Oglinda sferelor
Însămânțat cu pești și-n munți e
lacul, fântânile scot apă mai curată, din loc
în loc străbat câmpia toată și-n zare li se
pierde lin șiragul.
Un lan de galben grâu foșnește-n sacul cu
fruntea-n grinzi de poduri aplecată, tu ține-n
inimă încă o dată sămânța care va spori-o
veacul.
În toți, ce timp adînc, ce vreme-naltă și-n
codrii ce prin somnul greu tresaltă la vuitul
cel născut din viitor.
Trecând pământu-ntreg către cealaltă
lumină-a lui mai pură și mai caldă,
semințele-s oglinda sferelor.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viitor
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre poduri
- poezii despre pești
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
Citate similare
Sămânță de stele
Din nou să punem ordine în gânduri,
să mai gândim odată ce-am gândit
cu un cuvînt mai lin și-ncetinit,
dând loc priveliștei de printre rânduri.
Din tot ce inima mi-a dovedit un ram,
un spic să scot la vârf de cânturi.
mormane de păduri și de pământuri înalte-n urma mea
am cheltuit.
Să fie limpede acum foșnirea,
să fi înduplecat încremenirea
cu-o patimă, cu-o liniște, c-un dor?
Pe sus cocoarele urmându-și firea și-n
ceruri largi vâslind nemărginirea îmi par
și azi sămânța stelelor!
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre crengi
Adânc de suflet
De nopți în șir cu trudă și ardoare sculptează
vântul arborii în munți, mai reci, mai goi de
frunză, mai cărunți subt ploaia-ntoarsă aprig
în ninsoare.
Migala țesăturii de-o pătrunzi, vezi,
ager, cum se-alege din lucrare temeiul
înfloririi viitoare, în propria-i materie
ascuns.
Ce lin, ce drept, ce fără-nfumurare tind
lucrurile către concentrare, adăugate
lumii în tăcere.
În orice pas și-n orice confruntare adânc
de suflet și-nfrățită zare cu pacea văilor
uranifere.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre sculptură
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
Câmp de primăvară
Pe câmpul înclinat se face scară
și-n păsările-n crengi planând grămadă,
au început și vocile să scadă,
e-o seară de baladă și de ceară.
Se-ncuibă-n cer a pomilor torsadă. cresc
florile pe un schelet de scară stingher prin
curți rămasă de-astă vară, se-aude pulsul
fiarelor de pradă.
Fiind și totuși vag neîntâmplată.
Cum totdeauna încă ni se-arată,
albirea nopților de primăvară.
Din val în val a început să bată
un grâu mai lin cum n-a fost niciodată
pe locul mărilor de-odinioară.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre voce, poezii despre seară, poezii despre puls, poezii despre primăvară, poezii despre flori sau poezii despre creștere
Piramidă de grâu
s-a adunat pe câmpuri
tot grâul galben
căzut în întregime din clepsidra
luceferilor explodați în univers
în marea lui
masivă piramidă
aș vrea să mă îngrop de viu
cu calul meu
și cu iubita
și cu pocalele de bronz
din care toată vara am băut
căderea albă de zăpadă
pe noi tărâmuri când va bate
să ies din cuibu-amețitor de cald
cu fire verzi de grâu
în picie încolțite
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre iubire, poezii despre galben, poezii despre cai, poezii despre alb sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Copaci în prag de iarnă
Pe urmele atâtor dulci ravagii rămân prin vie
solitari haragii și-n parc sau chiar am simțit
de ieri mireasmă de zăpadă bună-n cer.
Sclipesc și stelele mai auster pe-un fir de
rază brusc trecând prin fier și-ncepi în lumea
vastelor miragii să înțelegi din nou ce-și spun
copacii.
Sâmt lanurile puse la păstrare și să
renască iarăși înmiit avem sămânță
pentru fiecare.
Ce cald ți-e sângele și-n întrupare,
schimbat într-o amiază de zenit cu
fierbințeala unui tei în floare.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare sau poezii despre parcuri
Ești Domnul suprem
Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri și tainice șoapte
Și-n toate și-n totul ești Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine și crește
Își scutură frunzele veștede somnul
De cade o floare o alta-nflorește
Că-n totul și toate ești Domnul.
De trece o vară e alta ce vine
Și iarna din stele de-și scutură somnul
Eu știu că și iarna e parte din Tine
Și-n toate și-n totul ești Domnul.
poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Limpezire
Sunt zile-n care te trezești de parcă, ușor și pur
și-n toate limpezit, de-ai fost cumva al nopții
n-ai dormit decât un somn de pasăre pe
creangă.
Departe și-n rotire cumpănit cu trenul de
câmpie-n zarea seacă, pe firul invizibil ce
se-ncheagă, un pom în floare frusc
a izbucnit.
Plecarea ce se-ncearcă pe-nserate, cu aripi
mult mai lin desfășurate a tuturora-i sau
a nimănui.
Chiar oul proaspăt luat din cuiburi calde
se leapădă ușor de greutate și până-n casă
se preface-n pui.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre păsări, poezii despre greutate sau poezii despre aripi
Răspunsuri
Sunt trist acum și-n ploi cu vânt
Mă leagăn până la pământ
Și prin frunzișul tot mai rar
Mă-ngân cu dorul meu amar.
În lumea asta-n tomni-târzii
Când rândunele-mi zbor prin vii
Mă primbl prin văi și-n dulci fiori
Mai dulce-mi ești de-atâtea ori.
O, rămâi în umbra nopții
Să privim la luna plină
Prin păduri în voia sorții
Lacul lin, bolta senină.
Ești fragedă și-atât de pură
Plutești zâmbind, dulce mireasă
Când ochi-mi veșnic te pierdură
În vis rămâi a mea crăiasă.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre ploaie sau poezii despre nuntă
Aurul unui fulger
Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Și-n clipa aceea, urma i-am luat
Pășind în universul lui cu gândul.
Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Și-n întunericul din nori țesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Și viata mi-a părut mai minunată.
Sub curcubeu încă pășesc și-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranțe, flori și cântec
Și de dorință mă trezesc în zare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre nori, poezii despre muzică sau poezii despre dorințe
Spații
Pe munți, în înălțime, ninge poate și-
adulmeci, printre arbori, în zori
înmiresmările zăpezilor pe osul stâncilor
înfășurate.
La albul înspumat rotind ușor, cu-aripile
uneori nemișcate, parcă-ntr-un ou cu
virtuți mai curate stau vulturii în golurile
văilor.
Și-n fulguială ce frumos răsare
catargul munților de către mare,
veghetor înstelărilor sale.
Ascultă, când vântul bate mai tare
în această de mătase ninsoare, pământu-
mpins prin spații siderale.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vulturi, poezii despre stânci sau poezii despre frumusețe
Poezia, loc de taină..
Se întâmplă câteodată, din mine să mă desprind și-ntr-o altă lume pură, cer și stele să cuprind...
Este o secundă rară, când tăcerea-și face cuib chiar și-n iad și rai și-n tine, cu sfială mă încuib...
Gândurile fug departe și golită de-ndoieli iau cuvintele de mână, să cădem la învoieli...
Nu negociem vreo plată și nu facem niciun schimb, doar le pun în versuri nude și le-nnobilez c-un nimb...
În poeme violete le ascund de cnut și corbi, să le dăruiesc lumină celor ce s-au născut orbi...
În buchetele albastre, versurile înfloresc, le adăp cu-nflăcărare, să știe că le iubesc...
Se întâmplă câteodată, tot mai des și mai alert, să mă plimb prin poezie... mi-e morgană în deșert...
Și mi-e loc de rugăciune și de taină ca-ntr-un schit, unde îmi dezbrac veșmântu-n care am păcătuit...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre religie, poezii despre versuri, poezii despre secunde, poezii despre rai sau poezii despre plimbare
Zăpada dintâi
Și dacă bate iar în câmp ninsoarea și mă
împrejmuie cu stinsu-i zvon, sămânță
sunt și arbore și om simțindu-i lin în
brațe decantarea.
Ce înfloriri fantastice în pomi și-n lutul
larg sorbind imacularea, e-o ocnă mare-n
care-i dulce sarea plânsoarea asta albă
de atomi.
Zăpada pură, cea dintâi, când vine și
liniștea o simți sporind în tine și timpului
de timp îi este sete,
există-o seară-n care poți mai bine s-auzi
ce-și spun, de sunt, în înălțime ființele
visatelor planete.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete sau poezii despre lut
Țara Luanei
Țara Luanei e țara-n care zeii înșiși
Au coborât din veșnicie...!
Demult, cu mii de ani în urmă
În drumul meu către un sat de Pini-,
Am întâlnit un om...
Un domn la vârsta senectuții...!
Cu părul argintiu...
Și vorbă caldă, aurie...
Un om cu chip de înger!
Frumos și bun,
Cu senectute de Buzău...
Acolo, la senioratul de Buzău,
O părticică pură din ființa-mi
S-a dezlipit concret și a rămas...!
Și-n locul ei s-a așezat Luana:
O inimă curată, cu senectute... de Buzău!
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre țări, poezii despre vârstă, poezii despre sat sau poezii despre păr
Somnul meu de ape
Împotrivit cu somnul în subțiori de crin,
Mă-ntunecă de-o vreme galopul prin oglindă;
Visez mărunt pe pleoape ninsoarea și mă-nchin,
În clocot alb de suflet, orbirea să-mi cuprindă.
Zvâcnesc în mine-nghețul albastru și duios
La ceas târziu de sete, cu tâmpla peste tâmplă,
Și-n cel din urmă cântec ce-mi vine pân la os,
Mă răsucesc din lutul ce palid mi se-ntâmplă.
Nu-i moarte să mă piardă prin zboru-i de pământ,
Nici aripă să doară, când frigul mi se stinge;
Atât de plin mă strigă cuvântul din cuvânt,
Și-atât de nesupusă prin umăr mă voi frânge.
A dezertat amurgul din cheagul lui rotund
De flacără și piatră, în somnul meu de ape;
Mi-e crud și aspru mersul în care mă scufund,
Și-n liniștea-i cuminte mă mint tot mai aproape.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre minciună sau poezii despre foc
Cel mai simplu
într-adevăr, am primit s-alegem orice poveste:
una a noastră, alta și-a lor;
nimic obișnuit, spuneai; nimic obișnuit, bănuiam că e;
eu făceam loc printre valurile tale
când ieșeai cu câte o alta, de hotar ce-aș fi putut înțelege
și doar ce se făcea cu o treaptă mai sus;
uneori, altele îți erau în lucru, precum cărțile mele
despre cele mai vechi amintiri, așa cum te-am învățat,
chiar și cea care ne-nsoțea, de știam ori nu;
sigur ne putem străbate orice poveste
chiar și-n lung și chiar și-n lat, să stăm și-n drum
și-n pragul ei și-n orice sfere și mai înalte decât noi.
cel mai simplu dintre toate ne este simplu
și așa cum se-arată:
cu gutui la masa de seară... aceea care ne așteaptă
și cu flori din orice anotimp
încât nimic să nu sfârșim și niciodată.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre învățătură, poezii despre gutui, poezii despre graniță, poezii despre cărți sau poezii despre anotimpuri
Somnul de singurătate
Cele mai anoste visuri sunt acelea fără tine,
Dar decât realitatea nu-i vreunul mai banal;
M-am trezit la el de-o clipă și-n a doua simt că-mi vine
Să mă culc la loc, dar somnul meu e foarte matinal.
Visurile fără Domnul cel plecat cu noaptea-n cap,
Sunt coșmarul vieții mele, botezat Realitate;
Din a lor încercuire până seara nu mai scap,
Sărind zilnic peste somnul de frumusingurătate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre botez sau poezii despre viață
Stindard de mir
Pe un braț de apă s-au copt
Trei mere Roșu Galben și Albastru
Maica Domnului strângându-le-n poală
Au stârnit in lume invidie ș boală
Și-n hoarde s-au repezit
Căte unul să fie rupt
Din copacul cu adiere de lup
Si-n felii să fie împărtite
Cu gusturi aurii, de codru, de miere
Si cum tăiau felia mai tare răsărea România
Intr-un paner de munți cu codrii mulți
Pe care cerul la sfințit
In grădina Maicii Domnului
Ce umblă pe aici printre noi
Infăsurată in trei culori
Albastrul cerul
Galben din aurul sufletului
Roșu din puterea inimii
Ce-au fost tinute de o opincă
Prin noroi săbii pe stâncă
Cu stindard neasemuit
Tricolorul românului, sfânt
Mir de limbă pe acest pământ
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel, poezii despre albastru, poezii despre România, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre roșu
Rugă pentru ziua mea onomastică
Mă caut și nu mă găsesc!...
Mă caut în vechiul ogor strămoșesc-
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din vatră,
În golul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...
Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
și-n pacea vieții de apoi...
Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu mă găsesc.
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...
Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
Că urmele mele din lume se șterg
Și nu mă găsec nicăieri?...
Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre vinovăție sau poezii despre viața de apoi
Boarea ultimului grâu
Ochiul lui nu mai vestește ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiță
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciți, albaștri și verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, și nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveștile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi și-n sămânța
cu care altădată boierii vroiau să-și ridice
sângele stirpei.
E o vară cumplită.
Femei și bărbați în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curțile parohiale:
rugi lungi, fierbinți și nici o minune!
Au nu știu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise că-n fața lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăște de undeva.
Dar ei? Ei de ce nu se roagă și țipă
și obrajii lor rămân uscați ca 'nainte de Facerea Apei?
Pentru ce afară, pe uliți, fetele goale, încinse cu frunze,
se-nvârt despuiate până cad în tină
cu gâtlejurile arse, cu gurile deschise
bând nisip fierbinte?
Nu, jertfă dau, înmoaie uscăciunea cu ceva:
sângele sufletului se ridică și unge rana din cer,
ori se scurge prin tălpi în crăpătura pământului
Fiindcă ei, cu ochii lor secați, ajung să-și vândă
carne din carnea lor animalele crescute cu greu!
Nu mai e apă... Nici preț pe vaci și pe porci nu mai cer,
le dau să scape de povară, le dau fără preț...
Îi sărută pe boturi, pe frunte, dar niciunul nu plânge!
Ochiul lor nu mai vestește ploaia.
Rămâne deschis spre holdele arzânde
și parcă-l strânge boarea ultimului grâu...
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre zoologie, poezii despre vaci sau poezii despre sărut
Condensatul...
. sorb permanentul existenței din lumea ce mă înconjoară
mai sorb și harul excelenței din cea sortită să mă doară
și trec prin spațiu și prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri și extreme în care nimeni și nimic nu moare
și-n care-i numai veșnicie și permanentă ambianță
și gol ce naște energie din morfogena-i rezonanță
iar lutul stă în nemișcare iar nemișcarea într-o găoace
din care naște când un soare, când hăuri dure și rapace...
și-n care nu există moarte și-n care nu există viață
doar fluctuații când deșarte când lungi când doldora de ciață
și-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein și bose
și în esență fericirea-i un câmp cu floricele roze...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre existență, poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre prăpăstii