Această descreştere constantă a populaţiunii ţării noastre este cu atât mai importantă pentru noi, românii, căci dacă pământul nostru părintesc pare că se transformă într-un mormânt pentru neamul nostru, el din contră este o râzătoare grădină în care străinii şi cu deosebire israeliţii se înmulţesc într-un mod prodigios... Acum câţiva ani s-a zis că Iaşiul va deveni un oraş ovreiesc. Faptul e îndeplinit. Acelaşi lucru se poate zice acum de Bucureşti, care furnică nu numai de tot soiul de străini, dar în special de ovrei... capul şi inima ţării fiind înstrăinate, corpul va urma natural această tendinţă.

citat din Constantin I. Istrati (1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne îndeamnă la această sete eternă şi la această neputinţă, dacă nu faptul că a existat cândva în om o fericire adevărată, din care nu-i mai rămâne acum decât semnul şi urma goasă pe care el încearcă s-o umple cu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obţine de la lucrurile prezente, dar care sunt toate incapabile să i-l dea, pentru că această prăpastie nesfârşită nu poate fi umplută decât de un lucru infinit şi imuabil, adică de Dumnezeu însuşi.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora a treia am avut geografia. Şi eu care credeam că geografia e cine ştie ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte uşor! Geografia este ştiinţa despre pământul pe care trăim noi, despre munţi, mări şi oceane. Până acum îmi închipuisem că pământul nostru e drept şi întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu aşa ceva, dar am crezut că e cine ştie ce poveste sau născocire. Acum însă se ştie sigur că asta nu-i poveste. S-a stabilit că pământul nostru este un glob mare, mare de tot, şi că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii şi animalele şi tot ce se află pe pământ, şi iată de ce vietăţile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai că ei nu bagă de seamă asta şi-şi închipuie că merg aşa cum trebuie; pentru că, nu-i aşa, dacă lasă capul în jos şi se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalţă capul, văd cerul. De aceea li se pare că şi ei merg cum trebuie.

Nicolai Nosov în Vitea Maleev la şcoală şi acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul ţării mele

De dragul ţării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul ţării mele,
când este cazul, plâng.

Mi-e drag pământul ţării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul ţării,
că-mi e aşezământ.

Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiţi şi voi la fel ca noi!
Păstraţi mândria de român!

Fie binecuvântată
ţara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.

poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am putea să vedem Soarele nostru din paraginele Capellei, l-am vedea strălucind ca una dintre cele mai mici stele în constelaţia Scorpionului. Un amănunt interesant: pentru latitudinele noastre, Capella trece la cea mai mare înălţime a ei drept de-asupra capului nostru. Mai au această cinste: alfa din Lebăda (sau Deneb) şi Vega care e ceva mai spre sud. Bine-înţeles, vorbim numai despre cele mai strălucitoare, căci mai mici sunt destule, cari drec drept la zenit pentru Bucureşti de pildă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc şi acum cu emoţie clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a ţării. Ştiu că la început nu înţelegeam cum tot pământul ţării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puţin decât un perete. Apoi, când ni s-a explicat că şesurile sunt verzi şi dealurile galbene, că munţii sunt bruni şi apele albastre, că oraşul nostru este un punct roşu şi hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur, am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Şi pentru ca jocul să fie şi mai frumos, şi mai captivant, învăţătoarea ne-a spus să privim harta cu atenţie şi să observăm că ţara noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori aşezat într-o vază: Marea Neagră.

Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore – pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască – dau garanţia duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan faţă de care toată frământarea istorică este irosire şi pierdere. Dar - şi aici e aspectul nou faţă de tânguirea biblică - neamul românesc e şi el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător. I se întâmplă şi lui multe, se frământă ceva în marginea lui, în inima lui, peste trupul lui chiar – dar el rămâne neschimbat. "Trece şi asta" e una din cele mai curente vorbe româneşti. Neamul nostru rămâne pentru că şi el participă, în felul lui, la eternitatea fiinţei.

Constantin Noica în Pagini despre sufletul românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană face parte integrantă dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi îl numim Univers. Ea este limitată de timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este decât o iluzie optică a conştiinţei sale. Această iluzie este un fel de închisoare în care trăim cu toţii şi care ne limitează la dorinţele noastre personale şi la afecţiunea pentru cele câteva persoane din jurul nostru. Misiunea noastră este de a ne elibera din această închisoare prin lărgirea cercului compasiunii astfel încât aceasta să îmbrăţişeze toate creaturile vii şi întreaga natură, în toată splendoarea ei. Chiar dacă nimeni nu poate realiza în totalitate acest lucru, însăşi încercarea de a-l transpune în practică ne conduce la eliberare şi reprezintă un fundament pentru siguranţa noastră interioară.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Radu Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E natural ca odată cu bătrâneţea să vină moartea? Da, e foarte natural. Pe măsură ce caşcavalul, roşiile şi bulionul, mai exact corpul îmbătrâneşte, devine teribil de evident că această închisoare plină de boli, este mult prea strâmtă pentru Spirit şi el doreşte să se elibereze prin moarte de ea. Prin ceea ce fals mintea, datorită fricii de extincţie, numeşte moarte, pentru Spirit e cea mai mare descătuşare şi întoarcerea la starea non-duală originară dinaintea închisorii corporale, fals numită de minte, "naşterea mea"! Înţelegi acum, de ce spun că de fapt "Tu nu ai fost născut vreodată!", doar mintea visează o astfel de iluzie, exact ca într-un vis, în care visezi că te naşti pe Marte trăieşti 6000 de ani şi mori. Şi în visul tău, exact ca acum, tu nu te îndoieşti de asta! Ce simplu şi clar devine totul în prezenţa ta! E natural ca în Prezenţa Libertăţii, Libertatea să fie atât de simplă şi de o frumuseţe nepieritoare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă realizezi cu adevărat că absolut orice imagine, orice trăire care vine şi pleacă nu este reală, pentru că Sinele este chiar Acum şi chiar Aici, pentru că Sinele este veşnic, Sinele îl eşti dinaintea corpului şi vei fi după ce corpul nu va mai fi, îl eşti chiar în această clipă, atunci în mod automat vezi că tot ceea ce vine şi pleacă nu este Sinele. Poate o experienţă care vine şi pleacă să fie Sinele? Iată de ce zic că Samadhi nu are nici o legătură cu Sinele. Samadhi este o stare indusă de minte, creată de minte în urma unei practici.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o zi în vieţile majorităţii dintre noi când pierdem şi uităm aproape tot. Pierdem încrederea în noi, în cuvântul iubire, în oamenii din jurul nostru. Ne simţim rupţi, deconectaţi şi singuri. Uităm că odată am ştiut să fim foarte fericiţi, entuziaşti, plini de viaţă şi energie fără să avem neapărat nevoie de ceva sau de cineva. Suntem ca într-un deşert, înghesuiţi şi totuşi atât de departe unii de ceilalţi. În această "noapte neagră a sufletului", suntem gata să acuzăm cu furie şi să găsim vinovaţi pentru starea noastră actuală şi ştim că nimic bun nu ne aşteaptă. Şi fiecare om care ajunge în acest punct al vieţii sale este binecuvântat pentru că a ajuns la fundul prăpastiei şi ştie că de acum încolo, orice s-ar întâmpla, nu poate urma decât urcarea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducător este acela care...

Conducător este acela care
în luptă nu a cedat.
Cel care a sădit o floare
când biruinţă a aflat.
Conducător este acela care
a stat de strajă neclintit.
Ţării a adus onoare,
când pe duşmani i-a biruit.
Conducător este acela care
neobosit a căutat,
Soluţii pentru salvare,
când poporul a oftat.
Acela ce-şi iubeşte neamul.
Acela e conducător
dacă apără izvorul, ramul
şi-al patriei întins ogor.
Acela ce sfidează moartea
şi viaţa tuturor o preţuieşte.
Cel ce grija ţării poartă noaptea,
conducător se numeşte.
Acela ce duce-n lume
faima ţării, nu a sa.
Aceluia îi spui pe nume
conducător în ţara ta.
Acela care a unit Carpaţii
cu ţărmul însorit al mării,
Acela poate fi numit
conducător în fruntea ţării.
Numai cinste şi onoare
aceluia ce poate face,
Din nou România Mare,
neamul să trăiască-n pace.
Cel care într-adevăr e om,
acela poate fi conducător.
Acela poate sta pe tron
şi e iubit de-al său popor.
Doar cel care vindecă rana
poporului greu umilit,
Să poarte în veci coroana
de conducător iubit.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea unei mutări perfecte pentru a obţine şah mat

Inventând reguli noi, într-un nou aranjament şi având o nouă strategie,
Regele alb forţează regele oponent într-un colţ periculos, pentru a fi controlat de nebun.
Regele alb este foarte bogat.
El ia proprietăţi, aparent lipsite de valoare, de la propriul său popor
Şi le transformă în proprietăţi proprii.
El apăra un sistem de înrobire şi exploatare.
El se autoproclamă un mare erou, gândindu-se cât de deştept şi de inteligent este,
Pentru că se supune Marelui Întuneric.
Cetăţenii ţării sale sunt orbi şi foarte săraci...

Regele negru are puterea, el are respect pentru proprietatea privată
Şi drepturile persoanelor de a dobândi în mod liber proprietatea şi de a se folosi de ea.
În regatul său există oameni care sunt bogaţi, precum şi oameni care sunt foarte bogaţi.
Dar regele negru este orb...

Nebunul devine tot mai lacom, pe zi ce trece,
El are două seturi de cărţi identice,
Pe care le joacă totdeauna cu ambele mâini,
Cele două mâini putând fi jucate independent.

El încearcă să se ascundă, el este plătit pentru a face acest lucru...

El are o mulţime de cai, foarte buni luptători, dar ei luptă pentru nimic şi totdeauna fără succes...

Albul încă mai încearcă mutarea lui perfectă pentru a obţine şah mat...

Cred că el încearcă să forţeze prea mult în această partidă...

Dar el poate câştiga, pentru că în acest gen de şah trebuie doar să aştepţi momentul favorabil...

Puteţi vedea că şahul poate deveni un joc uşor,
Iar ultimul lucru care trebuie verificat, înainte de a vă deplasa cu piesele pe tablă, în sus şi în jos,
Este dacă ştii secretele jocului,
Şi dacă poţi puncta aspectele cheie ale strategiei,
Pentru că mutările nu se încadrează în mod adecvat în normele universale de joc...

Mutările se finalizează în locuri reale şi sunt reale, dar şi imaginare în acelaşi timp.
Locurile sunt similare cu zona crepusculară, unde totul este mascat şi secret...

Şi trebuie să aveţi o infinitate de idei...
Atunci când ceva poate fi dizolvat,
Acel ceva poate fi reconstruit, folosind formule complexe...

Dacă aveţi curajul de a juca fără limită, puteţi juca fără limită...

Dacă nu aveţi curajul necesar de a juca, atunci nu jucaţi...

Cui îi pasă în fond?

De fapt, este aceeaşi atmosferă sângerândă pentru toţi
Şi acelaşi glob terestru muribund...

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florin: Mă numesc Florin Neamţu, zis Nemilosu', iar el este Bogdan Trană, zis Temutu'. Nu vă speriaţi de noi, vă rugăm, ne aflăm aici doar pentru a vă asigura protecţie, nu pentru a vă face ceva rău, ci pentru a vă feri de rele. Desigur, nu am luat această hotărâre din propie iniţiativă, ni s-a spus să avem grijă de dumneavoastră.
Lia: Ah; da, ştiu... Am aflat despre decizia directorului nostru. Mă miram doar; adică, nu mă aşteptam să se treacă la dispoziţiile dânsului atât de repede. Dacă este nevoie de prezenţa dumneavoastră, am să înţeleg totuşi...
Bogdan: Nu noi am decis acest lucru, domnişoară.
Lia: Îmi puteţi spune Lia... Şi chiar trebuie să mă însoţiţi acum? Nu merg decât până acasă, cu un taxi.
Florin: Nu-i nevoie, domnişoară... adică, Lia... Nu trebuie să luaţi un taxi, vă ducem noi cu maşina noastră.
Lia: Ah, ce drăguţ...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ştim de asemenea că sufletul nostru este unit cu un corp? Trebuie să conchidem de asemenea că un anumit corp este mai strâns unit cu sufletul nostru decât toate celelalte care sunt în lume, pentru că ne dăm seama în mod clar că durerea şi multe alte sentimente ne vin fără să le fi prevăzut, şi că sufletul nostru, printr-o cunoaştere care-i este firească, socoate că aceste sentimente nu purced din el singur, întrucât el este unit cu un lucru întins, care se mişcă datorită dispoziţiei organelor sale şi care se numeşte în mod propriu corpul unui om.

Descartes în Pasiunile
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: O mare familie?! A noastră?! O familie al cărui cap eşti tu, nu-i aşa? Şeful familiei?
Lucian: Convenţional, da, eu sunt capul acestei familii; dar numai convenţional.
Lia: Ce vrea să însemne asta, "convenţional"? Şi nu mă refer la semnificaţia cuvântului, care-mi este cunoscută, ci la sensul pe care înţelegi tu că-l ia acest cuvânt acum, în această situaţie?!
Lucian: Dacă înţelegi semnificaţia cuvântului, nu ştiu de ce crezi că ar putea lua un alt sens acum, în această situaţie. E suficient să înţelegeţi toţi doar că am rămas acelaşi Enka Lucian pe care l-aţi cunoscut până acum mai mult sau mai puţin, indiferent că vă convine sau nu şi nu intenţionez deloc să mă schimb. Deci, sunt şeful familiei noastre, sau comandantul misiunii oficial, dar convenţional, pentru că n-am să vă dau ordine stricte, pe care să aştept să le îndepliniţi întocmai, doar pentru că aşa am spus eu; n-am să mă folosesc de funcţia în care am fost învestit decât în cazurile de strictă necesitate, ceea ce înseamnă ceva cu totul deosebit, dar nu pot şti de acum ce anume, nu pot şti ce se va întâmpla pe parcursul misiunii noastre. Iar dacă nu va fi necesar, nici măcar nu mă voi folosi vreodată de această funcţie, asta să vă fie clar! Şi aş vrea să punem la punct unele amănunte de acum, mai din timp, chiar dacă mai e până la lansare...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât ego-ul e mai agravat cu atât pentru el Gurul care este aproape, eventual nu doar din acelaşi oraş, chiar de pe aceiaşi stradă cu el, sigur nu este un Guru adevărat. Dar cu cât Gurul e mai la distanţă, cu cât e mai îndepărtat, dacă se poate chiar să fi mort acum 2000 de ani; Ei bine, asta da, e un Maestru adevărat demn de urmat pentru ego, dar de ce? Pentru că ego-ul la un Maestru care e mort sau e extraterestru, ei bine ego-ul chiar îl iubeşte pentru că îl poate face muci. O astfel de fiinţă este un pashu şi va fi sclavul minţii pe viaţă. Cel care afirmă că a depăşit mintea, dar nu are în el strălucirea nici o fărâmă de non-dualitate, este un pashu, un troglodit!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ne influenţează în principal? Părinţii, anturajul, figurile autoritare, profesori, lideri religioşi, media şi cultura, ca să enumerăm sursele principale. Însă cea mai importantă influenţă asupra noastră o au părinţii pentru că ei sunt primul nostru contact cu lumea şi fac parte din anturajul nostru încă de la început. Amprenta lor se simte cel mai puternic şi chiar pentru oamenii care la un moment dat se revoltă împotriva părinţilor, acest lucru se simte foarte puternic pentru că dacă faci un lucru altfel de cum au spus ei, tot eşti influenţat în subconştient de părinţi. Şi dacă în loc să te duci la muncă aşa cum îţi spun părinţii te revolţi într-un mod incorect împortiva lor şi te apuci de băut, înseamnă că influenţa lor asupra ta a fost una negativă. Ştiu multe cazuri de părinţi care îşi iubesc copii însă îi influenţează negativ, iar această influenţă negativă vine din următoare surse: Supraprotejare. Lipsa de atenţie şi afecţiune. Educaţie greşită transmisă mai departe.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi din cetăţenii mei, văzându-mă în etate înaintată şi că mă ocup cu istoria şi cu arheologia ţării mele, m-au rugat ca să le arăt mai multe cunoştinţe ce am despre schimbările şi evenimentele petrecute în ţară şi mai cu osebire în Capitală, căci doresc unii a şti tradiţiile istorice ale ţării, iar alţii ale Capitalei, şi astfel, ca fiecare om care are a trece din această vremelnică viaţă, nu i-am putut refuza şi le-am răspuns că mă voi sili a le arăta purul adevăr de tot ce am putut culege din diferite letopisiţe ale ţării, cum şi din diferiţi scriitori vechi şi cele văzute de bătrânul meu părinte, care a trăit 90 de ani, cum şi ce am văzut eu, care sunt astăzi în etate de 80 ani, şi astfel voi urma înainte, rugând pe onor domnii cititori de a-mi ierta greşelile stilului meu, fiind un stil bătrânesc ce se practica în timpul tinereţelor mele.

începutul de la Istoria fondărei oraşului Bucureşti, Precuvântare de Dimitrie Papazoglu (1891)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu dispreţuim mântuirea noastră şi să nu ne îndreptăţim păcatele prin diferite pricini, spunând că în timpurile de azi nimeni nu mai poate ajunge la sfinţenie. Totul este posibil acum, ca şi în vechime, şi nu numai voinţa singură ne poate urca la acele înălţimi. Să pregătim voinţa. Dumnezeu este gata să ne îndumnezeiască, dar numai cu consimţământul nostru şi nu contra voinţei noastre. Iar noi fugim ca nişte laşi, respingând această fericire.

Sfântul Simeon Noul Teolog în Ţelul vieţii creştine
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este, desigur, o minciună ceea ce aţi citit despre convingerile mele religioase, o minciună care este repetată în mod sistematic. Nu cred într-un Dumnezeu personal şi niciodată nu m-am dezis de acest lucru, ci l-am exprimat clar. Dacă există ceva în mine care poate fi numit religios, atunci acel lucru este nemărginita admiraţie pentru structura lumii, atât cât ştiinţa ne-a arătat-o până acum.

citat celebru din Albert Einstein (1954)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!