Efemeride
Plouă...
Umbrele grăbite
își poartă secretele ascuse
pe sub lacrimile norilor.
Negre
verzi
albastre...
la fel de mohorâte ca cerul
Vântul plictisit
și enervat
de stăruința lor
de a-și urma nefericirile
pe străzile zgribulite ale vieții
le mai azvârle
câte-o șuierătură nervoasă.
Numai tu și umbrela ta roșie
te bucuri ca un copil...
ți-am privit tălpile
atât eram de convis
că vei dansa desculță!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre secrete
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre perseverență
- poezii despre nori
- poezii despre negru
Citate similare
Frunză molcuță, Toamnă desculță
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre virginitate, poezii despre picioare sau poezii despre iarnă
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre timp, poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre natură sau poezii despre lumină
Frunză molcuță,
FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021
poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt dureri ce strând inima-n pumn închizând cuvintele-n ea... și-i atât de greu să le înveți din nou să murmure...
citat din Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură sau citate despre durere
Nostalgiile cuvintelor (39)
femeile au pielea afurisită
deși unii ar zice că e dulce
probabil de la coasta de drac li se trage
unii le-ar căuta cusur
ca la boabele de struguri
alții le-ar purta ca pe bijuterii
toți recunosc că au un rost
deși nimeni nu le cunoaște alfabetul
în care sunt scrise
unii cumpără litere
alții bilete de tren
viața e o călatorie numai dus
și moartea e tot o femeie
nu știi niciodată
în spatele cărui zâmbet se ascunde
femeile sunt ca anotimpurile
sau invers
cu ele nu știi niciodată cum stai
unii ar spune că sunt mai rele ca paianjenii
alții ar da orice să se lipească de șoaptele lor
au buzele roșii
ca păcatul
deși au mâncat primele din măr
în ochii lor plouă
indiferent de zodie
unii spun că poartă magie în degete
alții că pot fi încătușate cu un inel
și rochia de mireasă
are farmecul ei
în zorii zilei de după
șarpele își schimbă culoarea
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet, poezii despre trenuri, poezii despre struguri sau poezii despre schimbare
Sub mantia iernii
Își varsă cerul fulgii cu obidă,
Cu-nverșunarea celui rătăcit
Tăind în trupul iernii o firidă
Lumina-și plânge albul spălăcit.
Mai scrie gerul peste timp o carte;
Ferestrele de litere-au orbit!
O lume pare c-a plecat departe
Și numai iarna singur-a venit...
Au amuțit gutuile în geamuri,
În sobă focul mormăie-o sudalmă;
Mai fornăie doar vânturile-n hamuri
La drum când le îndemână iarna calmă.
Prin timp șchioapătă sănii ruginite
Tot așteptând de la copii o veste,
Și brazii tac, cu brațe-ncărunțite,
Iar satul trist a devenit poveste...
I-atâta alb, și-atâta dezolare,
Tăcerilor doar gândul le răspunde;
În suflete cresc flori de-nsingurare
Și umbrele ce totul vor ascunde...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre alb, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre săniuș sau poezii despre suflet
Eminescu
Etern va lumina deasupra noastră
Mai mult decât o stea luceafăr sfânt
Incandescent lucind în und-albastră
Nepieritoare lacrimi de cuvânt.
Eram un pumn de grâu zvârlit pe-ogor
Sămânță-nnobilată cu cerescu'
Ca-n România să-ncolțească-n dor
Un binecuvântat popor de "Eminescu"!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre dor, poezii despre cuvinte, poezii despre cereale, poezii despre România sau poezii despre Mihai Eminescu
Nu sunt
Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.
Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.
Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre păduri sau poezii despre flori
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre umor, poezii despre nuditate, poezii despre fructe sau poezii despre dimineață
Ploaie în doi
Plouă indecis,
Fără rimă,
Ca poezia pe care ți-am scris-o
Fără versuri
Și ți-am înfipt-o în inimă,
Forțat,
Ca să mă auzi...
Plouă rece,
Afon,
Ca melodia pe care ți-am cântat-o
Caraghios la ureche
Și ți-am vărsat-o în dor,
Subtil,
Ca să mă asculți...
Plouă pierdut,
Fără ritm,
Ca pauza pe care ai apăsat-o din greșeală
Pe caseta noastră
Deodată
Ca să mă alungi...
Plouă tomnatic
Gri,
Ca sufletul permeabil
Pe care ți-ai întins praful,
Înăbușit,
Ca să nu te uit...
Plouă visând,
În ceață,
Ca primăvara pe care o ascunzi
În spatele unui nor,
A păcăleală,
Ca să mai aștept...
poezie de Gabriela Chișcari (1 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre urechi, poezii despre ritm, poezii despre păcăleli sau poezii despre primăvară
Ne folosim de oameni și-apoi îi aruncăm, fără să ne pese că și ei au, totuși, suflet...
aforism de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet
Femeia cu haina de umbră
se strecura ca frigul
pe sub pielea mea
goală de prejudecăți
îmi tăia respirația
doar cu un cuvânt
încărcat de sensuri
ca nori de electricitate
nu știam niciodată unde va lovi
privirea ei
alunecoasă ca un șarpe
uns cu toate alifiile
se strecura în sufletul meu
și mă seca de voință
mă bea cu setea unui vampir
iar eu îi ofeream
seva cuvântului meu
ca pe un dar de ziua ei
dar ziuă nu-i era niciodată
numai noaptea cu toate ale ei
îi era
cum îi eram și eu
un accesoriu la reverul umbrei
ce o-nveșmânta...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vampiri, poezii despre prejudecăți sau poezii despre noapte
Doar vântul...
Mi-ar plăcea să trăiesc
acolo unde s-a născut vântul.
Acolo unde respiră oceanele,
descoperind secretele valurilor,
ca să mă înțeleg pe mine însumi,
și să-mi ascult singurătatea.
Citindu-mi apoi lacrimile,
în timp ce se amestecă în valuri.
Doar vântul mă poate înțelege,
doar vântul îmi va usca lacrimile,
numai el îmi va asculta
strigătul de durere,
stând pe mare
și simțindu-se protejat
de strigătul oceanului.
poezie de Eugenia Calancea (28 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre singurătate, poezii despre protecție, poezii despre naștere sau poezii despre durere
* * *
Ca umbrele-n lumină
ne stingem rătăciți;
Ca umbrele în noapte
ne rătăcim de noi;
Printre cuvinte spuse
și gânduri nerostite
negându-ne puterea
tot mergem înapoi...
Ne strecurăm prin timp
fugind de realitate;
O loterie-i viața
și-o pierdem inutil.
Strigăm că vrem dreptate,
dar știm că nu se poate
și ardem resemnați
al zilelor fitil...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre realitate, poezii despre gânduri sau poezii despre dreptate
De-o fi să plec
De-o fi să plec și crezi că-i prea curând
Să nu mă cerți și să nu-mi porți ranchiună,
De lumea asta nu mă rup râzând,
Cu siguranță nu de voie bună!
De-o fi să plec te rog doar să mă ierți.
Am inima de-atâtea lacrimi plină...
Și nici cu cerul nu vreau să te cerți
Și nici nu vreau să cauți lumii vină.
Atât mi-a fost de lungă-a vieții ață,
Prea scurt popasul pe acest pământ.
Cum să trăiești în lipsa mea învață
Și poartă-mă în suflet și-n cuvânt.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre siguranță, poezii despre inimă sau poezii despre iertare
Picături de timp
amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt
cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieții
fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laț așezat în jurul inimii ce tace
și tace atât de rece
izvorul iubirii a înghețat
clopoțeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereții nopții
până și zborul a amorțit
fluturii își strâng aripile
și se întorc în fiorul dintâi.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre nisip sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rugăciune
Crapă, Doamne, bolta-n două
Peste noi îngeri să plouă,
Să dispară tot amarul,
Să bem bine cu paharul,
Să uităm greu tot ce-a fost,
Mâna-Ți fie-ne-adăpost!
S-alungi nopțile din gânduri,
Să-nflorească-n inimi cânturi,
Să-mpreuni mână cu mână,
Ură-n noi să nu rămână,
Să picuri în glas dulceață,
Să facem din versuri viață!
S-alungi, Doamne, umbrele,
Să ne-aprinzi sufletele-
Candele spre nemurire,
Ce lumină-n noi iubire,
Să dispară tot ce e rău
Când rostim numele Tău!
rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre religie sau poezii despre iubire
Pe drumuri fără nume
Te-ndepărtezi pe zi ce trece
Precum un soare în apus,
Lăsând a nopții umbră rece
Cu vălul ei cel nepătruns,
Să te cuprindă-n adormire
Lăsând în urma ta pustiu.
Fără să-ți pese de-o iubire
Ce-arde încă atât de viu.
Te-ai supărat așa de-odat'
Și-ai întors fața de la lume.
Să rătăcești tu ai plecat,
Pe drumurile fără nume
Și nici nu știi că ai lăsat
Un dor să ardă-n piept tăciune.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Urma
Trecători suntem prin viață și cu noi nimic nu luăm...
importantă-i amintirea ce în urmă o lăsăm.
Deci ai grijă cum pășești ca atunci când n-ai mai fi,
urma ta să-ți facă cinste printre cei ce vor veni!
Calcă drept și fără teamă, fruntea reazem-o de cer,
adevărul fie-ți vamă, nu te-ncrede în mister!
Lasă cerul să se cearnă în privirile-ți cuminți,
norii negri de minciună spală-i în lacrimi fierbinți.
Și de cumva îți e teamă și ți-e pasul tremurat
saltă ochii către cerul ce veșnic este curat.
Cu privirile dă roată către munții ce stau drept
și-ai să știi cum să faci pasul cu-ncredere și-nțelept.
Calcă-n viață curajos și stai drept precum un pom,
și păstrează-ți demnitatea și fii-ntotdeauna OM!
rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre ochi, poezii despre munți, poezii despre minciună, poezii despre frică sau poezii despre curățenie
Parfumul căutărilor târzii
Din ochii mei se recompune cerul
În toamna care cade-n dezolare,
Și orice frunză poartă către zare
Rugina ce-a mușcat de buză fierul.
Mă rătăcesc în șoaptele ce vântul
Ți le-a furat când a ieșit din vară,
Se coace-n mine-o dragoste amară,
Când mă pătrund ca ploile pământul.
Arunci spre mine uitătura sobră
Și-mi pare bruma mângâiere blândă,
Îmi ești extaz deodată și osândă-n
Cărămiziul ochilor de cobră.
Sunt beat de tine ca de-o apă sfântă
Ce poartă-n ea parfum de struguri copți,
Vândut nesomnului atâtor nopți,
Rămân tăcerea care te cuvântă.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!