Profetul contorsionist

ocolesc băltoacele ploilor de vară
braţ la braţ cu sora cenuşăresei
degetul piciorului stâng îmi sângerează
am încercat să port sandalele sfântului Pavel
pe calea cea dreaptă

lumina felinarelor vechi a rămas în urmă
drumul oglinzilor întunecate
îmi reflectă pasul şchiop
călcând şi ultima fărâmă de credinţă
presărată în urma mea

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este altceva decât o scurtă călătorie lăuntrică. Timpul curge şi zilele apun vremelnic în abisul adânc al zărilor întunecate. Soarele răsare în fărâma de bine a unui suflet şi răul îngroapă calea cea dreaptă într-o clipă de rătăcire. Pe alocuri vântul schimbării acoperă lumina caldă a blândeţii. Aşa alergăm goi şi orbi într-un gând străin. Uneori mi-ar plăcea să mă ascund printre ruinele viselor vechi. Alteori aş călători braţ la braţ cu binele dintr-un suflet hoinar...

Andreea Palasescu (18 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necorp

Între spini,
Călăuzita de toţi şi de nimeni
Pe dealurile cordului
Inspir şi expir
Expir şi inspir
Un simplu pufăit
Mă ghemuiesc
Îmi duc mâna la inima
Simt un zambet trist
Ating durerea
Îmi pleacă prin vene
Din creştetul capului pana in degetul piciorului
Păşesc cu dreptul
Fără rost,
Sar cu piciorul stâng
Şi sar şi sar
Şi sar....
Doar cu el rămân
Îmbrăţişare;
Mă desprind - nu mai am mâini
Sar înapoi - cad, mi-am pierdut piciorul stâng,
Singurul meu picior...
Un trunchi şi un cap
Mă zbat, sunt străpunsă de spini
Un cap...
Un cap deja distrus de la început
Am rămas cu ceea ce n-am avut niciodată.
Am rămas cu nimic.

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia omului pierdut pe calea cea dreaptă

Mi s-a deschis calea cea bună şi dreaptă,
Am încercat-o cu ochii deschişi şi întredeschişi
Sau închişi de întunecate şi încurcate vise
Încât m-am pierdut printre oameni liane
Topindu-mă printre ei...

Nimeni nu mi-a spus, nu mi-a răspuns, cum sunt
Şi unde sunt,
Nici vântul, nici lumina, nici ecoul Domnului,
Doar propriul ecou râzând:
Eşti pe calea cea bună şi dreaptă, eşti singurul erou.

Visez. În întunericul morţii, sunt eu?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea ţie dau bice ploilor şi te implor

azi sunt cuminte dau bice ploilor ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braţ cămaşa
eşti trup din trupul nordului nefericit
iar seceta ţi-o stinge de un timp
doar vinul şi apoi cârciumăreasa

dau bice ploilor ce dintr-un bici ar vrea să muşte
poate din carnea ploilor mustind de dor
iar eu sunt biciul care zvântă toată răceala rea din tine
şi sângele ce curge din nou din iad înspre obor

dau totuşi bice (ploilor ) ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braţ cămaşa

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada crucilor

Mi-am intoxicat casa
pentru un zâmbet cu data expirată
îmi plâng degetele cu humă
zgârii carnea pereţilor
în unghii rămân doar iluzii
moartea îmi ţine jurnalul
scrie ultima filă
sentinţă fără drept la recurs
voi fi abandonat în decolteul naturii
o rădăcină în livada crucilor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diluare sentimentală

Ţin în mână imaginea ta zgâriată
ca pupitrele vechi de la şcoală
adun de pe jos amintirile parcurse
îmi diluez adrenalina în remarci spirituale
stăpânesc arta de a vorbi singur
cuvintele ies
în căutarea de mame adoptive
cu sânii mari să le alăpteze
cad pe foaia mototolită
inducând efect de metadonă
ca sexul pe mormintele
porţelanurilor desperecheate în urma
reţetelor greşit prescrise în iubire

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În păcat

În păcat se scaldă sorţii
Vieţii scurte şi ai morţii,
Că nu ştiu calea s-o ţină
Spre izvorul de Lumină;

Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;

În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;

Dar în slaba mea credinţă
Îmi e chiar cu neputinţă,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

vântul îşi cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spaţiu şi aer
vino copile şi rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune-o în cartea veche şi scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
şi păcătosul ce ameninţă că sare din turla bisericii
că nu a sărutat verdele meu
urma Ta

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu primăvara

Urmând dar firul vieţii
Eu caut nu ştiu ce...
Ştiu bine că există,
Dar parcă tot nu e.

Livada îmi închină
Mereu parfumul ei
Şi-o creangă îmi anină
În păr, doi mugurei.

Splendoarea mă cuprinde
Şi iată că găsesc
Pe faţa primăverii,
Un zâmbet îngeresc.

O iau la braţ cu mine
O plimb senină-n vremi
Până când toamnă lină,
La tine, tu mă chemi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să uit

"... omul nostru cel vechi a fost răstignit... socotiţi- vă morţi..."
(Romani 6:6 şi 11)

Tot citind în Cartea Sfântă despre farmecul de sus,
De splendoarea nevisată şi de slava lui Isus,
Mă izbi un foc puternic şi strigai cu-nfrigurare:
"Care-i, Doamne, calea către slava Ta nepieritoare?"

Se apropie de mine şi-mi răspunse blând, în şoaptă:
"Betleem pân' la Golgota, asta-i calea Mea cea dreaptă!"
N-am ştiut prea mult ce-nseamnă. Şi văzându-mi de cărare,
Uite-aşa, ca din senin, mă-ncolţi o gloată mare.

Toţi ai mei, copii, nevastă, cunoscut sau chiar străin,
Şi-ncepură să m-apese toţi cu vorbe cu venin.
Nemaiînţelegând nimica, strigai tare: "Aoleu!"
Domnul mă-ntrebă pe dată: "Ce-ai păţit, copilul Meu?"

"Doamne, ăştia-mi trag de haină şi mă lasă gol în lume,
Pe degeaba îmi împroaşcă cu ruşine bunul nume!"
Mă privi blajin Stăpânul şi îmi zise blând, în şoaptă:
"Eşti în iesle? Stai acolo. Asta-i calea Mea cea dreaptă!"

Tot călătorind prin lume, aprig foamea m-a cuprins,
Dar neavând cu ce s-o 'stâmpăr, să fur mă simţeam împins.
Se apropie Stăpânul şi îmi zise blând, în şoaptă:
"Nu te-abate; rabdă numai. Asta-i calea Mea cea dreaptă!"

Mă-ndreptai cu bucurie la ai mei cu vestea bună,
Însă ei, cu ură mare, se luptau să mă răpună.
Aruncat în mare scârbă, jos, pe cea din urmă treaptă,
Auzii şoptind Blajinul: "Asta-i calea Mea cea dreaptă!"

Tot umblând cu-ai mei odată, unu-mi dete un ştergar,
Altul un lighean cu apă, şi-ntinzând picior murdar,
Zise: "Spală-ne, creştine, bine! Asta-i cinstea ce ţi-e dată!"
Iar Stâpânu-mi zise-n taină: "Spală, asta-i calea Mea cea dreaptă!"

Într-o zi se adunară toţi ai mei, şi mic, şi mare,
Şi urlând se sfătuiră într-un gând să mă omoare.
Tocmai când gândeam să fug, să nu stau ca să mă bată,
Îmi şopti blajin Stăpânul: "Mori, căci asta-i calea dreaptă!"

Şi-am murit. Adică-nseamnă că nu m-am îndreptăţit,
Ci-am tăcut, zăcând în balta de ocări, înnămolit.
Dar ce crezi? O pace care nu încape-n vorba noastră
Mă cuprinse-atunci, căci moartea-i calea vieţii-adevărată.

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

‎... S-au contopit într-un extaz tremurător
Cu braţ pe braţ, picior peste picior
Şi însăşi spaţiul l-au transformat în dor
Şi însăşi timpul l-au ascuns în taina lor...

Şi-atâtea şoapte îşi strecoară prin sărut
Şi atâta feerie-n sacrul nud -
Cu braţ pe braţ, picior peste picior
Şi contopit în el şi ea nemuritor...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai lungă ţigare de după

Aşa iubito
strânge garoul
montează-mi branula
şi intră în mine
deschide-mi toate chakrele
dacă timpul zboară
să zburăm cu el
până în locul
unde îşi depune ouăle
să spargem
unu
două
trei
să ne facem omletă cu infinitul

după colţ
mă aşteaptă o prostituată
în fustă neagră şi scurtă
îmi face semn
cu mâna ascuţită
să mă apropii
se uită în ochii mei şi îmi spune:
eşti obosit
ai muls neuronii
de tot laptele acrit
vino să te culci cu mine
pe masă
în dulapul cu blănuri
în garsoniera mea
şi să fumăm
cea mai lungă ţigare de după

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea - în plan intelectual, emoţional şi fizic. Aşa că îmi place să port haine în care să mă simt confortabil şi care reflectă acest lucru.

citat din Gabrielle Anwar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă...

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pitic uriaş trece braţ la braţ cu un colos decăzut.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un buchet de margarete

În urma ei iarba se cosea singură.
Avea sub braţ scara pe care toţi copii
au urcat în poduri
la fiecare braţ avea o poartă
în fiecare poartă era o vedere
de la mare ori de la munte
pe care scria:
Pentru tine draga mea
strâng buchet de margarete
ca să ţi-l aşez în plete
atunci când ne-om mai vedea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază

Dumnezeu sparge nuci în Rai
să-şi plătească ultima chirie.
Pe frunzele de leurdă îngerii
fumează
în hamace "braţ la braţ"
iarbă cu aromă de după...
amiază. Soarele cu un semn de carte
doarme pe burtă
doarme şi împarte căldură.
Doi viermi în craniu
se distrează în loc de cercei.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecate

cum urcam strada întins către tine
cu o bucată de cer într-o mână
în cealaltă ţineam strâns
ca pe o ghioagă griful chitarei
eram hotărât să-ţi cânt ceva despre mine
de obicei îmi plăcea să zdrăngăn în singurătate
balade rock din deceniul şapte
sau să urlu beat cât mă ţinea gura
blowin' in the wind, paranoid sau aleluia

cum munceam toată ziua la nemişcarea mea
ori la sudoarea ce îmi aluneca fragilă
de-a lungul spinării
şi cum oboseam doar privind
cum îmi creşte încet încet laba piciorului stâng
acum pe sub mine se întâmplă marşul schilozilor către turn
şi nu-mi face bine mă ascund în spatele ploii şi plâng
şi unde o jumătate de umbră mi-a rămas în urmă
iar cealaltă jumătate s-a ridicat la cer
fără să ştiu

cea mai frumoasă femeie din lume
e de la mine din sat
are părul lung fustă verde şi sandale
şi zi de zi paşte vacile oamenilor pe islaz

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu luna

Am fost prin parcul cu alei întunecate
Plimbându-mă printr-o ceaţă neagră,
Vedeam bănci murdare... şi ciudat de rupte
Număram secundele ceasului din urmă.

Am fost şi-n dughene să-mi beau minţile,
Un cocktail de zile proaste şi alcool
La o masă-ntunecată după colţ
Ciocneam cu propria moarte.

Am fost şi pe la tine, aseară, iubito,
Undeva departe, într-un cartier mizer,
Te uitai străină şi pierdută,
Ca o ran-adâncă, ultimul blestem!

Am fost şi-n propiul cimitir, la braţ cu luna,
Alai nefiresc, regrete şi visuri
Doar frunze uscate şi-acorduri... Chopin
Am fost, iubito!

poezie de Iulian Ciornei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcăturile vieţii

Alpinistul ăsta suie
Şi în viaţă, ca pe munte,
Dar se-ncurcă-n amănunte
Braţ la braţ cu o duduie!

epigramă de Mihai Enachi (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!