Ieșirea din iarnă
Începe astrul iernii măreț să se topească
treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug
și-n urma lui rămâne o țară românească
mai pură și mai plină de semne de belșug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii și ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.
Azi, suflă băltărețul ca soarele prin lupă
surpând împărăția zăpezii pe pământ
un singur colț al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generații
de vietăți și ierburi cu trup îmbălsămat
și-n nopți de ovidenii simți cum tânjesc Carpații
de aurul și vlaga care le-au fost furat.
Împung orbește puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi
sub craniul ca de fosfor al soarelui se-agită
un univers ce fierbe în seve porfyrii
e-atât de bine, Doamne, din beciurile gheții
pâraie de-alabastru și muguri se desfac
privighetori de geniu primesc botezul vieții
vestind o primăvară cum n-a mai fost de-un veac.
Prelingeți focuri roșii și verzi din giuvaere
și bateți toaca veche în cuib de mânăstiri
la temelia țării noi cărămizi de miere
încep să scânteieze ca galbenii-n chimir
primiți deci primăvara cu pâine și cu sare
cu vin de prospețimea granatei s-o cinstiți
din Dunăre la Tisa, din Olt și pân' la Mare
să fim cu toți, de-a pururi, sub sceptrul ei uniți.
Fii azi binevenită pe plaiuri carpatine
tu, vietate sacră și plină de noroc
îngăduie-ne iarăși a ne-nchina la tine
tu, ce purifici lumea fără s-o treci prin foc
cu duhul tău de-un verde fluorescent să bucuri
pământul țării mele cel scuturat de jug
revarsă chipul slavei pe ființe și pe lucruri
și-nalță România în pace și belșug.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre iarnă
- poezii despre verde
- poezii despre foc
- poezii despre animale
- poezii despre Soare
- poezii despre România
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
Citate similare
Sus inima
Avem o mândră țară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!
O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!
În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Țara Românească, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre mândrie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre bătrânețe
Corneliu și Vadim... Tudor
E neamul iar în depieire și-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-și leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.
Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în țară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.
Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Nețărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.
Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.
In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre păduri
- poezii despre politică
- poezii despre poezie
- poezii despre patriotism
- poezii despre istorie
- poezii despre intuiție
Scrisoare către Țară
E ziua ta, azi, Țară! și-s departe
Și nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide și pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.
Nu munții tăi cu aur și păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.
Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.
Când piepturile goale ne-au rămas
Și cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvățăm.
Și iată, ești slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ți-o pecetluiesc,
Săracă, țara mea, țară bogată,
Oare câți astăzi chiar te mai iubesc?
Oare câți dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâșie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Și nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?
E ziua ta, azi, Românie și-s departe
Și-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îți urez să ți se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.
poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre urări, poezii despre sărăcie, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare, poezii despre râuri, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Lui Eminescu
Voi nu mă știți, firește, luminăția voastră
pe-atunci eram sămânță, sau nici măcar atât
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi și văzut
știu doar că-n ziua-n care voi v-ați născut pe lume
trei magi cu guri de aur, călăuziți de-o stea
s-au pogorât din munții Moldovei să vestească
un prunc domnesc cu fruntea heraldică și grea
O super-novă, parcă, a explodat în iarnă
a fost și un cutremur de tei în univers
(aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii
prin pravili și cazanii, cu seve de neșters)
și ați crescut ca feții-frumoși, și erați geamăn
cu candela de miere a limbii românești
aud că ființa voastră lăsa prin aer urme
de forma unui clopot oceanic tras de pești
Ați păstorit o țară, apoi, cu sceptrul minții
bătut tot în luceferi, argint și-onihinos
și astfel cum Danubiul ne străjuiește sudul
la nord stă duhul vostru cel sfînt și mânios
luminăția voastră, voi nu mă știți, firește,
îngăduiți-mi, însă, a mă-nchina la voi
să vă ating cu buze evlavioase dreapta
picioarele bolnave în mirt să vi le-nmoi
Și orice vas de sânge din trupul meu nevrednic
în clipa când se lasă la chei, în zori de zi
să îl botez cu vinul cel vechi al slovei voastre
fără de care, doamne, nici c-aș putea trăi
îngăduiți-mi, dară, să vă urez din suflet
somn lin, și raiul dulce, și cugetu-mpăcat
încolo, neamul vostru e bine și v-ascultă
așa cum se cuvine s-asculți de-un împărat!...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre trup și suflet, poezii despre tei, poezii despre sânge, poezii despre somn sau poezii despre religie
Vrem Isus a Ta Ființă
Îmbrăcați în sfințenie vrem cu toți Isus să fim
Și în veci de veci o Doamne pe Tine să te iubim
Ia-ne dar Isus pe brațe noi să fim al Tău popor
Să-ți cântăm Doamne Ființa până-n vecii vecilor
Fă-ne dar să fim curați și-n a Ta neprihănire
Să umblăm Isus cântându-ți plini de pace fericire
Căci Tu ne-ai răscumpărat din păcatul nost"cel greu
Și ne ești acum Isuse pe veci Domn și Dumnezeu
Îți aducem dar onoare și noi Numele-ți slăvim
Căci ne-ai prins pe toți de mână și noi vrem să te cinstim
Umple-ne de setea sfântă Ție Isus de-ați sluji
Și-n a Ta neprihănire pururi de azi a trăi
Căci noi vrem a Ta lumină sufletul să ni-l străbată
Să trăim doar pentru Tine viața sfântă și curată
Fă-ne să fim dar izvoare de lumină sfințenie
Ca Duhul Tău o Isuse în noi pururi ca să fie
Căci ne vrem salvați de Tine azi pe treptele credinței
Noi să fim al Tău popor pe aripa biruinței
Luminează-ne prin Duhul prin Cuvântul Tău curat
Căci doar Tu ne ești salvarea Mire scump și minunat
Doar prin Tine avem izbândă și trăim aici prin har
Viața nostră pe pământ ca să nu fie-n zadar
Ci în dragostea Divină pe noi dar să ne zidești
Ca o dată sus în ceruri Însuți Tu să ne primești
Fă-ne dar spre împlinire s-alergăm azi prin Cuvânt
Scăldați în a Ta lumină să fim plini de Duhul Sfânt
Căci ne vrem să fim lumini pe pământ cât vom trăi
Al Tău Nume scump Isuse pururea spre a-l slăvi
Slavă cinste și onoare fii dar veșnic preamărit
Căci prin jertfa Ta pe cruce Doamne Tu ne-ai mântuit
25-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre curățenie, poezii despre salvare, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre cuvinte
România dă-i tu azi
colț de rai atâți am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toți să bem din apa vie
floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie
România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români să-nscrie dorul
de-a fi toți oameni curați
Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țintă căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem dragoste dintâi
de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timișoara
tot românu-n sărbătoare
să-și aclame astăzi țara
vrem viața cum ne-a dat
la toți Bunul Dumnezeu
traiul să-l avem curat
să-l slăvim pe El mereu
România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toți de Dumnezeu s-asculte
nu viața cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
și cum sfinții o urmară
sus privind și nu pe jos
România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta ființă
pentru El mereu să arzi
în El tu să ai credință
căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El al Tatălui Cuvânt
și-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veșnicii
prin credință dar se poate
azi prin El să fim salvați
sloboziți de vechea moarte
căci suntem răscumpărați
România dar trăiește
viața așa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplătește
de-a ascultat pe pământ jos
de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru țara răsplătirii
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre creștinism
Fratelui de peste Prut
Aș vrea să-mi fie sărbătoare,
O zi la care ne-am gândit,
Iubite frate-al meu rănit,
De dincolo de râul mare!
E Prutul rana ce ne doare
De-un veac și încă ne mai dor
Străbunii ce-au murit cu dor
Să vadă România Mare!
În piept ne bate, încă, tare
Aceeași inimă de daci,
Și cum să tac și cum să taci,
Când strigă-n noi Ștefan Cel Mare?
O limbă-avem, în care scris-a
Luceafărul, pe cerul sorții,
Că-n veci vom fi deasupra morții,
Uniți, din Nistru pân' la Tisa
Și pân' la Dunăre și Mare,
Că însuși Dumnezeu dorește
Să fim poporul ce-nflorește
Grădina Maicii Lui sub soare.
E timpul, frate-al meu rănit,
Să intri-n casa părintească;
Te-aștept cu dragoste frățească
Și-uniți vom fi de neclintit!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Cu gândul la tine
Și dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aștept prin curtea de la țară
Cum mai aștept și berze și cocori.
De-mi ești o prizonieră de război
Și multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aștept pe valea de la noi
Să ne mai scoți din fadul adăpost.
Și dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi și miei pe luncă pe răzor
Mai am speranță și răbdare
Și-ți scriu poeme noi de dor.
Și dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aștept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...
Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aștept să-mi fii mireasă
Din zori și până-n asfințit.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre versuri, poezii despre sat, poezii despre război, poezii despre oi sau poezii despre nuntă
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
și lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
și cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat țară și pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Astfel am intrat și noi
în al doilea război,
haideți, dom-ne Mareșal
în Moldova și-n Ardeal.
Noi de dor de noi luptam
pentru țară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Și-am pierdut și-am fost răpuși
și-am fost ocupați de ruși,
aliații au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Și-am murit de mii de ori
s-avem iarăși Trei Culori,
și-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Țara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
de uitat nu vom uita
țara noastră cum e ea,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Cât o fi român român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Ține minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost și cum va fi,
și un jurământ te leagă,
țara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.
Când vei fi și tu bărbat,
să te simți mereu soldat,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre teroare sau poezii despre superlative
Baladă de om tânăr (II)
Cum să vă zic? mă minunez de viață
ca de-un izvor de munte în pustiu
din fiece ungher al ființei mele
vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu
în zori mă scol cu lauda pe buze
aprind lămpi mari de cuarț violaceu
simt cum pământul - pasăre de finix -
renaște din cenușă-n ochiul meu
Apoi se-nalță beat din pâcla nopții
un univers de vietăți stârnind
miroase-a seve tari și-a-mperechere
pe câmp erup vulcani de hiacint
columbe zugrăvesc pe cerul verde
un crucifix de crini miraculos
copiii zămisliți acum sub soare
au stele-n frunte ca de făt-frumos
Ce tânăr sunt! ce blând mă flagelează
blestemul meu divin de a trăi!
spun "La mulți ani" acestei lumi frumoase
în care văd lumina zi de zi
privesc în jur extatic și mă bucur
cât încă-i bine și mă mișc firesc
cât încă gust din vin și scriu poeme
cât încă-i pace, Doamne, și iubesc!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre tinerețe, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni sau poezii despre porumbei
Schimbătoare și capricioasă
Iarna asta miroase a primăvară fragilă
nu mai are continuitate de anotimp
mai mult se preface că ne mângâie
cu bucuria zăpezilor desenate pe munți.
E o nonconformistă plină de ifose
și de boli din care se moare,
dar cum rămâne cu cele din amintiri
în care îmi pare că trăiesc și acum?
Schimbătoare și capricioasă
mă face să cred că totu-i perisabil,
nimic nu mai este cum a mai fost,
dar nici nu rămâne cum e astăzi.
Lumina albului ei strălucitor
mă acoperă întotdeauna cu dorințe
în care sunt cu tine la un loc
într-un cuib al așteptării renașterii.
Poate primăvara-mi curge prin suflet
mai devreme decât e timpul
și semne lovesc în trup cu putere
cu o iubire ce aprinde verdele crud.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea Ta o cânt -- Isus
Îți cânt Doamne o Isus
Și viața și Ființa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credința
Eu te laud te slăvesc
Și ți-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Și-o să umblu pe picioare
Și iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Pașii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci ești Domn eu sunt al Tău
Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viața de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc
Mersul Tău Isus îl cânt
Și lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieții Sfânt Cuvânt
Ne e soare și lumină
Îți cânt Doamne a Ta-ndurare
Și smerenia ți-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt
Și-ți mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toți de lume goi
Azi blândețea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Și al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ți dăm slavă toți mereu
Îți cânt Doamne stăruința
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar ființa
Cei de azi s-avem credința
Prin Tine un duh curat
Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne țină
Toți să fim fără de vină
Unde totul e al Tău
Glorie Isuse Ție
Vreau de-a pururi să îți cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veșnicie
Și în cer și pe pământ
02-11-2021 m.
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre smerenie sau poezii despre plimbare
Prin credință
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Și-au plecat apoi să Ți se-nchine.
Am rămas cu arborii golași
Fără frunze, fără de veștminte,
Am rămas cu urmele de pași
Înșirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima și-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Și mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau și Te slăveau întruna
Și erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.
Adiere molcomă de vânt,
Fără chip și totuși o ființă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Și primisem altul prin credință.
Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Și-am știut, o, Doamne, ca Te știu,
C-am mai stat în casa Ta odată.
După chipul și din duhul Tău
Mi-ai făcut și mi-ai crescut ființa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Și i-ai pus ca pecete CREDINȚA.
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plâns
Prin Tine, Doamne
Prin tine, Doamne, s-au născut
Acei ce te-au slăvit!
Prin Tine Fiu au cunoscut
Și veșnic au trăit.
Cum slava Ta, întru Iisus,
Prin om s-a arătat,
Tu cu iubire și cu har,
În suflete-ai lucrat.
În lutul modelat ai pus iubire și suflare,
De-aceea necinstirea Ta
În suflete ne doare.
Cununi de spini, pe rând ne-au pus
Și-n stricăciunea lor,
Cu necredința ne-au lovit.
Oh, nu ne-a fost ușor!
Dar noi prin Tine ne-am născut și veșnic vom trăi.
Credința-n Fiul Tău, Iisus,
Azi ne va mântui.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mântuire, poezii despre lut sau poezii despre Iisus Hristos
Ultima bătălie
Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna
însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată
oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim
poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Memento
Tu, care nu ți-ai părăsit
hotarul țării niciodată
și-n veacul ăsta urgisit
s-a scurs intreaga ta durată
Tu, care fruntea ți-ai încins
cu purpură și clarvedere
trăind ca un mesteacăn nins
pythagoreice mistere
Acum treci vămi de nepătruns
prin șapte cicluri planetare
vei fi aflat cumva răspuns
la vechiul semn de întrebare?
Azi pe biserica din Șchei
s-a-nfipt o pasăre-n săgeată
și-n mica zbatere a ei
parcă te văd crucificată
Eu aș greși de neiertat
de n-aș primi acest memento
pe-un rug de mure m-au legat
inchizitori din quattrocento
Părtași aceluiași destin
îngemănați vom sta pe stâncă -
prin tine mor și eu puțin
iar tu trăiești prin mine încă
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vamă, poezii despre planete sau poezii despre ninsoare
La paști
Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare,
Și salciile-n albă floare
E pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Și-un vânt de-abia clătinitor
Șoptește din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Și pomii frunțile-și scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.
E liniște. Și din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Și clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag și plâng a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-același gând, din cer adus:
În fapta noastră ni e soartea
Și viața este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetișor
Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu știu că și-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre copaci sau poezii despre Paște
Din nou, noi
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți...
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre zăpadă, citate de Nichita Stănescu despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre pâine, poezii despre mâncare sau citate de Nichita Stănescu despre mâncare
O Dunăre albastră
O Dunăre albastră,
Tu... ești mereu splendoare,
Ești dulce alinare,
Din viața-mi ce-a trecut.
Ești sâmbure de viață,
Ești crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.
Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ți stinse
Și mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?
Mereu... tu curgi la vale,
Și-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.
Sub strălucirea lunii,
Străbați mereu câmpia,
Dar lași în urmă ta
Teroare și plăceri.
Fii Dunăre albastră,
Te rog fi-mi împlinirea,
Al visului cel dulce
Cu strat de primăverii.
Nesăbuit și-n taină,
Aprind o lumânare.
Și mă gândesc adesea
De ce te-oi fi pierdut?
Aveam și frumusețea,
Aveam și tinerețea...
Dar... Dunăre albastră
Pe toate tu le-ai vrut.
Se... înalță către stele,
Fior răpus din mine,
Și bolta ce-a cerească
Pe loc a strălucit.
Tu... Dunăre albastră,
Ești zâna vieții mele
Pe care niciodată,
Nu pot ca să o uit.
Tu Dunăre albastră
Fior și încântare.
Ești dulce alinare
La tot ce-a fost trecut.
Tu... Dunăre albastră,
Mă închin acum la tine.
Știi că nu mi-e bine
Dar nu pot să te uit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Isaia cincizeci și trei
Cincizeci și trei Isaia
Ce direct azi ne descrie
Suferința și văpaia
Lui Isus din veșnicie
Cât de clar ni se arată
Cum a suferit Hristos
Ca viața fără pată
Noi s-o avem aicea jos
Era așa de disprețuit
Căci de la El fața-ți întorceai
Dar El pedeapsa noastră a primit
Și-a noastre chinuri le-a purtat o vai
Pedeapsa care ne dă pacea
Peste El iat-a căzut
Și-n El noi am primit iertarea
Căci jertfă vie s-a făcut
Noi rătăceam toți ca niște oi
De drumul lui fiecare își vedea
Și de viață eram cu toții goi
Iar moartea parte ne era
Dar Domnul a făcut să cadă
Nelegiuirea noastră asupra Lui
Și-n chinurile morții El să ardă
A suferit amar Ființa Mielului
A fost luat prin apăsare
Dar cine de pe vremea Lui a crezut
Căci El muri ca să primim iertare
De tot păcatul ce noi l-am făcut
A fost zdrobit prin suferință
Dar o sămânță de urmași El va vedea
Ce îl vor urma plini de credință
Cinstindu-i pentru veci Ființa Sa
Și rodul muncii sufletului Său
Îl va vedea și se va-nviora
Căci El ni-e Domn și Dumnezeu
Cum azi ne spune Evanghelia
El pe mulți dar îi va pune
Într-o stare după voia Lui Dumnezeu
Și despărțiți de astă lume
Cu totul smulși din ce e rău
De aceea partea Lui i-o voi da
Tatăl Sfânt iată ne spune
Cu cei mari la dreapta Mea
Căci El a biruit în lume
Doar El s-a dat singur la moarte
Și cu cei fărădelege
Păcatele să le poarte
De ele să ne dezlage
Căci El a găsit de bine
Să se roage pentru vinovați
Plătind cum n-a plătit nime"
Ca noi azi să fim iertați
20-01-2022 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre suferință