Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fratelui de peste Prut

Aș vrea să-mi fie sărbătoare,
O zi la care ne-am gândit,
Iubite frate-al meu rănit,
De dincolo de râul mare!

E Prutul rana ce ne doare
De-un veac și încă ne mai dor
Străbunii ce-au murit cu dor
Să vadă România Mare!

În piept ne bate, încă, tare
Aceeași inimă de daci,
Și cum să tac și cum să taci,
Când strigă-n noi Ștefan Cel Mare?

O limbă-avem, în care scris-a
Luceafărul, pe cerul sorții,
Că-n veci vom fi deasupra morții,
Uniți, din Nistru pân' la Tisa

Și pân' la Dunăre și Mare,
Că însuși Dumnezeu dorește
Să fim poporul ce-nflorește
Grădina Maicii Lui sub soare.

E timpul, frate-al meu rănit,
Să intri-n casa părintească;
Te-aștept cu dragoste frățească
Și-uniți vom fi de neclintit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

România dă-i tu azi

colț de rai atâți am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toți bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români -nscrie dorul
de-a fi toți — oameni curați

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țint㠗 căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timișoara
tot românu-n sărbătoare
să-și aclame astăzi țara

vrem viața cum ne-a dat
la toți Bunul Dumnezeu
traiul -l avem curat
-l slăvim pe El mereu

România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toți de Dumnezeu s-asculte

nu viața cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
și cum sfinții o urmară
sus privind și nu pe jos

România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta ființă
pentru El mereu arzi
în El tu ai credință

căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El — al Tatălui Cuvânt

și-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veșnicii

prin credință dar se poate
azi prin El să fim salvați
sloboziți de vechea moarte
căci suntem răscumpărați

România dar trăiește
viața așa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplătește
de-a ascultat pe pământ jos

de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru țara răsplătirii

poezie de (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul centenarului

Va fi iar o sărbătoare,
Cu parăzi, cuvinte mari
Spuse-n vânt de demnitari,
C-a trecut un veac în care,

Făceau România Mare
Doar eroii legendari.
Va fi iar o sărbătoare,
Cu parăzi, cuvinte mari.

Țara-i ruptă, dar nu-i doare
Pe ai noștri demnitari;
Va mai trece-un veac, se pare
Când din nou, cu-alți panglicari

Va fi iar o sărbătoare...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost eroi și vom fi încă

Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.

Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
apărăm glia străbună.

apărăm limba și neamul,
ținem mai sus tricolorul,
apărăm pâinea și ramul,
Stăpân să fie doar poporul.

Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.

Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corneliu Culman

La mormântul lui Eminescu

Două frunze de arțar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.

Pe Coșbuc și Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocrotește,
C-au simțit doar românește.

Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Și'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.

Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ți versul ce ne doare,
Despre țara ce nu moare,
Despre România Mare.


Ce se'ntinde pară-mi-sa
De la Nistru pân' la Tisa
Și din nord până la mare,
Românie, țară floare.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

1 Decembrie 1918

În anul nouă sute optsprezece
A fost mare sărbătoare
Ce-au visat-o toți străbunii
Și pe care o re-vor românii:
Să fie iar ROMÂNIA MARE!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de Eminescu

Mi-i dor de Eminescu
Și de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste și lumină plin.

Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!

Și după moarte poate ne vom întâlni
Și unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Așa cum fac eu în fiecare zi!

Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viața a iubit!

poezie de (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Prutul

Prutule, de-atâta vreme, cât ești azi de tulburat
De sudalme și blesteme, oare cum de n-ai secat,
Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor
nu dea mână cu mână sub același tricolor?...

Șerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit,
Pân' și sălciile-n maluri ți-au uscat de-atât bocit,
Cum de ne mai stai în cale între Nistru și Carpați
Dup-atât amar și jale când de-o mamă suntem frați?

N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni,
Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?!
Stefan-Vodă și cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici
Cănd prin lunca ta, cărare, făceau printre venetici?

Cum de stai curgând alene și privești cu nepăsare
Haita fiarelor viclene ce te ține la hotare?
Când vei spulbera tu norii cei spurcați din răsărit
Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?...

Prutule, ți-am pus gând rău, îți aduci aminte oare
Când voit-a Dumnezeu să nu mai avem hotare?!
Milcovul, fratele tău, în clipa de mântuire
Prinzând hora-n jurul său, l-am secat dintr-o sorbire

Înălțând pe-a' lumii astru, dintr-un sânge, dintr-un lan,
Roșu, galben și albastru, suflet dac, suflet roman,
Liberi, sub același soare, ne-am unit pe veci moșia
Și cu apa-i din izvoare botezând-o România...

Acum este rândul tău, nu ne mai stai în coaste,
Din Ardeal la Chișinău, românească, mândră oaste,
Toți copiii lui Traian și-ai lui Decebal în frunte
Făr' de lance, buzdugan, tricolor vom face punte

Peste malurile tale, peste lunci, dealuri, câmpii
te prinzi în hora mare, ca un frate să ne fii,
nu ne mai fi povară, să ne-ajuți când ne-o fi greu,
lași româneasca țară, cum ne-a dat-o Dumnezeu.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și eu, ca orice-albastră visătoare...

Ești vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Și poeziei 'i-este dor de noi.

Ești vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Ești vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aș aduna durerea de fecioară
Pe buze-n așteptare, dar tu taci.

Ești vinovat de crimă și trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Și m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

Ești vinovat de-nsingurea-n care,
M-ai condamnat, într-un deșert de dor;
Îmi plânge versu-n semne de-ntrebare,
La care nu găsesc răspuns și mă strecor

În nopțile ce-mi sunt mereu aproape-
Nopți albe, agonii, și-nnebunesc;
În mine nicio zi nu mai încape
Și-aș vrea pe trupul tău, m-odihnesc.

Am obosit de-atâta așteptare,
Ecouri îți trimit, dar nu ajung;
La tine. Depărtarea e prea mare
Și gerurile iernii mă străpung.

Și de mai cred în false jurăminte,
E pentru că îmi place mă mint,
sunt un adevăr printre cuvinte
Și vreau minciunile îți dezmint.

Ești vinovat, iubite, șidoare
suntem, totuși, sub alcelași soare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)

De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...

poezie de (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

România există, fiindcă eu o iubesc

România există și e locul
unde eu am primit dreptul la viață!
E locul unde eu pot mă încred în tine
mă fac iubită de tine și să te iubesc!
Rămânia ești tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi și mă strângi la piept!
România ești tu, prieten drag
și tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie greșesc,
fiindcă îți pasă de mine dar totuși,
mă accepți așa cum sunt, fiindcă mă iubești!
România ești tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
ești în inma mea și, știu sigur,
și eu contez pentru tine!
România ești tu, pruncuțule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor și bun,
căci surâsul și gânguritul tău
îmi definesc existența,
nădejdea continuității
și voința divină!
România sunt eu, când mă îmbrac în ea
ca-n strai de sărbătoare și o port
dincolo de mare și dincolo de hotar:
în inimă, în gând și pe buze!

Fiindcă o iubesc, România există!

poezie de (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o –mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca și tine, vreau zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde și-orașe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România dodoloață

La 1877,
România a ieșit din noapte.
A învins oastea păgână
Și-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.

Grija singură își poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.

Munteanul și moldoveanul
Și-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în școli, copiii-nvață
România dodoloață.

România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.

Pe toată glia străbună
E vița noastră, română.
În veci de veci să dăinuiască,
nu se mai risipească!

poezie de (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dorință

Zile și nopți cu tine-aș sta, cu vorba mea, tăcerea ta,
nicicând nu ne vom sătura, iar despărțiți n-om îndura,
colindăm ziua mereu, noaptea dormi pe brațul meu,
tu ploaie, soare, viscol, vânt, eu doar idee și cuvânt,
să ne-amăgim, să ne topim, și-a doua zi tot noi să fim,
ne-om tulbura, ne-om ostoi, cum viața vrea, cum vom voi,
totul depinde de noi doi, inimă-n flăcări, inimă sloi,
ne-om încălzi la focul sacru, soarta-ne dulce, destin acru,
vom face din dorință floare, iar din iubire sărbătoare,
eu floarea vieții tale sunt, tu nenăscut rod din cuvânt,
noi doi să fim împreunați ca doi caiși îngemănați,
de roade să ne bucurăm și zarea s-o cutreierăm
dăm de veste orișicui că noi suntem ai nimănui,
c-avem un nume dus de vânt, dar respectat pe-acest pământ,
n-avem glie, n-avem casă, statornicim celui ce lasă
și-n vatra lui ne face loc, neși apă și noroc,
ne încălzim, ne răcorim, puterea gândului să fim,
cel primitor cu suflet mare, ne dă lumină și candoare,
încât ducem mai departe cuvântul care nu desparte,
care îmbină sau unește cu cel ce ți se potrivește,
cu cea dorită acătării ce pare-a fi din spuma mării
ca o sirenă ori naiadă, noian de vise ori corvoadă
prin care Spiritul ne poartă ținându-ne-amândoi la toartă,
eu heruvim, tu îngeraș, tu dezinvolt, eu pătimaș,
îngemănați mereu să fim, în veci să nu ne despărțim!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Continuând lucrarea...

Continuând lucrarea încredințată nouă
Atunci când ne-am desprins de colbul lumii reci
Vestim a Lui iubire pe soare sau când plouă
Pân' vom intra-n răsplata ce-o vom avea în veci.

Vom spune pretutindeni cum s-a jertfit Mesia
Chiar de s-ar declanșa noian de-mpotriviri
Din sursa-ncredințării se va forma tăria
-nvingem o oștire ce-ar vrea numai striviri.

Colaborând cu Cerul -nfăptuim proiecte
Ne facem datoria cum fost-am instruiți
Suntem subordonați voinței Lui perfecte
Știind că-n paza Lui vom fi noi găzduiți.

Cu mâinile pe plug, privind doar înainte
Nimic nu poate rupe strădanii și avânt
De tot ce ni s-a spus ne vom aduce-aminte
Recunoscând puterea cu sursa în Cuvânt.

Sămânța răspândită pe-ogoarele fertile
La vremea potrivită produce rod bogat
Fără câștig rămân și forțele ostile
Și cei ce n-au servit din harul revărsat.

Când semănăm cu lacrimi vom aștepta o vreme
Când strânge-vom recolta cântând preafericiți
N-abandonăm credința, nicicând nu ne vom teme
Suntem ai Lui pe veci, ne cheamă "preaiubiți"

Continuând lucrarea încredințată nouă
Ne integrăm în planul în Slavă conceput
Și adunăm comori cu mâinile-amândouă
Convinși c-aflăm în Dânsul orientări și scut.

poezie de (29 octombrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
port și eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

fiu mândru că-s român
în țara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpați, Dunăre, mare.

Pe munți vreau fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
unesc tot ce-i român.
fac România Mare.

Din bătrâni am învățat
să-mi iubesc neamul și glia.
Libertate, ei mi-au dat,
trăiesc în România.

Pentru mine, România
e unicul așezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.

poezie de (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cărarea macilor

Ai vrea și tu, aș vrea și eu
ca vara-n care macii cântă
să fie vara cea mai sfântă
din calendarul tău și-al meu

Și, împreună de-am putea
cărarea macilor s-alegem,
cântarea lor înțelegem,
ne vom iubi și vom spera

că-n timpul nostru viitor,
trecând prin multe anotimpuri,
ne vom mai aminti-n răstimpuri,
de-această vară fără dor.

Iar cântecul de-ar înceta
sau vara macilor s-ar stinge,
în nemurire vom învinge
și printre stele vom dansa.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Raza mea de soare

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.

Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!

Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.

Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.

poezie de (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Sa te intorci la mine

Azi,
Mâine,
Sau, chiar mai târziu
vii, să-mi spui
"Te-am iertat"
Și să mă iubești
Eu îți voi spune
te-am dorit
Șiam sperat.
Apoi sărutul meu
Va fi pecetea
Iubirii noastre.
Vom fi doar noi doi
Și o lume de care
Nu ne leagă nimic
Vom fi noi doi
Și o dragoste mare
Cum n-a fost
Și nu e....
.... vii, și
Să-mi spui
"Te-am visat"

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
-ți întâlnesc privirea,
văd cum îmi zâmbești,
-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am te-aștept pe punte,
La mine ajungi.
mă săruți pe frunte,
În brațe mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
vii mă iubești!

poezie de (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care a fost cea mai mare avalanșă din lume? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!