şi azi, o vrem şi mâine
Şi câte zile vom avea,
Ca să putem servi o pâine,
Fără s-apese crucea grea...

Ea va trimite raze line,
Ce vor pătrunde-n noi, duios,
Şi gândurile, ce-s străine,
Pleca-vor în tărâm umbros...

Căci cealaltă faţă, rece,
Creează doar revoltă, chin
Şi-acestea nu vor ca să plece
Când raza neagră-i în destin...

Arată-ţi faţa luminoasă,
Ca s-o privim înmărmuriţi,
Arată-ne ce mult îţi pasă
De fiii tăi neprihăniţi!

poezie de George Cornici din Împliniri... (23 aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dărnicie cerească

Ne-ai dat tărie... şi ne dai
Să-nvingem orice încercare
Să dedicăm al nostru trai
Splendorilor ce vin din Rai,
Să stăm în har şi-n ascultare.

Ai pus în noi cereşti lumini
Să nu ne rătăcim pe cale,
S-apreciem frum'seţi în crini,
Să suportăm dureri din spini,
Să Te vestim aici, în vale.

Săraci, nicicând, nu ne-ai lăsat
Hambarele-Ţi au fost deschise
Minuni, mereu, s-au revărsat
Balsamul Tău ne-a vindecat
De-acele tumultoase vise.

Ce generos ai fost oricând
Cu-ai Tăi copii în drumeţie!
Îndemnuri sfinte-ai pus în gând
Să mergem spre Liman cântând
Să nu ieşim din Profeţie.

O, Dătător de tot ce-i bun
Ne-am conectat, pe veci, cu Tine!
Căci la momentul oportun
Ai spus: " Cu Mine vă cunun
Ca să-Mi slujiţi cum se cuvine."

Cu mână largă dăruieşti
S-avem ce-i necesar pe masă
Sunt daruri dragi, dumnezeieşti
Avântul nostru îl sporeşti,
De soarta noastră mult Îţi pasă.

poezie de George Cornici (23 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!