Poeme fără vină

Peniţa-i ştirbă de demult
De scris în febra nopţii
Nu-i stânjenea atât de mult
Nu-l da de ceasul morţii.

Era livid cu ochii goi
Şi frunte-nnegurată,
Parcă din lumea de apoi
Venise dintr-o dată.

Cu of-uri smulse din adânc
De inimă-nspumată
Părea că plânge ca un ţânc
Iubire-ndurerată.

Poet al lacrimii târzii
În revărsat de lună
Spunea numai în poezii
Iubitei, "noapte bună".

S-a dus ca îngerul curat
La Cerul de lumină...
De-atunci el scrie ne-ncetat
Poeme fără vină.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost lumina

Nu m-am născut ca să trăiesc în noapte,
Precum nici schimnic n-am jurat să fiu,
Cu rugi şi nevoinţă în pustiu,
Gustând ale durerii fructe coapte.

Te-am coborât din rai să-mi fii lumină,
Să-mi mângâi ochii greu înrouraţi,
Spre ispăşiri nedrepte închinaţi,
Căci a-şi dori lumină nu-i o vină.

Ai fost răgazul meu pentru visare,
Căci în lumină ea mi s-a trezit
Şi m-ai lăsat în vis încremenit.
E noapte iar, iar eu o arătare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (22 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

E poet cum altul nu-i,
Scrie versuri colosale;
Aur e peniţa lui,
El e doar un... coate goale.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul nebun

Ce multe aş avea să spun
Când cerul e preaplin de lună!
Aş vrea să-mpart, aş vrea s-adun,
Să mi se ia, să mi se pună!

Nu mai încerc să presupun,
Să nimeresc altă lacună,
Nici nu renunţ, nici nu-mi impun,
Nu opresc ceasul care sună!

Iubirea nu-i un bun comun?
Unde-i firescul "împreună"?
Cred că sunt singurul nebun
Ce-şi spune singur NOAPTE BUNĂ!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul ticăie uşor

Se întunecă văzduhul,
Nori de praf se urcă-n cer ;
Nu-i esenţă de crepuscul
Când din juru-ţi toate pier.

Nu e zi, nu e nici noapte,
Nici vreun vag iz de mister,
Nu bat în timpane şoapte,
Lumea nu e-n şantier.

Timpul s-a topit pe dată,
Spaţiul nu e infinit,
Din înalt, încet se-arată
Un alai desăvârşit

Ce coboarâ ca o boare
De divin strălucitor
- fără a purta odoare -
Proslăvesc pe Domnul lor.

Este foc în rugăciune,
Totu-i plin de Duhul sfânt...
E ceva ce... nu pot spune
Eu, un om de pe pământ.

O lumină ca de lapte
Rupe negura-n fâşii ;
Vine-n lume să se-arate
Domnul sfânt al celor vii.

Peste toate se revarsă
Glasul milei picurând:
- Am venit la voi acasă,
Să-mi deschideţi aveţi când?

Unde-aţi pironit iubirea?
Cui slujiţi neîncetat?
Îngerii îmi sunt oştirea
Ce-am pornit' la căutat.

Spune-mi tu, cel ce veghează
Doar la ce e trecător!
Sar din somn, deja-i amiază ;
Ceasul ticăie uşor...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhul din iatac

Tu mi te-ai dus şi mi-ai luat cununa,
De-atunci privesc la patru albi pereţi,
Le tot vorbesc dar ei îmi tac întruna...
Atât de rău că nu am două vieţi...!

... că nu mi-e dat nicicum a mă renaşte
În zorii blânzi ai altei primăveri,
Să reînvii din putrezite moaşte,
Să te cunosc abia. de-alaltăieri,

Să ne iubim cu pofta ne-ncepută,
Să izgonim ce-i fad şi ce-i hilar,
Pe fruntea mea să nu mai scrii vreo cută
Că ea, iubirea, nu e în zadar!

E casa noastr-atâta de bătrână!
În ea şi ceasul ticăie posac.
Nu mai respir parfumul tău de zână
Că am rămas doar duhul din iatac.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşelare

Şi-aşa mă înşela cu alt bărbat
Ce-avea din bărbăţia lui de dat.
Atâta era, însă, darul său
Şi ea se înşelase mult mai rău.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Din clipa-n care mi s-a spus:
"Tăcerea strigă cel mai tare",
Eu tac doar cu volum redus
Şi scriu numai în gura mare.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piept, amorul...

Fără tine-n ochii mei
Stinsă-i în visări lumina,
Ostenit de paşii grei
Mă sugrumă rădăcina.

Din izvoarele adânci
Seva nu se mai arată,
În istov, şezând pe brânci
Sorb o lacrimă şireată.

Strâns frumos într-un buchet,
Parfumat, se-nfoacă dorul ;
Numai vântul violet
Răcoreşte-n piept amorul.

Câmpul dogorit de maci
Lumea pare c-o apasă,
Cerul îndesat în saci
Fericire nu mai lasă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odat'

A fost o vreme-a fost odat'
Când ne iubeam în româneşte,
În vers puneam suflet curat
Care şi astăzi străluceşte.

A fost când ne priveam cuminţi,
Cu zâmbet de făpturi divine
Şi faţa blândă n-avea dinţi,
În codri-i mai purtau jivine.

Purtam, e-adevărat, joben
Şi ne puneam lavalieră,
Iubirea era fond de ten,
Oameni eram în altă eră.

Ne era sufletul prosper
În traiul bun pe jumătate
Şi norii picurau din cer
Doar lacrimă de bunătate.

A fost, atunci, o vreme când
Ne întâlneam la promenadă
Şi fiecare sta la rând
Fanfara-n trecere s-o vadă.

Nu ne umpleam de vitregii
Căci inima bătea curată ;
Ne duelam în poezii
Făcând la cârciumă serată

Dar nimeni nu era rănit
De alte pene, în orgoliu,
Căci OMUL nu era un mit
Şi vers nu se scria în doliu.

Eram de româneşte plini
Şi goi numai pe dinafară,
Iar trandafirii tot cu spini
Roşeau din dragoste de ţară.

Părea că suntem oarecini
Labiş, Coşbuc sau Eminescu,
Eram cu-adevărat lumini
Ce-au devenit azi Poet-escu.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat

Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - şi-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!

Cum pasul nu ţi s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul aţipit,
Cu vise alergând departe?

Parcă mai eşti şi încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist şi lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.

Ce greu mă rabd, aşa stingher,
Plângând a rugă,-n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai aşteptând - încă - solie.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat

Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - şi-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!

Cum pasul nu ţi s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul aţipit,
Cu vise alergând departe?

Parcă mai eşti şi încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist şi lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.

Ce greu mă rabd, aşa stingher,
Plângând a rugă,- n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai aşteptând - încă - solie.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Şezu toamna costelivă
Şi pe câmpuri şi prin sat;
Acum s-a cam despuiat
De veşminte ca o divă.

Nepişcată de pudoare,
Cu un rânjet ruginiu,
Cască ochii a pustiu
Sus la cerul fără soare

Ce a început a cerne
Cu fulgi mari, cărare albă
Babei iarna, mică, slabă,
Care-ameninţ-a troiene.

Gâfâind suflarea-i rece,
Îngheţată la picioare,
Umblă-ncet pe ulicioare
Tuşind de să se înece.

A intrat prin curţi, străină...
Bătând, surdă, pe la geamuri,
Se-aşeză uşor pe ramuri
Să-şi aştearnă a hodină.

Şi-a lungit plapumă groasă
Înşirând întreaga noapte;
Dimineaţa, pe la şapte,
De prin fiecare casă

Chiuind a bucurie,
Mogâldeţele, grămadă,
Dau năvală ca să vadă
Iarna tăvălită-n glie.

Ce albeaţă, ce grandoare...
Norii mult au să mai cearnă
Vremea moşilor din iarnă
Ce îndeamn-a sărbătoare.

O să vină Nicolae,
Apoi... nici nu o mai spun,
Poate că şi Moş Crăciun
Pe sub bradul din odaie.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ai adunat atât de mult încât ai aproape totul, începi, încet, să te pierzi pe tine însuţi.

Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clandestin

De ce-mi sunt ploile secate,
De ce nu-mi bate fir de vănt?
De ce eu mă trezesc din noapte
Acelaşi, singur pe pământ?

De ce secunda mi-e strivită
De ani ce zac în pieptul meu?
De ce mă trec mereu prin sită
Capricii ale... cărui zeu?

De ce mi-e viaţa clandestină
Pe o epavă în ocean,
Iar cerul de lumină lină
E un teren extra-vilan?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea din glastră şi tusea din geam

aseară
înnebunit de spaimă
îngerul mi-a bătut în geam
mi-a şoptit bâlbâit
că nimeni nu ştie
cine e de fapt stăpânul morţii
uite, seceră de-a valma
cu aceeaşi furie oarbă
atât în cer cât şi pe pământ
a înjurat cu năduf
şi a fugit în noapte
bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz
după care se-ntoarce degrabă
în fabulele sale mofluz

de atunci nu mi-am mai văzut
îngerul licărind în fereastră
i-am aprins o lumânare
şi atât
deşi mereu îmi pare
imaginea lui pângărită în geam
de bale cereşti
dar niciodată nu am avut curaj
să le şterg

acum că s-a făcut dimineaţă
tuşesc şi mă uit
după lumânarea din glastră
de afară se aude cum latră
câinele meu şchiop
de furie vecinul aruncă
în el cu o piatră
lumina se tulbură
şi se face iar
şi parcă prea prea repede
noapte

Dumnezeu a murit
urlă pe străzi
răspândacul primăriei cereşti
bună dimineaţa noapte
bine ai venit
lângă mine orbul îşi plânge
ochii scurşi

goi şi înfriguraţi
la marginea cerului
aşteptăm să ne îmbrace sfinţii
cu trupuri de carne
şi cu pantofi sport

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu redivivus

Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână

Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare

Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis

Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o viaţă atât de scurtă aşteptările sunt atât de lungi...

citat din Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Moroşani
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne-Răsare

Brumă pe geana căzută de lacrimi,
Suflet hornar cu funingini de patimi,
Neguri în ochi cercănaţi de poeme
Noaptea-mi coboară şi somnul îmi geme.

Lume nebună, din vată de zahăr
Plumbii apasă-ţi pe omul cel teafăr,
Râzi şi din gambe scălâmbe-mi dansează
Miezii de noapte şi blonda amiază!

Zboară sticleţii cheuni pe fereastră,
Sterp e văzduhul, iubirea-i nefastă,
Gânduri năuce-alergând canioane
Surpă în creier doctrine profane.

Doamne-Răsare, Lumină în zare,
Nu vor să-mi crească nici aripi-icare,
Toată răbdarea mi-e brumă pe gură,
Gust nu-mi mai e de gutui sau de mură.

Lunecă tocule lenes-paiaţă,
Râcâie foaia cât încă ai viaţă,
Scutură-ţi pana să -mi picure-n spate
Zâmbet pierdut de demult, apoi poate...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nopţii deschide ferestre spre cele mai tainice unghere ale sufletului.

Ioan Ciprian Moroşanu (13 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nopţii deschide ferestre spre cele mai tainice unghere ale sufletului.

Ioan Ciprian Moroşanu (13 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!