Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Omagiile mele …”Omule” (Mentorului meu…..)

Doar vocea Ta pierdută a delirat în noapte
Când ai plecat pe drumul ce-i fără căpătâi,
Cu plecăciunea sacră eu ți-am rostit în șoapte:
- Mi-ai fost stindardul vieții și-așa o să-mi rămâi.

Mi-ai fost viața-ntreagă, o stea strălucitoare,
Un idol printre oameni, un nume, un ecou,
Indemnul la iubire, petale dintr-o floare,
Exemplul dăruirii, în toate, un erou.

Bagheta Ta ce-i vie și astăzi mai străluce,
De-apururi va rămâne și pentru cei ce vin,
Cât vor trăi pe terra, apoi când se vor duce
O vor cinsti urmașii, sunt sigur, pe deplin.

Învățătura-ți sacră, ce-i sevă roditoare,
Recunoscută-aievea, ca tot ce este sfânt,
Să ne cinstească neamul, să fim între popoare
Un nume de legendă. Eroi au fort și sunt.

Omagiu-i o șuviță din meritele tale.
Un chip sau o statuie? Și aste-as prea puțin.
Ce pot? Să-ți scriu ca amintire, acest poem de jale,
Iar la mormântu-ți sacru, mereu o să mă închin.

Corneliu 27.07.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (27 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mușcând din mărul… „Acru”

Te-am văzut încântătoare
Și cu tine am vrut zbor,
Dar… Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi… Rău dor.
Corneliu

Te-am cunoscut demult, întâmplător,
Intr-un sfârșit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct și… Rugător,
Spunându-mi: - Vrei merg cu tine acasă?

Eu te-am privit, surprins, chiar rușinat,
Văzându-ți ochi mari și fața-mbujorată,
Am stat puțin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am spus un “Da”, dar... pentru altădată.

Ai insistat din nou, cu multă gingășie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
-ncerc și, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături, ”petale” dintr-o floare.

Acesta e-nceputul unui destin nescris,
Ce și-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,
Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis
Pe care mi-l doream, în… “Era” viitoare.

Și timpul a trecut, cum numai el o știe,
Mi-a alertat îndemnul fac ce mi-ai propus,
Deși eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie?
Mușcând din "mărul" acru, viața mi-am distrus.

De aceea-ți spun adio! Rămâi ce-ai fost, o… „floare”,
Iar pentru mine leacul: „Un șarpe veninos”,
Chiar dacă rana, din pieptul ce mă doare
Va dăinui în veacuri, nu pot să-ți fiu „Prinos”

Mai bine ard pe rugul, a unui timp ce trece,
Blestemul cuprindă! De nu am fost un… „sfânt”
Iar Tu! Petala sumbră, de pe pământul rece,
Strivită precum meriți, sub un călcâi ce-i frânt.

Corneliu 10.05.2008

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (10 mai 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei -l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.

Când soarta v-a duce pe drumul cel de veci,
vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.

poezie de (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În umbra anilor deșerți

Vor trece anii fără rost
Ce-i cauți printre stele,
Și regreta că nu ai fost
Loială gândurilor mele.

Nu vreau ca-n părul tău bălai
Să-ți veștezească crinul,
Apoi … uitării să mă dai
Sfidându-mi iar destinul.

De ce oare ocolești
Și-mprăștii tot norocul?
El îți surâde -l dorești
Iar tu! Te joci cu focul.

Nu-l agita căci arde rău
Când lava te atinge,
Cu toată apa din pârău
Nimeni nu-l poate stinge.

Nu înțelegi și nici nu vrei
vezi poteca dreaptă?
Ai prea mulți sfetnici? Dar și ei,
Ca greșești așteaptă.

De ce tu grija nu mi-o porți
Ce-o știi că-i pentru tine?
Și măsori anii pentru morți
Crezând că așa-i mai bine.

Când peste timp vei regreta
Și-mi vei lansa chemarea,
Va fi târziu, eu n-am uitat,
Dar n-o să-mi schimb părerea.

Nu știu de azi sau mâine mor
Și nu voi să-mi rămână,
Chipul în mintea tuturor
Nici măcar o fărâmă.

Tot ce-n oracol mi-a fost scris,
Viața-mi mai mult sumbră,
Eu am visat, dar n-a fost vis,
Rămână ca o umbră.

În umbra anilor deșerți
Ai te-ntorci vre-o dată?
Putea-vei dragostea să-mi ierți
Atunci, ca niciodată?

Semnal speranței ți-am cerut
Căci nu te pot uita,
Te vreau și… tot mereu te-am vrut
Dar nu mai ești a ta.

Întreb mereu, și-am întrebat
Dintre pereții reci,
Dar nu-mi răspunzi, că m-ai uitat,
E un reproș pe veci.

vii totuși la căpătâi
Când valuri se vor stinge,
Pe pleoape-mi, numele să-ți scrii
Căci nu te mai pot plânge.

Gropari la țintirim m-or duce,
Sau la o margine de drum,
Să-ți ceri iertare printr-o cruce,
Mi-o fi mai bine, ca acum.

Din zări un stol de ciori s-apară,
Rotindu-se și peste nori,
In fiecare zi, spre seară,
Lansând semnale de fiori.

Tu… Draga mea, rămâi o floare,
Ca liliacu-n luna mai,
E prea târziu să-ți ceri iertare,
Sunt veșnicie… Nu mă ai.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâi iubita mea! Rămâi

Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.

Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.

De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.

De ce ești rece când te chem?
mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.

Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că trădezi,
Cu dibăcie trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.

Cum poți pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. știi!

De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!

Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.

Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.

poezie de (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă așa cum sunt

Mi-ai liniștit viața când mi-ai șoptit din stele
Că îmi respecți credința și patimile mele.
Mi-ai dat din ochi speranța și zâmbetul pe buze,
Văzându-ți apoi chipul de parcă-și cere scuze

Pentru un mers al vieții ce schimbă omenirea
Și-atâtea bulversații ce-ți șterge și menirea.
Dacă în piept îți bate tic-tacul pentru mine
Și poți ierta un suflet pe care-l știi prea bine,

O să mă-ntorc pe drumul cu macadam mărunt
Să-ți cer o îndurare: „Iubește- cum sunt”.
Iar dacă necuratul din nou îmi va surâde
Înferecă--n lanțuri și-arumncă--n Bermude.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbe deșucheate

- Ai auzit, dragă! Ce-a spus… Ăla… Aseară?
Că lume-ai o „catastrof㔠și că…. O să dispară?
- Da! Am auzit, dar sunt…Niște vorbe deșucheate,
Ca cei cu limba lată, de care-au fost lansate.

Sunt uni ce înșiră, astfel de vorbe goale,
Ce sunt ușor ascunse, sub lungile lor poale,
Unii chiar din prostie, alții… Vor mizilicuri,
Să-și mai lungească pașii din astfel de nimicuri.

Vorbele se-aud și… Se-nțeleg, adesea deformate,
Și tot așa dispar cum ele-au fost lansate,
De nu au conținut, sunt puf de păpădie,
Dispar și lasă-n urm doar…. Zvon și gălăgie.

Corneliu 25.05.2008

poezie de din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (25 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jur să fiu ceea ce sunt...

"Împrăștie dorul semințele-n gânduri
Cu pași nevăzuți, prin strunga tăcerii"
Înșiră viața-n coloane și rânduri
simtă urmașii "puhoiul" durerii

Ce-apasă în suflet o rană ce doare,
dorința, izvorul, spre tot ce-i curat,
dreptatea nu piere, e nemuritoare,
izbânda e leacul, pentru cei ce-au luptat...

Izvorul nu seacă, el curge mereu,
căci vine din stâncă, argilă și lut,
să-ți spună cărarea, îi este mai greu,
lansează doar vestea, un vis ce e... "mut".

Nu fi enigmatic, fii ceea ce ești,
un rob printre stele, dar și pe pământ,
aicea ți-e soarta, aicea trăiești,
să-ți lași printre semeni, acest jurământ.

poezie de din Freamăt de gânduri (noiembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii mei

Pașii spre lună?
O dorință nebună
Este mai greu.

Pașii spre stele?
fiu printre Iele
Visez mai mereu.

Pașii pe terra?
De flori plină-i sera
Și multe iubiri.

Odorul s-apară,
În fie-ș ce seară,
Nu amăgiri.

Când pașii se-adună,
Ajungi și pe lună,
Zbori fericit.

Pași-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.

Si-i fac fără frică,
Căci ei ridică,
În slăvi, negreșit.

Corneliu 25.07.2008

poezie de din Revista Literara Iași 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre chipul tău femeie

Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar… dispare.

E un semnal ce cheamă
și mâine la visare,
zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,

De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet agită
dar… zboară: -ciocârlie.

Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?

E… purul nesfârșit
ce n-are căpătâiul,
nu vrea fiu întâiul,
s-ajung la infinit.

Enigma ta femeie
nu-mi agite somnul,
te rog ca și pe Domnul,
nu-mi provoca scânteie.

Eu… ard și fără pară.
Când visele sunt multe,
ce nu vor să mă-asculte,
îmi fac seva precară.

Rămâi o nostalgie.
Cu cine te-nțelege,
Enigma să-ți dezlege,
Eu te doresc, doar… vie.

Corneliu 04.08.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ai să vii ?

O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din povești,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce ești.

Cum poți de-i zi sau de e noapte
-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o și leagănă--n șoapte
Cu mâinile-ți subțiri și reci.

De mult aștept o cugetare
Și-un văl pe ochii tăi fierbinți,
O singură îmbrățișare
Și “cheia” marilor dorinți.

Dar tu te-ascunzi, o știu prea bine
nu țin de pasul tău,
Așa trec anii pentru mine
Și vor mai trece tot mereu.

Că te-am iubit, e a mea vină
Și veșnic n-am să mi-o mai iert,
De aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoțându-mi duhul din “deșert”.

Aș vrea totuși să-ți văd făptura
Și mersu-ți legănat de dor,
Să-ți văd obrajii, să-ți simt gura,
Înfierbântate de amor.

îmi apari ca o “Icoană”
A pururi,”Vestitei Mării”,
Din flori să-ți împletesc cunună,
Unde te duci? Când ai să vii?”

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nu te-am uitat

Te-am văzut încântătoare,
Cu tine am vrut zbor,
Dar... Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi, rău dor.

De s-or vindeca vreodată,
Sau vor crește alte, noi,
Am zbor în lumea toată,
Peste munți și peste văi.

te caut printre Iele
Oriunde vei fi zburat,
Te-am iubit, ești printre cele
Ce iubesc... Nu te-am uitat.

Te-oi găsi chiar și pe lună,
Te ador! Spune-mi un "Da"
Vino! Întinde-mi o mână,
De-a pururi fi a mea.

Apoi... zburăm spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Să fim singuri printre ele,
În vâltorile iubirii.

Și-n această dulce vrere,
Tu în brațe să mă strângi,
Să-ți dea lacrimi de plăcere,
Dorurile să-mi înfrângi.

Eu... Cu stângăcia-mi rară
Să-ți sărut buzele moi,
Și uitând orice ocară,
Veșnic... Să fim amândoi.

poezie de din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Un semn….Cât un semnal

Cuvântul meu? Un bun rămas.
Dacă nu vrei, am să te las,
Căci pentru tine-s un.... pripas,
Dar…. am făcut un mic popas,
Din drumul lung al fericirii.

Un semn în treacăt o să-ți las
Și lacrima iubirii.

Știi…. Sunt un firav călător,
Ce-ți amintește de-al său dor.
Tu! Mi-ai dat aripi ca sa zbor,
Dar e târziu, si... O sa mor,
Căci rănile sunt mari și dor,
Îmi pare rău. Dar ce să fac??
Suport cu prea mult dor…
Un semn în treacăt ti-am lăsat
Si lacrimi care dor.

Corneliu 15.05.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna.... Are un leac?

Veghează luna un destin
Ce-i pentru mulți mereu un chin?
Vindecă luna o durere
lase-n urma ei plăcere?

Nu cred! E doar un vis hain,
Ea nu repară un destin.
Ea vine, râde, apoi dispare,
Și nu-ți ascultă o-implorare.

De-aceea, dragă, să-i privești
Doar razele ce-i sunt celești.
Nu-i cere leacuri la tejghea
Căci sigur! Nu le poate da.

Cere-i doar raza de lumină
vezi căsuța pe colină,
Unde te-așteaptă... Doru-n prag
te cuprindă cu mult drag.
O.... Mamă!!

poezie de (30 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când amintirea din trecut

“Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul vechi și cunoscut
Mă-ntorc din vreme-n vreme”

Cu gândul că vei primi
Cu aceleași dragi cuvinte,
Acum, la început de zi
Încerc, ca mai-nainte.

Să-ți amintesc de un trecut,
Ce-i unicat în sine,
Ce sufletul mi l-a făcut
bată pentru tine,

Dar, în zadar aștept pios,
îmi alini durerea,
Ca o furtună te-ai întors
Necunoscându-ți vrerea.

Din tot ce mi-ai mărturisit,
Cu atâta bunătate,
Convins am fost că, în sfârșit
Vom merge mai departe.

Dar te-ai schimbat întâmplător,
Ca norii printre stele
Și mă sfidezi necruțător
Făcându-mi nopțile mai grele.

Dac-ai simți foarte puțin
Din rana ce mă doare,
Eu aș scăpa de-atâta chin,
De dor și de vâltoare.

Dar ești cum nu așteptam,
Nepăsătoare-n toate,
Mă lași de viu să mă destram,
Și-o faci pe mai departe.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O…Tumoare (Este o epigramă? Sau mai mult, o rană care doare?

„Vulturii” zboară, că-s liberi s-o facă,
Eu plâng rătăcit, durerea să-mi treacă,
Dar rana e mare și... Doamne, rău doare,
Când nu ai un leac scapi de”Tumoare”.

Dar… Poate din ceruri un „Sfânt” o să cadă,
Apoi, după el, și alți-n cascadă,
vindece rana, Tumori stârpească
facă pe Terra o… „Lume cerească”.

E mare dorința dar… Mică-i putința,
Căci leac de tumoare? Nimeni nu are
Și… Asta ne doare!
A rămas doar speranța, dor și ea dispare…

Corneliu 12.06.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (12 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ordon! Să treceți Prutul!

- Ordon! treceți Prutul, căci Patria vă cheamă,
re-ntregiți o Țară, ce-i leagăn de la Daci,
Râvnită de milenii, cei Mari doresc piară,
S-o aibă sub călcâie, un Pașalâc de „Raci”.

- Trompeta dă semnalul, fiorul cuprinde,
Când vocea bărbătească, a unui brav Ostaș,
Ce-i comandantul nostru. El strigă: - Înainteee!
Credința este sfântă, -nfrângem pe vrăjmaș.

Cu strigătul de: Uraaa! Totul părea sinistru,
Când am sărit din șanțuri, pe un plai pârjolit,
In salturi lungi sau scurte, râvnind trecem Nistru
Mulți au pierit sub gloanțe, iar eu… Am fost rănit.

Nu pot uita urgia, trăiesc și azi momentul,
Din clipele de groază, prin care am trecut,
Nici vocea tremurân-dă, când mă ruga sergentul,
Să-i duc vestea, Acasă, să-i spun… Cum a căzut.

Dar Soarta mi-a fost crudă, lupt pe mai departe,
La Kursk, Orel, Odesa, sau cotul unui Don,
Ce spumega de ură și sângera a moarte,
Parcă-mi vestea sfârșitul, căci…Nu sunt rusofon

Și După multe chinuri, Donul avertizează:
- Nu-mi încercați adâncul, nici malurile moi,
Căci Iadul vă așteaptă! Chiar pe această oază
O să aveți sfârșitul, înecul în mocirlă și duhul, în noroi.

Pe-aicea nu se trece! Ținutul nu-i al vostru,
Sunteți dușmani de moarte. Dacă doriți război?
Întoarceți baioneta, plecați la Prut, la Nistru,
Acolo-i țara voastră, un leagăn de eroi.

- Da! Poate ai dreptate. Dar ați uitat cutuma,
Ce-o folosiți de veacuri, fără temei legal?
Cum ne-ați ciuntit Moldova și toată Bucovina?
Dacă sunteți puternici! Credeți că e normal?

Voi ne-ați împins la luptă reîntregim o țară
Făcând atâtea jertfe și morți nevinovați.
Blestemul vă cuprindă, mereu să fiți ocară,
Mormintelor din oase, a celor bravi soldați.

- O lacrimă-am scăpat, de fiecare dată,
Când am citit sau scris un vers despre eroi,
Cei ce-au murit în chinuri, apere o vatră,
Ce-i binecuvântată de-a pururi… Pentru noi.

Un fir de iarbă verde, din lutul lor crească,
Urmașii nu-i uite, le cer sub jurământ.
Ei ne-au lăsat credința, în Țara Românească,
Un leagăn de milenii, acest Pământ ce-i Sfânt.

Corneliu l2.06.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (12 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă… Eroilor neamului

„Un fir de iarbă verde, din lutul lor crească,
Pe dâmburi de morminte, un crin înflorească.
La crucea lor urmașii, lase-un jurământ:
Decât umili în lanțuri, mai bine… În mormânt”
Corneliu

Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-întrejească țara. «O… Dulce Românie!»
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.

La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.

Înfrânt-au cu credință, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
Dar n-au trecut urgia și ura omenească,
Nici chinurile aprigi sub flacăra cerească,
Iar pentru toate acestea să ne cinstim eroii,
Așa cum am jurat, prin fapte și prin glorii,
ducem mai departe făclia veșnic vie,
Aprinsă de milenii și scrisă-n “Liturghie”.
Și… veșnic s-avem grijă de tainice mormânturi
«Pe care sfânta cruce se leagănă de vânturi».

Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
S-avem stindard în față, cuvântul lui Cristos?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
Si dispară veșnic, ura și dușmănia?

O, Doamne… Fie-ți milă șidin noapte zi
Și scutură-i din ceruri, până se vor trezi
Pe cei bolnavi la minte că nu mai simt ce doare.
Dreptate! Libertate! Fă pace-intre popoare!

«Tu! Taină a Providenței! »... Unealtă de urgii,
Ce-ai îngrășat pământul cu oseminte, mii.
Din moarte fă viață, din negură un soare,
Iar pe morminte crească, în loc de spini, o floare.

Istoria ne-e “mam㔠și munții ne sunt “tați”,
Iar Mureșul si Oltul ne vor rămâne frați.
Trecutul ne e leagăn, prezentul o “Cetate”,
Ce s-a născut, trăiește, prosperă-n LIBERTATE.-

De ziua Eroilor neamului

Corneliu 05.06.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (5 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu... Mamă

Departe ești dar... Un înger păzitor,
Tu! Îmi alini atâtea răni ce dor.
Departe ești, dar... printre pământene,
Un suflet nepereche, un vis de... "Sânziene."

Mereu te simt, și... mai mult, te ador,
Tu mi-ai dat aripi, m-ai învățat zbor,
Mereu te simt, m-ai ajutat sper,
-nving cu bărbăție, năstrușnicul mister.

Oriunde sunt, oriunde voi duce,
Am păstrez, în sânu-mi a ta cruce,
Ce-i un semnal, mereu spre biruință,
Fii liniștită mamă! Respect a ta credință.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțire

"Ce-ți pasă ție chip de lut,
Dacă-oi fi eu sau altul?”
M. Eminescu

Te-am cunoscut de mult, întâmplător,
Intr-un sfârșit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct și rugător,
Spunându-mi:- ca să merg cu tine acasă.

Eu te-am privit, surprins, chiar rușinat,
Văzându-ți ochi mari și fața-mbujorată,
Am stat puțin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am zis un “Da”, dar... pentru altădată.

Ai insistat din nou, cu multă gingășie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
-ncerc și, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături,”petale” dintr-o floare.

Acesta e-nceputul unui destin nescris,
Ce și-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,
Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis
Pe care mi-l doream, în “Era” viitoare.

Și timpul a trecut, cum numai el o știe,
Mi-a alertat îndemnul fac ce mi-ai propus,
Deși eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie?
Mușcând din "mărul" acru, viața mi-am distrus.

Știam că viața-i dură, o luptă, un război,
Dar nu credeam în ură, sfidare și minciună,
Credeam că peste timpuri și numai amândoi
Vom face o pace lungă, mereu, dar împreună.

Și începutul firav, molcom, încrezător,
Mi-a răscolit în suflet îndemnul și speranța,
reîncep urcușul cel lung, de călător,
Ce merge înainte, oricât ar fi distanța.

Dar vrerea mi-a fost frântă, la mijlocul de cale,
odihnesc oleacă, în urmă privesc,
Răstălmăcindu-ți firea, să mă gândesc agale,
Și să-ți revăd trecutul, să-mi spun că e "firesc".

In toate ești ceea ce-ai fost, nimic nu te-a schimbat,
In toate-ai fost ceea ce ești, o tristă-ntruchipare,
Așa vei fi mereu, oricât am încercat
Să-ți modelez viața, fac din tine o floare.

De aceea-ți spun adio! Rămâi o nostalgie,
Cu cine te-nțelege, în egoismul tău,
Destinele sunt dure, dar asta vor să fie,
Tu să-ți urmezi poteca iar eu.. un drum al meu.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit

La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...

De ce oare mi-a fost lăsat
sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...

De ce atâtea suferinți
Ce uneori scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?

De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă să mă lași
Să-ți fiu părtaș, să-ți fiu părtaș...

Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
fac așa cum ți-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...

Fii liniștită de știam,
Eu până-n ceruri alergam,
te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce nume există în mod tradițional și se scrie la fel în cât mai multe limbi? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!