Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre prezent
- poezii despre legi
- poezii despre gură
- poezii despre degete
- poezii despre cereale
- poezii despre boală
- poezii despre Pământ
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ne-am fost...
Mi-ai fost și muză, dar și scuză
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost și râset, dar și plâns,
Ți-am fost "mușcat de buză".
Mi-ai fost și lună, dar și soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristețe, dar și bucurie,
Ți-am fost ce ai vrut la picioare...
Mi-ai fost și înger, dar și necurat,
M-ai luminat, dar și întunecat...
Ai fost bordei, dar și palat...
Ți-am fost ce am, ce ai visat.
Mi-ai fost gând negru, dar și alb,
Mi-ai fost și ploi, și curcubeu...
Ai fost și "noi", și "tu", și "eu",
Ți-am fost ce ai avut mai dalb.
Mi-ai fost și minus, dar și plus,
Ne-am înmulțit, ne-am împărțit...
Ai fost și nou, dar și-nvechit,
Ți-am fost ajuns și neajuns.
Mi-ai fost și-ntreg, dar și pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost și viață, dar și moarte,
Ți-am fost ce nu o să-ți mai fiu...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
Te rog, rămâi!
Adio... Domnule Poet
Mi-ai fost un idol, nu regret
Mi-ai fost cândva iubire-ascunsă
Ți-am fost adeseori o muză
- Te rog, rămâi, Floare Albastră
Tu ești lumina îngerească
Culoarea cerului în mai
Și murmurul venit din plai
În lumea asta anodină
Tu, floare cu aromă fină
Nu-mi spune un "adio" rece
Privește-mă și mă-nțelege
Cine te cântă-n nopți târzii
Prin negurile străvezii?
Cin-te iubește însetat?
Doar eu și versul meu ritmat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre ritm, poezii despre noapte, poezii despre flori sau poezii despre culori
Eu te-am iubit, femeie
eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ți-am fost amant.
te-am ocrotit o viață
tu, floarea mea de dor,
dar nu ți-am spus-o-n față,
ți-o spun după ce mor.
stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.
ești pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
și mă-nveți să zbor.
și am zburat cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
și chiar în paradis.
ți-am fost mereu povară,
iubire și durere,
iar tu o floare rară,
din care-am sorbit miere.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre protecție sau poezii despre perle
Sunt parte din tine
Aveam o teamă despre noi
Și te-am luat de mână...
Să-ți simt iubirea ca șuvoi,
Cu mine să rămână.
Dar ți-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îți fi stat
Așa cum am crezut.
Și te-ai retras în tine mut,
Așa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...
Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubești!
M-ai fi iubit și-n vreme rea,
De-ai fi primit ce ești.
Ce șarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ți-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...
Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai așa departe...!
Și dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!
Aștept să cauți, să găsești
Și să mă iei de mână...
Cărarea să ți-o potrivești,
Iar dragostea să vină.
Ți-am fost și sunt un sfetnic bun,
Tu nu le știi pe toate...!
Parte cu parte îți adun,
Definind o carte.
Tu amintește-ți cine ești,
Găsește drum spre mine...
Sunt partea care-o tot gonești,
Iar partea e din tine!
Stai și privește înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simți-ncălzit în ger
Și beat de fericire...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vinovăție, poezii despre moarte, poezii despre minciună, poezii despre inimă, poezii despre ger, poezii despre frică sau poezii despre fericire
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
Cu tine-am fost... Ce mult am vrut să fiu!
Feștila-mi ține loc de lumânare
Și pâinea-i aluat fără de sare,
Iar sufletul îmi e de tot pustiu.
Nu-s vise necurmate de trezie,
Nici sori care odată nu s-au stins...
Cum eu să fiu, atunci, de neînvins
Când inima-ți nu vrea să mă mai știe?
Mi-ai fost senin curat și împăcare,
Te am azi resemnare și regret
Și focu-mi arde-n sobă mai încet,
În timp ce eu respir ca fiecare...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre stele
Aurora
Cătând un loc mai bun, de paradis
Să-l pot zidi cu palma mea cea goală,
Te-am dus cu mine trează și în vis
Că-n rugă îmi păreai a fi vestală.
Un biet sărman cu fundul pripășit
La curtea blândei doamne Primăvară,
Păream că pot zări, nedeslușit
Cum soarele începe să-mi răsară.
Atât mi-a fost, un semn și am plecat
Luându-te în pripă de la masă,
Dar, poate că acest suprem păcat
A fost să nu-mi rămâi în rai, acasă.
Azi port dorința-n cufăr de pământ,
În jur, toți parcă-n rai sunt prinși în horă
Și eu cu glasul stins, ușor le cânt
Că mi-ai rămas pe cer doar auroră.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară sau poezii despre acasă
De azi
De azi n-o să-mi mai fii povară, n-o să te caut nici deseară,
e iarnă-n suflet pân' la vară când tu vei reveni din țară.
Te-ai dus în regiuni străine, ai vrut numai să scapi de mine,
credeai că-acolo-ți va fi bine, n-ai judecat cum se cuvine!
Mi-ai fost iubire până ieri, degeaba azi iertare-mi ceri,
ești încărcată cu poveri, te temi de ele să nu pieri!
Te mângâiam cu-a mea iubire, mai suportam câte-o ieșire,
mă mulțumeam cu a ta fire, dar ai rămas o amintire.
Te-am respectat ca pe regină, erai ființa mea divină,
mă tem iubirea să-mi revină, de azi îmi ești ca o străină.
Nu pot să uit, mi-aduc aminte, mă-nvăluiai cu jurăminte,
cu dragostea cea mai fierbinte, neexprimată în cuvinte.
Nu voi mai plânge ai tăi pași, nedrept învinuiți părtași,
de-acum în pulbere rămași, că n-ai știut cum să mi-i lași.
Am plâns prea mult la geamul tău, tu erai fată, eu flăcău
și mă cuprind păreri de rău că-n jurul nostru-acum e hău.
Nu voi găsi în amintiri decât plecări, decât veniri,
eu am crezut în năluciri, dar mi-ai lăsat doar pustiiri.
Tu singură te-ai șters din vise, uitând de datorii promise,
că ne legase, pare-mi-se, cel jurământ ce ne unise.
Din minte eu te-am scos de azi, ai grijă mare să nu cazi
și-n ochii tuturor să scazi că nu-ți mai găsești camarazi!
Ți-am oferit tot ce-am avut, ți-am dat atât cât am putut,
în schimb nimic nu ți-am cerut, ori ai fost oarbă ori n-ai vrut.
Ai fost o lașă! Lașitatea nu stă la braț cu demnitatea,
plânsul distruge sănătatea, că ți-a plăcut singurătatea.
Fără să ceri sau să primești n-ai știut drumul să-ți găsești,
pe căi greșite rătăcești și singură te umilești.
Apuc-o iar pe drumul drept și fă un lucru înțelept:
curaj, speranță pune-n piept și vino, că uit tot, te-aștept!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre lașitate, poezii despre amintiri, poezii despre înțelepciune sau poezii despre trecut
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre râuri, poezii despre păr sau poezii despre munți
Întoarce-te la mine!
Mi-ai fost refugiu lin în nopțile pierdute
În care, cu durere, o lacrimă vărsam
Și nimeni nu știa tristețea să-mi asculte
Iar sufletul doar ție, plângând, ți-l închinam.
Mi-ai fost o călăuză șoptindu-mi împlinirea
Ce-am reușit s-o scriu prin sacre legăminte
Zâmbind, îndrăgostită, mi-am exprimat iubirea,
Adesea nerostită, prin sute de cuvinte.
Mi-ai fost o temelie zidind a mea credință
Ce-am așternut-o-n versuri, adeseori timide,
Am biruit, crezând, absurda neputință
Știind că însuși Cerul, creând, îl voi deschide.
Mi-ai fost reazemul blând plângând la crucea unde
Mi-am îngropat cu jale iubiții mei părinți,
M-ai învățat, prin stihuri, durerea a-mi ascunde,
Sperând că le e bine, Acolo, lângă sfinți.
Mi-ai fost suavul glas al inimii ce simte
Dragostea fără margini de soră, de nepot,
Vibrația sublimă a lucrurilor sfinte,
Un strop de nemurire din tainicul chivot.
Am vrut să fug de tine, ți-am renegat divinul,
Lovită pe nedrept de-o cruntă erezie,
Dar astăzi vreau din nou să ne-mpletim destinul.
Întoarce-te la mine, Frumoasă Poezie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre durere sau poezii despre învățătură
Gramatica iubirii...
Te-aș mângâia iubire
de aș avea motiv
Te-aș săruta pe brațe
da-mi ești doar substantiv...
N-am prea avut eu parte
de mângâieri încât
Ai fost, ești pentru mine
doar predicat și-atât...
Ți-am fost întreaga viață
și rob și sclav și șerb
N-a meritat iubire
te simt ca un adverb...
N-am ascultat de mine
iertarea-i laitmotiv
Tu-ai profitat de asta
ești doar un adjectiv...
E timpul destrămării
Eu n-am avut noroc
Tu-ai fost și vei rămâne
Un complement de loc...
De loc, de timp, de spațiu
M-ai transformat în cerb
Nimic nu-ți cer iubire
rămâi ce-ai fost doar verb...
Mai nou mi-ai dat speranțe
eu te-am crezut la fix
Te-ai comportat iubire
cu mine ca sufix!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre spațiu și timp, poezii despre verb, poezii despre substantiv sau poezii despre noroc
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trădare, poezii despre femei, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Blue song
Frunză verde și amară
mi-ai căzut pe suflet iar
ți-am fost toamnă pentr-o seară,
așchie pentru altar
n-am văzut copacii roată,
nici lăstari și nici scaieți
decât umbra ta umblată
pe sub pașii mei înceți
frunză-amară, fostă verde,
peste suflet mi te-ai pus
dară nu mai am ce pierde
fiindcă n-am nimic în plus
doară rana care-o face
verdele amar când tace.
poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Eram
Eram și tineri și nătângi
Dar nu era ieșit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.
Eram frumoși, cu ochi senini
Și vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ți dea și aripi să te poarte?
Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate
Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îți eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.
Nu-nțelegeai că nu pricep
Că școala vieții nu se gată,
Când am trecut, iar s-o încep,
Al meu ar fi cuvântul "iartă".
Amar acum acest "eram"
În gura ce rostea odată
Același "te iubesc" balsam
Ce n-a fost dat să se mai poată.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre școala vieții, poezii despre tinerețe sau poezii despre stângaci
Dar n-ai făcut-o
Îți amintești când mi-ai împrumutat mașina și ți-am avariat-o?
Am crezut c-o să mă omori....
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești când am uitat să-ți spun ca serata dansantă era
oficială, iar tu ai venit în blugi?
Am crezut că o să ma urăști...
Dar n-ai făcut-o.
Îți amintești de perioada în care flirtam
doar ca să te fac gelos, iar
tu chiar ai fost?
Am crezut că o să mă abandonezi...
Dar n-ai făcut-o.
De multe ori, ca să-mi fie bine, să simt iubirea,
nu ți-ai pus mintea cu mine și sunt
atâtea lucruri pe care pe care voiam să ți le spun
când te întorceai acasă din
Vietnam...
Dar n-ai făcut-o.
poezie de Merrill Glass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gelozie sau poezii despre Vietnam
Mi-ai fost lumina
Nu m-am născut ca să trăiesc în noapte,
Precum nici schimnic n-am jurat să fiu,
Cu rugi și nevoință în pustiu,
Gustând ale durerii fructe coapte.
Te-am coborât din rai să-mi fii lumină,
Să-mi mângâi ochii greu înrourați,
Spre ispășiri nedrepte închinați,
Căci a-și dori lumină nu-i o vină.
Ai fost răgazul meu pentru visare,
Căci în lumină ea mi s-a trezit
Și m-ai lăsat în vis încremenit.
E noapte iar, iar eu o arătare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Am fost naiv
Tu nu exiști, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-și ia din năluciri putere
Și pe nimic să se proclame zeu!
Mi-am agățat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.
Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărțit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.
Cum mă priveai ca sfinții din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porți iubire-adică și nu-s toane,
Și-n casa TA voi fi arhiereu!
La a iubirii carte, nici copertă
Nu ai mai pus vreodată, nici formal,
Ca un pliant ce geme vreo ofertă
La descărnatul but de animal.
Astăzi, trezit, dau foc la zăcătoare,
Iar dacă par, acum nu sunt cretin
Chiar de nu crezi, cules eu de o floare,
Respir, acum, iubire pe deplin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre naivitate, poezii despre zoologie, poezii despre sărbători, poezii despre stomatologie, poezii despre icoane sau poezii despre foc
Neiubită...
Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.
Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut să dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!
Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...
În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!
N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!
Aș vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.
Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre plimbare sau poezii despre ore
Omagiile mele Omule (Mentorului meu ..)
Doar vocea Ta pierdută a delirat în noapte
Când ai plecat pe drumul ce-i fără căpătâi,
Cu plecăciunea sacră eu ți-am rostit în șoapte:
- Mi-ai fost stindardul vieții și-așa o să-mi rămâi.
Mi-ai fost viața-ntreagă, o stea strălucitoare,
Un idol printre oameni, un nume, un ecou,
Indemnul la iubire, petale dintr-o floare,
Exemplul dăruirii, în toate, un erou.
Bagheta Ta ce-i vie și astăzi mai străluce,
De-apururi va rămâne și pentru cei ce vin,
Cât vor trăi pe terra, apoi când se vor duce
O vor cinsti urmașii, sunt sigur, pe deplin.
Învățătura-ți sacră, ce-i sevă roditoare,
Recunoscută-aievea, ca tot ce este sfânt,
Să ne cinstească neamul, să fim între popoare
Un nume de legendă. Eroi au fort și sunt.
Omagiu-i o șuviță din meritele tale.
Un chip sau o statuie? Și aste-as prea puțin.
Ce pot? Să-ți scriu ca amintire, acest poem de jale,
Iar la mormântu-ți sacru, mereu o să mă închin.
Corneliu 27.07.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (27 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre voce sau poezii despre sculptură
Rămâi iubita mea! Rămâi
Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.
Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.
De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.
De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.
Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.
Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!
De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!
Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.
Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre dor
Am înțeles
Azi, iar am înțeles că pentru tine
Sunt doar o umbră caldă pe pământ
Ce face, uneori, să-ți fie bine,
Căci inima-ți nu mi-e așezământ.
Mă luneci, iar, în ere glaciare,
Mă-ndemni să caut sensuri în cuvânt ;
Din viață-mi clipe-atât de trecătoare
Le scuturi în de-a valma în mormânt,
Dar toate se îngroapă-mperecheate
Cu cele ce ți-au fost și încă sânt
Clipite ce îți ard nejudecate
De tot ce ai promis - doar vorbe-n vânt.
Nu fie nici o piatră funerară
Și nici fiori de jale în vreun cânt,
Căci, făr-a viețui i-a fost să moară
Iubirii celei goale în veșmânt!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!