Cu gândul la Olimp
În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naște, altul moare,
Toți se nasc și mor pe rând.
Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.
Ca și omul, mai dispare
Tot ce crește pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veșmânt.
Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre schimbare
- poezii despre natură
- poezii despre gânduri
- poezii despre creștere
- poezii despre bătrânețe
Citate similare
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre stejari, poezii despre război, poezii despre râs, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Dumnezeu toate le-așează
Când verdele planetei dispare,
Dispare și viața pe pământ.
Soarele nu mai răsare,
Nu mai e ploaie, nici vânt.
Când apocalipsa vine,
Pământul se face scrum.
Din el nimic nu mai rămâne.
Totul e negru și fum.
Universul nu ne reciclează.
Clonă, nu ne poate face.
Dumnezeu toate le-așează,
În fața lui, lumea tace.
Nimic nu ne luminează,
Moartea viață, nu se face.
Chiar dacă pământul moare,
Galaxia nu dispare.
Altă stea pe cer apare,
Cu timpul și ea dispare
Fiindcă e tot căzătoare.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre ploaie sau poezii despre planete
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre întuneric, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit sau poezii despre sfinți
Așa plătim la despărțire
Când ceasul biologic încetează să mai bată,
tu trebuie să înțelegi, că e dusă a ta soartă.
Că din lumea adevărată, tu de mult ai dispărut,
că în lumea neființei, prea devreme ai trecut.
Dacă nu te-ar fi răpus, o pârdalnică de boală.
ai fi rămas mai mult timp, în viața asta reală.
Ai plecat acolo sus, unde Dumnezeu te cheamă
Și te-a așezat în rând, cu toți oamenii de seamă.
Când sufletul se desparte, de ființa unde a stat,
pe pământ rămâne trupul, duhul la cer s-a înălțat.
Așa plătim la despărțire, trăirea pe-acest pământ
și aducem mulțumire, Creatorului cel Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre sfințenie, poezii despre plată sau poezii despre mulțumire
Perenitate
Atâta timp cât este soare
Universul nu dispare.
Tot ce este în mișcare
viață naște, viață moare.
Totul e în transformare.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare sau poezii despre Soare
Gânduri și timp
Cad grele pleoapele către pământ
și gândurile se-nalță spre cer...
Aleargă dezlănțuite făcând legământ,
pe moment se opresc plutind desuet,
ochi în ochi cu-nțeles se privesc
apoi din nou în galop se pornesc...
Timpul nu se naște, nu moare
se-ascunde sub al nostru cer,
e doar o schimbare constantă,
vieți și iubiri ne fură zbicer.
Nimeni și nimic nu l-a sufocat
vârsta-i nu se cunoste, deși ades invocat
mereu a existat și-așa va fi mereu
căci el este nimic, nimic de colorat
cu ale noastre vieți și existențe de brocat.
Timpul e-n noi și noi suntem timp
totul e timp fără de timp...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre iubire, poezii despre culori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre copaci sau poezii despre primăvară
Tabloul unui pictor nu va fi desăvârșit dacă el își va lua ca sursă de inspirație tablourile altora; dacă el se va inspira din natură, roadele lui vor fi bune. Ne-o dovedește exemplul pictorilor care au lucrat după epoca romană, și care tot timpul se imitau unul pe altul, astfel că secol după secol arta lor decădea tot mai mult. După ei a urmat Giotto, un florentin, care nu s-a mulțumit să imite lucrările dascălului său Cimabue. Născut în pustietățile munților, unde trăiau numai capre și sălbăticiuni, înzestrat de natură pentru arta picturii, a început să deseneze pe pietre toate animalele ce-i ieșeau în cale. În felul acesta, după o strădanie îndelungată, el i-a întrecut nu numai pe maeștrii secolului său, ci și pe toți maeștrii secolelor următoare. După moartea lui arta a decăzut din nou timp de mai bine de un secol, întrucât toți imitau lucrările pictate de Giotto.
Leonardo da Vinci în Scrieri literare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre pictură
- citate despre arte plastice
- citate despre început
- citate despre zoologie
- citate despre perfecțiune
- citate despre naștere
- citate despre natură
- citate despre munți
Timp de schimbare
Le-am complicat un pic pe toate.
De fapt... le-am complicat cam mult,
Crezând că poate-avem dreptate.
Privesc în jurul meu... ascult.
Era, cam totul, mult mai simplu,
Tot ce doream, tot ce trăiam.
Acum devine foarte amplu
Și mă întreb de-i ce voiam.
Începem toți cu plâns sau zâmbet,
Puțini se nasc cei ce doar tac,
Dar când apar, e totul foșnet
Și chiar din prima zi îți plac.
Cumva trăim doar la extreme
Și echilibrul e precar,
Vrem demonstrații, teoreme,
Nu mai trăim viața ca dar.
Poate fi simplu... nu mai este.
Pe undeva, nu este rău.
Putem trăi într-o poveste,
În vârf de munte... sau în hău
Simt că e timpul de-o schimbare,
Simt că e timpul să mai fim.
Avem o șansă... una mare.
Hai să-ncercăm să o trăim!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre prăpăstii, poezii despre munți sau poezii despre dreptate
Victor Ponta Plagiatorul pretinde că partidulețul lui, Pro România, este un partid nou (pamflet)
Iarăși minte-ntreaga lume;
E-un partid nou doar ca nume,
Dar, vă spun eu la urechi,
Politrucii toți sunt vechi:
Oameni de-ai lui Iliescu,
Slugile lui Voiculescu,
Ce formează-o nouă clică,
Iar ce naște din pisică...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (27 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre plagiat, poezii despre pisici, poezii despre partide, poezii despre Victor Ponta sau poezii despre România
Anul Nou este nou și, totuși, în același timp, este deja vechi, îmbătrânit de tot ce ni s-a întâmplat fiecăruia de-a lungul vieților noastre. Anul Nou este precum apa pură a unui izvor de munte ce se amestecă cu apele stătătoare pe care le întâlnește în jos; este nou și, totuși, nu este întru totul nou, pentru că este trăit de ființe umane împovărate de trecutul lor. De aceea, deși totul este nou, bărbații și femeile nu reușesc niciodată să trăiască în el o viață cu totul nouă.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre apă, citate despre trecut, citate despre femei și bărbați, citate despre femei, citate despre bărbați sau citate despre Revelion
Am uitat să mai culegem flori și zâmbete
Iubirea are-întotdeauna timp suficient.
Iar pentru oameni, timpul aproape că e absent.
Noi, oamenii, nu mai avem timp pentru iubire,
Tot ce facem este o continuă grăbire.
Pe noi, oamenii, răbdarea ne-a părăsit de mult.
Am ajuns sclavii stresului în al vieții tumult.
Răpuși de tristețe și de prea multe plânsete,
Toți am uitat să mai culegem flori și zâmbete.
În viață, de mult prea multe necazuri loviți,
Am uitat că mai putem trăi și fericiți.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre stres sau poezii despre flori
Prea multă nedreptate
Unul vrea avere, altul în stradă cere.
Unul stă în palate, altul în frig se zbate.
Unul are poamă, altul nu are mamă.
Unul huzurește, altul sărăcește.
De ce Doamne, oare, astfel ai lăsat,
Unul prea mult are, altul e sărac?
Unde e dreptatea, unde e frăția?
Unde-i libertatea, unde-i omenia?
Unde-s astea toate? Cine le împarte?
Cine Doamne, cine nu gândește bine?
De ce fiecare luptă pentru sine?
Luptă până moare și tot pier destine.
Doamne,
noi credem în Tine că poți îndrepta.
Că Tu poți face bine în dreptul fiecăruia:
Să împarți dreptatea-n lume, cum Biblia spune.
Să fie frate cu frate, pace și liniște în toate.
Doar Tu poți să împarți pe pământ
dreptatea între oameni, acel lucru sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre palate, poezii despre mamă sau poezii despre libertate
Schimbare la vârf
Șeful nou, nu șeful vechi,
Azi ceva tot schimbă:
Face trasul de urechi
După cel de... limbă.
epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre schimbare, epigrame despre șefi, epigrame despre urechi sau epigrame despre prezent
Din gândurile omului
Omul,
toată viața, cât trăiește,
la trei lucruri se gândește.
Cum să nu îmbătrânească,
Timpul în loc să oprească,
Muartea cum s-o păcălească.
Bătrânețea-haină grea-
nu poate scăpa de ea.
Oricât de mult se ferește,
de-îmbătrânit, îmbătrânește.
În zadar se străduiește.
Timpul în loc, nu-l oprește.
Oricât de mult îl măsoară,
omul moare, timpul zboară.
Toată viața de-ar lupta,
moartea n-o poate înșela.
Tot îl ia din astă lume.
El se duce, ea rămâne.
Până-la urmă, iese bine.
Ceva, ceva tot ia cu sine.
Fără să mai stea pe gânduri,
ia o cruce și trei scânduri.
poezie de Dumitru Delcă (28 septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre cruce
Știi tu oare ...
Știi tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare
când văd cum moare,
moare om și moare floare.
Moare sufletul în om,
moare și poama în pom.
Moare tot ce este viață,
Planeta Pământ îngheață.
Îngheață întregul Univers,
haosul este imens.
poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață
Omule, tu n--ai știut
Omule,
încă de când te=ai născut
ființă pe-acest pământ,
un lucru tu n-ai știut:
acela că ai murit de mult.
N-ai știut că veșnicia
nu-i făcută pentru tine.
N-ai știut că cine moare,
pe lume nu mai revine,
Nici că viața-i trecătoare,
că tot ce naște, și moare.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
Doamne, această vineri, infernal de tristă,
În care neajutorat implor, rezistă
Iisuse! Toate le vom duce,
Eliberează-te de cuiele din cruce!
Dar la ce bun, cu ce folos,
Tu omul cel mai luminos
Să te mai dărui pe pământ,
Acelora ce nu au sfânt
Nimica?
Mă dezmiardă frica
Cu ghearele de aspri spini,
Iisuse numai cei puțini
Au mai rămas
Sa ducă-n spate limbile de ceas,
Ca pe tăioase cruci
De umbre, peste cojile de nuci;
Vindecătorule, sunt bolile aici prea vii,
O lume fără de copii
Se naște,
Oaia rătăcită paște
Pe un ogor de aur, fără de întoarcere,
Stau și privesc prin gratiile de carcere,
Toți luptătorii de vreodată,
E lumea mult prea vinovată
Să o mai faci cumva luptată;
Mai naște-te Iisus o dată!
Înalță-te cât mai curând
Ridică mieii rând pe rând
În nori,
Aici, ne tot ucid pastori.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre vinovăție, poezii despre nori sau poezii despre medicină
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Zborul din vis
Dimineață, iar,
soarele răsare,
mă trezesc din nou,
nu-mi prea este foame,
dar mănânc un ou,
la serviciu plec,
deși nu am chef,
că am ca șef un bou,
aer de cavou!
Dar noroc cu harul
de la Dumnezeu,
ce îmi umple carul,
ceva, mereu, nou.
Seara, privind luna,
ca pe-un bibelou,
încerc să adorm,
somnul vine greu,
fiindcă-i zarvă mare
lângă blocul meu,
de la un depou.
Totuși, visez că zbor,
trec din nor în nor,
nu-i prea mult popor,
pare-un viitor,
nu mai vreau să mor!...
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre șefi, poezii despre seară sau poezii despre noroc