Baladă de om tânăr (II)

Cum să vă zic? mă minunez de viaţă
ca de-un izvor de munte în pustiu
din fiece ungher al fiinţei mele
vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu
în zori mă scol cu lauda pe buze
aprind lămpi mari de cuarţ violaceu
simt cum pământul - pasăre de finix -
renaşte din cenuşă-n ochiul meu

Apoi se-nalţă beat din pâcla nopţii
un univers de vietăţi stârnind
miroase-a seve tari şi-a-mperechere
pe câmp erup vulcani de hiacint
columbe zugrăvesc pe cerul verde
un crucifix de crini miraculos
copiii zămisliţi acum sub soare
au stele-n frunte ca de făt-frumos

Ce tânăr sunt! ce blând mă flagelează
blestemul meu divin de a trăi!
spun "La mulţi ani" acestei lumi frumoase
în care văd lumina zi de zi
privesc în jur extatic şi mă bucur
cât încă-i bine şi mă mişc firesc
cât încă gust din vin şi scriu poeme
cât încă-i pace, Doamne, şi iubesc!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Votează! | Copiază!