Câmp de primăvară
Pe câmpul înclinat se face scară
și-n păsările-n crengi planând grămadă,
au început și vocile să scadă,
e-o seară de baladă și de ceară.
Se-ncuibă-n cer a pomilor torsadă. cresc
florile pe un schelet de scară stingher prin
curți rămasă de-astă vară, se-aude pulsul
fiarelor de pradă.
Fiind și totuși vag neîntâmplată.
Cum totdeauna încă ni se-arată,
albirea nopților de primăvară.
Din val în val a început să bată
un grâu mai lin cum n-a fost niciodată
pe locul mărilor de-odinioară.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre voce
- poezii despre seară
- poezii despre puls
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre flori
- poezii despre creștere
- poezii despre crengi
Citate similare
Raza-i soare, doamna-i mare
Raza-i soare, doamna-i mare,
Să iasă plugarii-afară,
Să samine grâu de vară.
Grâu roșu cu chiubelu,
Secară cu stânjenu.
Pă marginea unui grâu
Este-o scară, tăt de ceară,
Suie-on domn și să coboară,
După flori de primăvară,
La fete și la feciori
Să le joace-n sărbători.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cereale, poezii despre sărbători, poezii despre roșu sau poezii despre Soare
De tine mai mi-aduc aminte...
am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde
am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare
am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese
am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie
am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine
am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc să râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă
am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foșnitul pomilor prin lume
am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe
am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre durere, poezii despre dimineață, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre râs, poezii despre poezie sau poezii despre ploaie
Prin tunelul de tăcere
(cărarea-i pierdută)
1.
împărțim din durere
așa cum împărțeam înainte țigările
în sufletul nostru
florile iubirii
fac încă semințe
cuvintele-și lasă neputințele-n fața durerii
unde vezi un scaun liber
acolo ești tu
unde sunt două
acolo suntem noi
și dacă-s mai multe libere
tot noi suntem
pentru că împreună
le ducem pe toate
un țiuit ca de greier
se joacă pe creier
taci și ascultă
ai auzit?
vreau să mă asigur
că nu-i doar o părere
o iluzie
2.
sensul vieții
se zice că-l afli
pe întuneric
depănăm firul
prin labirint
într-o direcție necunoscută
dorul se face nod tare
de nedestrămat
în 17 minute
vin să te iau la dig
acolo-i locul crescut
din versul acela cu cerul
și cuibul de lebădă
3.
însemnări pe scări
ochi verzi, gânduri albastre
fericirea cu dezastre
I still consider myself a true novice
- mai caută o dată
- bine, așteaptă un pic
chestia aceasta-i prea de tot
My work has just begun.
4.
din când în când
mă bate așa
câte un gând
să fac câte-o rătăcire
prin locurile pe unde
cărarea-i pierdută
pentru că pe acolo
nu prea ajunge picior de om
doar năluciri de zbor și arătare
făcând din zbor să crească umbruța de răcoare
treaptă după treaptă
scară după scară
spre seară
în ziua aceea de vară...
ne-am plimbat toată ziua prin soare
la mare-am ajuns doar înspre seară
ne-am oprit pe plajă la Pescărie
aceeași mare albastră-verzuie
ca la Eforie
5.
portret între niciodată și întotdeauna
face împreună cu noi socotelile-n care
esențialul doar există
nu se exprimă
pentru că așa este el
inexprimabil
în pasul piticului
pe urmele uriașului
un maestru al nimicului
6.
Prin tunelul de tăcere, cere, cere
Un ecou, ou, ou, ouuu
Ca un val, val, vaaal
Nou, nou, nouuu
Vine, vine, vine
Ca un munte de durere
Nu ca un munte
Chiar un munte
Munte, munte, munteee
În care cântă paseri din nunta viselor
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre gânduri
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ghiocei de primăvară
Vise vechi, cu fin parfum,
Peste gânduri îmi coboară,
Într-un început de drum-
Ghiocei de primăvară!
Peste câmpuri cu zăpezi
Un parfum mă înfioară,
Ca și muzici de aezi-
Ghiocei de primăvară!
Urcă gândul înapoi
Pe a vieții mele scară
Și mă văd copil vioi
Ghiocel de primăvară!
Îi culegeam de pe deal
Și-aveam inima ușoară,
Viața fără nici un val-
Ghiocel de primăvară!
Chiar de anii au trecut
Și s-au dus pe-a vieții scară,
Încă mai culeg în gând-
Ghiocei de primăvară!
Ieri, plimbându-mă-n grădină,
Am zărit doi ghiocei,
Două raze de lumină-
Parcă sunt copiii mei!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghiocei, poezii despre copilărie sau poezii despre zăpadă
Cristal incandescent
Se-aude parcă foc de artificii subt mugurii
ce-au început să crape, de suflet să le simt
și mai aproape tot freamătul acestor dulci
suplicii.
În seara calmă cine-ar vrea să sape prin
iarba fumurilor vestigii, prin lutul stins de
ceară de efigii va da de miezul înstelatei
ape.
Din mine lucrurile sunt retrase asemeni
lanurilor mari din coase, asemeni valurilor
din corăbii.
M-adun în centrul strict al unei raze, în
golul fierbințelii luminoase, cristal cu
filament de-oțel de săbii.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre muguri, poezii despre marină, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre foc sau poezii despre apă
Oglinda sferelor
Însămânțat cu pești și-n munți e
lacul, fântânile scot apă mai curată, din loc
în loc străbat câmpia toată și-n zare li se
pierde lin șiragul.
Un lan de galben grâu foșnește-n sacul cu
fruntea-n grinzi de poduri aplecată, tu ține-n
inimă încă o dată sămânța care va spori-o
veacul.
În toți, ce timp adînc, ce vreme-naltă și-n
codrii ce prin somnul greu tresaltă la vuitul
cel născut din viitor.
Trecând pământu-ntreg către cealaltă
lumină-a lui mai pură și mai caldă,
semințele-s oglinda sferelor.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre păduri, poezii despre poduri, poezii despre pești, poezii despre naștere, poezii despre munți sau poezii despre inimă
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.
Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.
Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sat, poezii despre natură, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre vestimentație
Promovarea femeii
Cum și-n amonte și-n aval
Cinstire-naltă ni se-arată,
Suntem, la muncă, primul val
Și ultimul... pe ștat de plată.
epigramă de Cornelia Cociș-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre plată, epigrame despre muncă sau epigrame despre femei
PAHARUL VIETII
Dar iată anii au trecut,
Păru-i nins și-i mai puțin
Ne amintim ce-a fost demult
Și-n tinerețe revenim.
Luptându-te din val în val
Încă din anii tinereții,
Vezi în cupa de cristal
Umplându-se paharul vieții.
Vin din urmă ani trecuți
Sar trepte mari spre înălțimi,
Sfioși la început, ca și recruți,
Puțin câte puțin devin mulțimi.
Ajungând în vârf de piramide
Modelând un vârf ne precizat,
Întorcând apoi clepsidre
Cu un nisip nemăsurat.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre înălțime, poezii despre nisip, poezii despre ninsoare sau poezii despre devenire
Nostalgie
Tu erai o primăvară,
Eu un început de toamnă.
Amândoi trecuți prin vară
Am ajuns în "albă iarnă".
Tu nu mai ești primăvară,
Nici eu început de toamnă.
Dar tot ca odinioară,
Ai rămas o dulce doamnă.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, citate de Dumitru Delcă despre toamnă, citate de Dumitru Delcă despre primăvară, poezii despre iarnă, citate de Dumitru Delcă despre iarnă, poezii despre alb sau citate de Dumitru Delcă despre alb
Dialog cu salcâmii tineri
Sătul de atâta goană a vieții
Mai fac un copleșit popas
Salcâmii tineri mă veghează
Și stau cu dânșii la taifas
În umbra lor mă văd puiet
Desculț, firavă rădăcină
Și-n loc de rădăcini doar muguri
Mustesc în zborul spre lumină
Și m-aș planta în locul lor
S-o pot lua de la început
Ca lumii ăsteia nedrepte
Să-i mai plătesc încă-un tribut
Primiți-vă în rândul vostru
Să încerc și regnul vegetal
Și să contemplu trist cum cade
Cortina ultimului val
Poate mai mult noroc să am
Ori eu la rându-mi să aduc
Un rod ceva mai acătării
Și mulțumit să mă usuc
Vreun necăjit ca lemn de foc
Să mă doboare în prag de iarnă
Când viscolul și bătrânețea
Vor prinde tâmplele să-mi cearnă
Și în primăvară să mă vadă
Din seve noi cum voi renaște
Copiilor să le ofer
Buchete, florile de Paști
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre tristețe, poezii despre plată sau poezii despre plante
Ultimul val
Aș vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranță
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val
în sunetul catifelat al petalelor roșii,
să nu-i las,
în ignoranța lor,
să fure raza din nori,
îmbrățișarea infinitului,
și sărutul cu aroma iernii din mine...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sunet, poezii despre nori, poezii despre infinit sau poezii despre ignoranță
Rondel marin
Val și ceață în cascadă
Pe la țărmuri fac escale;
Tu, din versuri faci arcadă
Peste stâncile opale;
Tot amurgul e-o șaradă
Cu tâlcuri filosofale...
Val și ceață în cascadă
Pe la țărmuri fac escale;
File, păsări, vin grămadă,
Gândurile-o iau la vale
Transformându-se în nadă
Clipelor ce-nghit agale
Val și ceață în cascadă.
rondel de Luiza Nerut (7 aprilie 2013)
Adăugat de Liliana Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre păsări
Poveste de dragoste, la malul mării
Povestea lor a început năvalnic,
La asfințit, când stânca supărată
Fu-mbrățișată de un val zburdalnic,
Așa cum nu fusese niciodată.
Nu știu de-a fost o simplă întâmplare
Că valul s-a lovit atunci de ea,
Erau și alte stânci la mal de mare,
Dar poate soarta a ales așa.
Vijelios, formându-se-n adânca
Întindere albastră, mândrul val
Venea grăbit să-mbrățișeze stânca
Ce-l aștepta fierbinte, lângă mal.
Apoi, o vreme, nu a mai venit,
S-o fi lovit de alte stânci hoinarul,
Iar stânca-ndurerată,-n asfințit,
Își plânge în singurătate-amarul.
Când se gândește la idila lor,
Să înțeleagă, tare mult ar vrea,
Cum valului ei drag nu-i este dor,
De parcă-ar fi de piatră el, nu ea.
Am auzit că-l mai așteaptă, încă,
Dar valul, rătăcind, în larg, haihui,
N-a revenit de-atunci și biata stâncă,
Sfârșită, s-a uscat de dorul lui!
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre supărare, poezii despre sfârșit, poezii despre povești de dragoste, poezii despre plâns, poezii despre mândrie sau poezii despre iubire
Complimente
Vecina nu-i așa de grasă,
Cum unii clevetesc pe scară,
Ci, dimpotrivă, de frumoasă
A început să dea pe-afară.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre început, epigrame despre vecini sau epigrame despre frumusețe
* * *
Eu n-am văzut o landă,
Nici marea și-al ei mal;
Dar știu cum sunt ciulinii
Și cum se naște-un val.
Eu n-am vorbit cu Dumnezeu
Și-n cer nu am intrat.
Dar știu unde-i e locul
De parc-ar fi-nsemnat.
poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre religie, citate de Emily Dickinson despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Când tu și eu vom fi trecut de Voal,
Lumea la fel va curge, val cu val,
Cum? Sosirea și Plecarea noastră?
Spuma mării-n amonte și-n aval.
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut
Statură
Mă mut din scară în scară,
Atras de argila bolnavă...
Pun cărămidă,
Una albă, una neagră,
O leg cu nisip de surata,
Neînduplecata,
De cea de sus,
Pe cea de jos,
De-ți pare,
Un cerc vicios,
E falsă vedenia de nălucă,
Cărămida, ulucă cu ulucă,
Se ridicau mereu,
Într-o toană...
Se face coloană,
Din scară în scară,
Se fac de ocară...
Nămolul
Din josul odăii
Și mlaștina văii...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre capricii sau poezii despre boală
Nu te grăbi
Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții...
Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...
Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...
poezie de Gabriela Chișcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Adevărul despre scosul la tablă
când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
și ajuns din urmă
mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpușar
și furnicile au dispărut
puf! puf!
hai
ridică-te și ieși
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
așezate în cutiile pentru mutat
m-am trezit la tablă
cu învățătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiția substantivului
derutat fiind de situație
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
de frică sau de rușine
am început să cresc și să mă micșorez
până am rămas la o statură imensă
eram deasupra lumii și îmi era frig
cu cele două bucăți de cremene păstrate în buzunar
încă din tabăra aceea
am început să aprind o grămadă de vreascuri
dar am făcut doar să îi umplu pe cei de jos cu praf
și să îi sperii cu fulgerele mele idioate
m-am oprit când prima furnică a ieșit de sub mânecă
a înaintat pe perfuzie
repede
cu viteza unui spermatozoid
și s-a oprit uitându-se înmărmurită
la doamna învățătoare
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre furnici, poezii despre educație, poezii despre viteză, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre substantiv, poezii despre sperieturi sau poezii despre sex