Ce este această lume şi ce vrea omul pe pământ? Acum e îndrăgostit, acum e în mormânt, singur în al său veşmânt.

citat din G. Chaucer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este făcut să fie singur. Observaţi că oamenii merg la masă în grup, socializează, spre deosebire de alte specii. Omul singur este trist, oricât de vesel ar vrea sa pară. Singurătatea este doar alegerea ascetului restras de lume.

Aureliu Surulescu în revista "Marie Claire" (februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În personalitate se va vedea ce talente, abilităţi şi cunoştinţe ai scos la suprafaţă. Şi în personalitatea ta stă salvarea ta pentru că orice îţi doreşti tu să obţii poţi obţine cu abilitatea şi competenţele potrivite. Este puţin contraintuitiv pentru că omul vrea repede tot. Vrea soluţia acum la greşeli făcute în 10 ani. Eu ştiu că nu există. Şi nici nu îmi consum timp sau energie să lucrez cu oamenii aceştia până când nu vin ei, înfrânţi şi cu credinţa sfărâmată, să implore. Când omul spune smerit: "Fac orice, doar să scap din iadul ce îl trăiesc", atunci e semnul că poate începe să renască şi atunci este pregătit să facă singurul lucru pe care îl ştiu în această lume ce poate ridica omul din iad şi îi dă şansa să trăiască viaţa visurilor sale, să creeze raiul în sufletul lui şi pe acest pământ. Să îţi dezvolţi personalitatea este singura cale pe care o ştiu pentru omul care nu are nimic altceva decât pe sine. Tu ce alegi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Aş vrea să fii acum cu mine,
Să te simt lângă mine.
Să simt mirosul pielii tale.
Aş vrea să-ţi sărut ochii, pleoapele, Mâinile şi buzele fierbinţi...
Aş vrea să fim o singură fiinţă.
Un singur suflet,
O singură respiraţie.
Aş vrea să fii acum cu mine!

poezie de Alexandra Mihai
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că viaţa nu este altceva decât un lanţ de "acum", un "acum" legat de alt "acum". Acum mă născui. Acum trăii. Acum mor.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau acum

Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greşite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.

Secătuit de-arşiţă pân' la scrum,
Într-un deşert din mine, caut tau de munte
Şi nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.

Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.

Când şi-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-opreşte când te văd,
Mi-eşti laţul retezat scăpat de eşafod...
Te vreau acum, acum, acum.

Şi-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ţi fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.

Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aş fi cum trenul într-o gară fără şine;
Prelung şi gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îţi este pe calea pe care te afli acum? Lasă ego-ul pe cale - că lui îi place tare mult să "evolueze" - şi tu rămâi Aici. Acum, unde suntem, pe o cale sau suntem Aici? Credem că e undeva de ajuns, nu vedem că veşnic suntem această clipă ca această clipă şi nu ca gândul efemer ce apare în ea şi vrea să se dea huţa-huţa pe o cale.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Aş vrea să fiu eu capăt de pământ,
Acolo unde marea-şi are începutul,
Să îmi sap singur recele mormânt
Şi cor pentru prohod să-mi fie vântul...

Aş vrea să fiu eu capăt de pământ
Şi să depun un unic legământ,
Că dacă-ar fi să mă mai nasc odată,
Să nu-mi mai fie viaţa blestemată...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nufăr alb

Un singur cer
Să zbor spre el
Un singur gând
Mă tine la pământ
Un singur nor
Pufos si gol
Un singur univers
Imens
Un singur lac
Un lebadoi in frac
Se nvarte singur
Intr-un lac
Se nvarte si asteaptă
Lebada
Pierdută intr-o
Noapte
Răpită de un rac
El vrea sa-i vină
De hac
Sub o frunză de nufar
Alb
El cioc a aruncat
Pe rac
L-a scufundat
Iubita lebădă
El a salvat
Si luna luminează
Intregul lac
Pluteste acum usor
Pe linistitul lac
O lebădă si un
Lebadoi în frac
Imensul lac
Inconjurat cu mac!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Cu surâsul tău
ai putea ferici această clipă
acum, când privindu-mă-n oglindă
mă simt ca-n faţa
plutonului de execuţie.

În toate-i un gol translucid
precum uneori memoria.
Nu mă privi ca şi cum ai şti
în noi naivitatea hrăneşte pe furiş
intrusul ce deseori mai caută
ieşirea din timp.

Aş vrea pe umerii cerului
să m-aşez
în veşmânt răbdător
şi obosiţi nervi să nu se mai arate.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Titu...

Si acum, Titu, aş vrea sà-ţi vorbesc tăcînd cîteva vorbe despre tăcere.
Adevărata tăcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în două zgomotul.
Adevărata tăcere este numai acea tăcere cînd ti se întîmplă, dacă ţi se întîmplă,
să asculţi sufletul tău îndrăgostit de altcineva decît de tine însuti.
Ce măretie!
Ce justificare a dreptului de a exista!
Acum, tac.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoase creaturi, belşug noi ne-am dori
Al frumuseţii trandafir să n-aibă moarte
Şi chiar dacă cu timpul el se va ofili
Firavul lui urmaş în minte o să-l poarte;
Dar tu, cu ai tăi ochi ce ard cu violenţă
Aprinşi de ceea ce în tine se găseşte
Vezi foame peste tot, deşi e abundenţă
Şi eşti al tău vrăjmaş ce aprig te zdrobeşte;
În lumea asta pari o perlă minunată
Şi ne vesteşti acum o vreme cu mult soare
În propriul mugur firea îţi este îngropată,
Un bădăran avar, ce n-are asemănare;

Vai mama ei de lume, că pe acest pământ
Nu-i piere lăcomia nici lâng-al său mormânt.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doi, acum e numai unul

în fiecare dimineaţă, împreună
ca acele ceasului, o pereche râzând atât
de perfect, zâmbind, continuând astfel
în fiecare dimineaţă, ei vin împreună
în fiecare dimineaţă, ei pleacă împreună

în această dimineaţă, el a plecat singur
în această dimineaţă, ea a rămas singură
privind în gol
prin nimicul pe care îl vede în faţa ei,
prin deşertul care traversează masa,

erau doi, acum e numai unul,
acum e prea târziu, prejudiciul a fost făcut.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Bacovia

Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coşmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.

Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii şi-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Şi a-şi rosti plecarea nu mai pot.

Foioasele în vântul toamnei ard,
Muşcate sângeros şi trist de lună,
Şi turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanşard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această descreştere constantă a populaţiunii ţării noastre este cu atât mai importantă pentru noi, românii, căci dacă pământul nostru părintesc pare că se transformă într-un mormânt pentru neamul nostru, el din contră este o râzătoare grădină în care străinii şi cu deosebire israeliţii se înmulţesc într-un mod prodigios... Acum câţiva ani s-a zis că Iaşiul va deveni un oraş ovreiesc. Faptul e îndeplinit. Acelaşi lucru se poate zice acum de Bucureşti, care furnică nu numai de tot soiul de străini, dar în special de ovrei... capul şi inima ţării fiind înstrăinate, corpul va urma natural această tendinţă.

citat din Constantin I. Istrati (1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este acum în stare să se înalţe în spaţiul exterior şi să atingă luna; dar nu este îndeajuns de moral pentru a trăi în pace cu vecinul său!

citat din Sri Sathya Baba
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Na-ş vrea să stau nepăsător

Na-ş vrea să stau nepăsător
Să văd in jurul meu cum mor
Atâţia oameni ce nu vor
Să iasă din păcat.

Ei se complac in acest fel
Şi nu doresc schimbare-n ei
Nu cred că este ceva sfânt
Dincolo de a lor mormânt.

Şi fac în viaţa tot ce vor
Sunt prinşi în păcatele lor
Nu cred c-o şansa li sa dat
Să fie iertaţi de-a lor păcat.

Te rog acum pentru omenire
Trimitele Doamne trezire
Din cerul Tău cel minunat
Şi scapa-i Doamne de păcat.

Îndreapta inimi noi spre Tine
În care Doamne fă trezire
Trezeşte de pe acest pământ
Să nu ajungă aşa-n mormânt.

Să fie Doamne dezbrăcaţi
Cei cu păcate îmbrăcaţi
Să-i poţi ierta prin mila Ta
Să vadă şi ei Slava Ta.

Şi să se poata bucura
Când la cer îi vei lua
Să vadă că după mormânt
Este viaţă-n cerul Sfant.
AMIN

poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Olimp

În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naşte, altul moare,
Toţi se nasc şi mor pe rând.

Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.

Ca şi omul, mai dispare
Tot ce creşte pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veşmânt.

Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.

poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misticismul este rar acum... Nu mai sunt atât de multe enigme în această lume modernă.

citat din Benedict Cumberbatch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ca şi organism este pentru lume ceea ce este un vârtej pentru un râu: omul şi lumea sunt un singur proces natural, dar noi ne comportăm ca şi cum am fi invadatori şi jefuitori într-un teritoriu străin. Pentru că atunci când individul se defineşte şi se simte ca o personalitate separată sau ca un ego, el râmâne în necunoştinţă de cauză că trupul său real este un tipar de energie care dansează şi care pur şi simplu nu apare de la sine. Apare doar în concert cu celelalte tipare nenumărate - numite animale, plante, insecte, bacterii, minerale, lichide şi gaze. Definiţia unei persoane şi sentimentul normal de "EU" nu includ în mod eficient aceste relaţii. Tu spui: "Eu am venit pe această lume." Nu ai venit; Ai ieşit din ea, la fel cum iese o creangă dintr-un copac.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!