Necorp

Între spini,
Călăuzita de toţi şi de nimeni
Pe dealurile cordului
Inspir şi expir
Expir şi inspir
Un simplu pufăit
Mă ghemuiesc
Îmi duc mâna la inima
Simt un zambet trist
Ating durerea
Îmi pleacă prin vene
Din creştetul capului pana in degetul piciorului
Păşesc cu dreptul
Fără rost,
Sar cu piciorul stâng
Şi sar şi sar
Şi sar....
Doar cu el rămân
Îmbrăţişare;
Mă desprind - nu mai am mâini
Sar înapoi - cad, mi-am pierdut piciorul stâng,
Singurul meu picior...
Un trunchi şi un cap
Mă zbat, sunt străpunsă de spini
Un cap...
Un cap deja distrus de la început
Am rămas cu ceea ce n-am avut niciodată.
Am rămas cu nimic.

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem (2) şi mai absurd

... sar sandale sar pe dale
încărcate osanale
cu un tip ce-ar vrea s-asculte
melodii da nu prea multe
*
... stânga dreapta îşi invită
hai şi tu chiar de eşti vită
sări şi lasă osanale
dă şi dă dă din pedale
*
... lipăind se iau de mână
cele două ce hapsână
e sandala stângă-agale
calcă strâmb vorbe orale
*
... gata nu se mai aude
merg prin ploaie merg sunt ude
pleoscăind o iau la vale
şi se-aud din cor urale
*
... sar sandale sar pe dale
răsunând a osanale!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă unii sar calul, alţii, însă, sar o întreagă herghelie...

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demonul

Stā demonul meu rezemat de coarba fântânii
şi ne înfăşoară brâu peste brâu fântânarii
moartea într-un picior dansează
de le sar mormintelor sânii
peste coasă îi sar căluşarii...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sar cosaşi din tren în tren
sar cu gările în spate
călătorii de polen
culeg haltele căscate...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peşti peste peşti

Sar peşti roşii peste peşti galbeni
peste peşti albaştri.
Flutură lacul. Dorm pescarii
cu stelele sub cap
cu steaguri prinse în undiţe
cu undiţe prinse în mâini
cu mâinile prinse în cârlige
Sar peşti roşii peste peşti galbeni
peste peşti albaştri.
Pluta în cer se înfige.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre nobilii locali,

Înotând ca o meduză
Îmbrăcată doar în fustă
Şi c-un ochi privind confuză
Viorica Ot-Bârzoi
Dă drumul la ţuţuroi
Sar lovele, sar scântei,
Într-o mare de viţei
Care-mpung şi fac ca dracii
S-ajungă la ţâţa vacii...

citat din Sorin Ovidiu Vîntu (9 iulie 2019)
Adăugat de Ghicitoarea [tanti] Viagra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu braţe de lemn
şi văd cum ele se mişcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, aşa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când aşchii îmi sar din braţe
zilele s-au prins de mine cu răşină

fac plecăciuni şi descopăr reîncarnări
şi mă sprijin de nori, de amăgiri şi de ziduri crăpate
dacă aş avea voie, aş rupe transparenţa din vocea mea
şi aş da drumul cuvintelor

mă las încolăcită de un şarpe
mi l-aş strecura în mine dacă aş fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu şi văd abur
ne înţelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece mă amorţeşte - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
aşchii îmi sar din braţe
şi trec spre pământ prin mine.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei puternici nu sunt cei care sar la bătaie, sunt cei care sar la necaz pentru a ajuta.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome X
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele mele de ieri păşesc alături de mine. Unele îmi sar, ca un câine greu, pe spate.

citat din William Golding
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza

Eu mă nasc, cresc şi mor.
Pe un bulb de catifea
Îmi deschid aripile şi zâmbesc.
O frunza cade - tristeţea şopteşte.
Zbor - vântul mi se împotriveşte
Mă trage in jos, mă reţine - cad.
La pământ, îmbrăţişat de rădăcini
Printre rămăşiţe şi suflete împrăştiate.
Glasuri line de jos îmi şoptesc - mă cheamă
Mă scufund mai adânc, vreau sa mă ridic.
Vocile mă tin in loc, mă cuprind.
Mă pierd, confuz, mă zbat, tac.
Linişte, doar eu. Bezna. Nimic.
O frântură de lumina - o speranţa
Mă apuc de ea, încep sa mă ridic
Mai multă lumina... am orbit.
Cad din nou- cad fără scăpare
Voci mai profunde, îmbrăţişări de mărăcini.
Şi spini şi durere şi... nu mai simt.
Mă eliberez.
Eu mor, mă nasc şi cresc.

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sar pe laptopul meu

reformat şi cu tasta delete
sărită după sărutul
unui cărăbuş exagerat de gras
cu bâzâitul unui elicopter black hawk
s-au trezit dracii în mine
şi-au scos capurile din smoală
sunt ameţiţi de fumul îmbunătăţit
cu opiu şi smirnă
mă împing într-o coastă
aia care o să fie scoasă
pentru materia primă a evei
trântesc ca să nu fiu trântit
alte taste pleacă la plimbare
le cresc unghiile lungi
o creştere uniform accelerată
patimile mă-nţeapă ca un vaccin
ochii lor au pus stăpânire pe ecran
îi împrumută chipul
rânjeşte laptopul şi mă invită
să sar pe el deschis
seamănă a puţ cu marasme
fereastra e deschisă spre iad
numai zâmbete mieroase
dezmiardă carnea mea
sucurile intestinale urcă-n gură
sosesc fierbinţi şi acide
sufletul îmi sare din piept
să se spargă în ţesătura
de coase şi cuţite
sar încă odată la derută
adaug piper în licoare de cucută

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă proximei gingăşii

Iubitei mele, Doina

Zău iubito ce ţi-aş face
dacă m-ai lăsa în pace

Tu şi gingăşia-ţi dură
mi-aţi lăsat stele în gură

Nici nu pot să o deschid
căci apar ferestre-n zid

Unde-i ziua mai adâncă
sar luminile din stâncă

Stele sar pe sâni pe brâu
şi te naşti din tot ce scriu

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 13-a din 18.09.1981-22.10.1981: 4. Poartă cască de oţel.

Pe cap, o cască de oţel,
Îmi poartă poanta mea-n duel,
Iar de mi-o-atngi, îi sar scântei
Să îi dea foc lui... Sorin Bei!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu...

Eu sunt poetul
Fără pană,
Inspir mereu
O poezie
Expir apoi
Cu... pana
Pe coala albă
De hârtie.

Şi scriu...

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ochii mei

Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei păşesc desculţ în iarbă
şi nu se mai cunosc
şi nu mai privesc
şi au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de braţele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi şi noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac

Şi aşa din colţ în colţ
dau cu steaua mea de bolţi

Sar scânteile din tine
numai dacă ţipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
şi ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruţa mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Şi sar fulgi şi sar scântei
dacă-n braţe iar mă iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Şi mai am totuşi un pic
ca să trec de carul mic

Să ajung şi eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloane iritate

Sunt oameni plini de râvnă fără miză
Ei zic că au coloana verticală
Că pe aici, pe Facebook, e nasoală
Când iei un text banal, te bagă-n priză!

Nu stau să şi gândească, ce e textul
Cu pricina, e proză, poezie,
Că dacă nu, e pură nerozie
Să verse sânge, că aşa-i pretextul...

Am luat un text, o lecţie de scris,
Gramatică, mai clar, asta mi-e crima
Şi vin în faţa voastră şi cu rima
Să recunosc: frate, sunt un proscris!

N-am indicat cine e autorul
Nu fac pe detectivul să descopăr
Cine-a postat-o şi acuma supăr
Pe fanii lui, de-aici e tot umorul!

Îmi sar în spate şi mă strangulează
Cu şorţul lor de gospodine bune
Tigăi îmi cară-n cap ca să răzbune
Greşeala mea e tot ce mai contează!

S-a terminat! Coloanei iritate
Eu îi prescriu medicament minune:
Reaşezarea-n cap de ce dispune
Şi oblojiri la sensibilitate!

pamflet de Petrică Conceatu din Volum în lucru- "Riposte pentru toţi" (24 martie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aventuri cu poezia

Poezia sună deşteptarea
sar cuvinte din rastel
Doamne unde duce marea
dacă muntele mi-e ţel

Sar cuvinte din rastel
poemul e încărcat
să te văd zăgan costel
dacă eşti cu-adevărat

Poemul e încărcat
Doamne unde duce marea
dacă eşti mă rog bărbat
poezia sună deşteptarea

Sar cuvinte din rastel
deturnându-vă niţel

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer curat

Inspir
buchetul de biserici dărâmate pe care
mi l-am oferit la auzul propriului ţipăt
al naşterii!
Expir
frunzele uscate din creanga piciorului
mers spre nemişcare
odă usturătoare
a golului!
Îmi ţin respiraţia!
Doamne, ce aer curat e în mizeria respiraţiei umane!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina tocită

Am picioare cu cap.
Picioare cu cap am!
şi păşesc şi târâi cu pletele lor
peste nişte gânduri.
Şi văd în faţa mea la o aruncătură de om
un cap de picior pierdut
şi un om sărind
într-un picior fără cap.
Şi mă aplec să-i ridic capul
Şi el strigă la mine
"Lasă-mă! Lasă-mă!
Nu vezi că mă gândesc la un singur picior!"
Şi i-am ţinut umbră cu limba mea scoasă
Şi el a plâns cu lumină tocită
dintr-o talpă de ochi un şnur
ce avea la gât o iubită!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!