Vine iarna

Totu-i alb şi amorţit,
Vis de nea se aşterne iară,
Viscolul geme cumplit,
Iarna s-a întors în ţară.

Cu veşminte-mpodobite
De steluţe argintii,
Cu sărbători cât mai multe
Şi cu daruri la copii.

Săniuţele zglobii
Iute trec pe derdeluş,
Oamenii de nea, hazlii
Noaptea-şi caută culcuş.

Brazi înalţi, împodobiţi,
Vitrine strălucitoare,
Cozonaci gustoşi şi mulţi,
Cu miros de sărbătoare.

În jur numai veselie,
Totu-i basm şi armonie,
Doamna Iarnă, minunată,
Face din lac – îngheţată!.

Copiii, cu nasul roşu,
Privesc pe geam după Moşu'
Şi aşteaptă jucării,
Daruri multe, bucurii.

Şi pe stradă, cete-cete,
Trec în grup colindători,
Mulţi băieţi şi multe fete
Se-adună de sărbători...

Să ne cânte şi să-ncânte,
Cu glasul lor minunat
Ca izvorul de sub munte,
Candid trecător prin sat.

Astfel Doamna Iarnă trece,
Cu aerul cât mai rece,
Dar cu sufletul căldură,
Dacă nu-i cuprins de ură...

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna – poem diamant

Anotimpul
cel alb,
plin de bucurii,
cu zăpadă şi sărbători,
Moş Crăciun şi Anul Nou...
Cadouri, cozonaci, colinde, beteală,
Oameni de zăpadă,
Brăduţi împodobiţi...
Iarnă!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de iarnă

De prin crâng şi de pe deal,
Cu vuiet şi cu scandal,
Venind iar din depărtare,
Rupe tot ce-i stă în cale.
Peste voi şi peste sate,
Crivăţul de miază noapte,
Se apleacă – o mireasmă.
A iernii catapeteasmă.
Cu ilic şi cu cojoc,
Cu mantie de mătasă,
Se aşterne peste toate
Iarna şi la noi acasă.
În văzduh vuiesc copacii,
Pe câmpii Frunze se-ngână,
Parcă umblă-n lume dracii
Mână-n mână.
Văd, mai sus, pe-un vârf de viţă
Zgribulită şi smerită,
Puiul de la vrăbiuţă
Care caută grăunţă.
Mama-i este obosită.
Doarme-n leagănul de nea,
Dincolo de casa sa.
Totu-I alb, un basm cu zâne,
Vântul a-nceput să scurme
În cotloanele-nvechite
De la casele smerite.
Natura e amorţită,
Chiar şi moşul din ogradă
Are nasul ca ardeiul
Alba parcă-I lumea toată.
Este ger. Pe văi şi dealuri
Gheaţa licăre şi geme.
Pleacă maică la pădure
Să aduc-un braţ de lemne.
Numa-n deal, la derdeluş,
Cu fulare şi mănuşi,
Trec copii la săniuş.
Toţi aleargă prin zăpadă,
Se împing ori stau să cadă,
Luciul lacului sticleşte,
Timpul trece fără veste.
Satu-i zahăr, ori e sare...
Mare veselie, mare!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

(vă mai amintiţi? Să transmitem generaţiilor frumuseţea iernilor noastre)

Iarnă cu sclipiri de-argint,
Haină ta miroase a vis
Pe câmpii te-ai aşezat
Ramuri goale-ai îmbrăcat

Beteală de nea ai pus
Curcubeu în alb ascuns
Ai colindat peste tot
Ţi-ai lăsat mantaua jos.

Copilaşi se i-au la trântă
Cu bulgāri de nea aprinsă
Râsete se-aud departe
Şi prin văi si munţi purtate.

Sănii trase de cai mici
Daruri pentru cei pitici,
Puse la case mai mari,
De steluţe prinse-n ani.

Dragă iarnă, eşti tot dulce
Bucurii de viaţă duse,
O poveste de zăpadă
Pentru mari şi mici lăsată.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă anotimpului rece

E satul îmbrăcat în sărbătoare
Şi vineţie este-ntreaga zare.
Miroase încă-a lemne arse-n vatră,
Dealul îmi pare un colo de piatră,
Prin neaua ca un miel abia fătat,
Trec prunci gălăgioşi la colindat...
Se-aude glas şficuitor de bici...
Ce bine e de sărbători aici!

E satul îmbrăcat în sărbătoare...
În mantii reci, străluce dealul mare,
Doar jad de brazi sub seceră de lună,
Împodobesc pământul împreună.
În seara asta daruri vor primi
Cei mai cuminţi şi cei mai buni copii.
Se roagă la icoană, apoi în pat,
Pornesc în somn, alt drum de colindat.

Şi vineţie este-ntreaga zare
Şi ninge, ninge, ninge pe cărare!
Ninge prin sat, pe uliţe... Deodată,
Un câine latră... -I cineva la poartă.
Îl văd pe tata, iese în pridvor.
- E un străin pribeag şi călător.
- Adu-l aici! îi zise mama. Iată!
L-o ospăta cu vin şi pâine caldă.

Miroase încă-a lemne arse-n vatră,
Miroase-a nuci şi a gutuie coaptă...
Vuieşte vântul pustielnic, trist,
Iar puncii dorm colindători în vis.
Trasă de reni, alunecă în noapte
O sanie cu darurile toate
Şi printre brazi, mulţime de copii,
Aşteaptă-n taină zorile de zi.

Dealul îmi pare un colos de piatră
Copilăria-i astăzi depărtată,
În suflet însă sunt un prunc mereu,
De-ceea îl aştept pe moş şi eu.
Nu vreau prea multe, îmi dorec decât
Să fiu acelaşi prunc de la-nceput.
Mă rog să ţină vraja noaptea toată...
Dar totu-a fost, a fost, a fost odată!

Prin neaua ca un miel abia fătat,
Alerg la săniuş, la colindat.
Spre transcendent, şuviţe argintii
Îmi strălucesc la tâmple. Ce pustii
Sunt satele acum! Ce triste par!
De ce nu-s prinse în divinul har?!
N-aud urări... Şi brazii unde sunt?!
Beteala lor de stele s-a pierdut?!

Trec prunci gălăgioşi la colindat...
Sfielnic, îi aud la uşi cum bat,
Dar nu mai vor ca-n alte dăţi colaci,
Nici nuci, nici mere dulci, nici cozonaci.
Şi farmecul acelor seri s-a stins!
Sunt o poveste! Poate-i doar un vis...
Copilărie, asta ămi doresc,
Să pot şi eu să mă mai veselesc...

Se-aude-un glas şficuitor de bici!
Pe ia mea ţesută cu arnici
Văd ape limpezi, câmpul înverzit
Şi soarele de negre nopţi cernit,
Valuri de grâne, macii din cosiţe,
Argintul de pe fote şi altiţe...
De le-aş avea în dar de Moş Crăciun,
Aş fii atât de fericit acum.

Ce bine e de sărbători aici!
La masă cu bunici şi străbunici,
Să prinzi în joc de flăcări vis de prunci,
În lacrimă durerea să-ţi alungi...
Dar timpul trece şi-ai ajuns bătrân,
Bunic pentru nepoţii de acum.
În gânduri, om de nea, de-acum veghează
Sufletul care încă mai visează.

Ce bine e de sărbători aici!
Se-aude glas şficuitor de bici,
Trec prunci gălăgioşi la colinat
Prin neaua ca un miel abia fătat.
Dealul îmi pare un colos de piatră,
Miroase încă-a lemne arse-n vatră
Şi vineţie este-ntreaga zare...
E satul îmbrăcat de sărbătoare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Iarna a venit îndată,
Copiii vor daruri multe
Când zăpada-i aşezată
Moşul coboară din munte.

epigramă de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sărbătoarea noastră, dragi copii

Ne apropiem cu repezi paşi de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari şi jucăuşi
Câte-o pisică miaună afară pe la uşi;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alţii mulţi prin case brăduleţul pregătesc
Cu globuleţe şi cu luminiţe ce se văd din drum
Ce ne vesteşte sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roşii, galbene şi chiar portocalii
Se-aprind, se sting şi iar se-aprind pentru copii.
Încă puţin, iar noi, copiii, vom pleca să colindăm
Şi-n casele cu porţile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujoraţi, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Şi după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm şi noi Pruncului sfânt în iesle înfăşat
Şi tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar şi pe noi daruri frumoase ne aşteaptă negreşit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moşul după cum adesea mulţi ne spun
Ci-i bucuria de a şti că un micuţ Copil
Născut în iesle ne va duce-n ţara cu lumini!

poezie pentru copii de Emanuel Hasan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj de sărbători creştine

MESAJ DE SĂRBĂTORI CREŞTINE

Prin orice iarnă blândă sau geroasă,
cu magia datinilor creştine,
colindători mergând din casă-n casă,
duc obiceiuri cu urări de bine.

Urează de noroc şi sănătate,
iar gazde bucuroase îi ascultă
şi-i răsplătesc cu bani ori cu bucate,
precum strămoşi din lumea dispărută.

Mergând cu Steaua sau Pluguşorul,
datori morali suntem creştinătăţii,
să îi primim, ca pe Mântuitorul
ce se naşte spre dăinuirea vieţii.

Din suflete revarsă bucurie
în datină cântată la colindat
şi duc tradiţia ca pe-o făclie
prin cântec de Domnul binecuvântat.

În alaiul purtat de colindători,
copiii sunt de îngeri mai aproape
şi în sfinte tradiţii sunt salvatori
cu vis nemuritor ascuns sub pleoape.

Străvechi colinde se-aud prin vremuri noi
cu har de bucurii în celeste daruri,
de parcă timpul ar curge înapoi,
pe Pruncul Iisus purtându-L pe valuri.

De străbunii dragi să ne reamintim,
că tineri au fost, pe când copii eram.
Merinde sărmanilor să împărţim
prin viaţa ce trece ca frunza din ram.

Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2020)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ger cumplit

E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscoleşte.
Avem în ţară iarnă grea,
Nu e semn că se opreşte.

Viaţa la ţară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.

Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.

Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în şură,
A-îngheţat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.

Fie iarna cât de grea
Pe ţăran, nu îl doboară.
Trăieşte cu-încrederea
Că iese în primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind mirean

leru-i Doamne leru-i ler
sărbători lumeşti oculte
vine Moş Crăciun prin ger
să aducă daruri multe.

steaua magilor răsare
să-l vestească pe Mesia
vine-n zi de sărbătoare
născut de sfânta Maria.

fiecare om petrece
noaptea plină de magie
în colinde se întrece
prunc din fragedă pruncie.

vremea vine vremea trece
la mulţi ani cu bucurie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Iarnă

Doamna Iarnă goala nud
A venit cu ploi din sud,
Dar cand roata s-a intors
Nordul a nins furtunos.

Sloi de gheata si zapada
A cernut peste ograda,
La mine-n geamuri a pus
Flori de nunta cu retus.

Si ma uit la doamna iarna
Cum prinde in deal s-astearna
Urme, ghem de saniute
Trase de voinici manute.

Nu ni-i frig, pe doamna iarna
O inganam cu pumnii goarna
Pusi la gura, ne-ncalzim,
Şi asa o pacalim!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscolul

Crivăţul din miazănoapte
de mult ne-a avertizat,
Că de mâine se prea poate
să intre iarna în sat.

Noi nu l-am luat în seamă.
Altfel spus, nu l-am crezut.
Acum plătim iernii vamă
că viscolul a-început.

Întâi a nins liniştit,
cu fulgi jucăuşi şi mari.
Spre seară vântul s-a-înteţit.
Trosneau crengile-n stejari.

Încet, iarna intră-n drepturi.
Toată noaptea viscoleşte.
La căpiţe pune fesuri,
ograda o troieneşte.

În zori, zăpada-i cât omul.
Numai poţi ieşi din casă.
Fără crengi rămâne pomul
într-o iarnă viscoloasă.

După încă două zile
viscolul a încetat.
O maşină co şenile
şoseaua a desfundat.

Cerul s-a mai limpezit.
Cu fulare şi mănuşi,
copiii iute-au pornit,
cu sania pe derdeluş.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

E frumos să stai iarna afară
Când vezi că a nins iară,
Stai lângă brazi şi priveşti
Cum un peisaj de vis gândeşti.
Mă gândesc la copilaria mea mamă,
Mi-ai fost alături ca o comoară.
La fel pe tata il zăresc,
Dar acum e un înger ceresc.
Aş vrea să fiu în locuri multe
Şi-mi vin în gând lucruri mărunte.
Viaţa mea a fost cu-n rost
Şi la tot ceea ce-a fost,
Copii în viaţă ce-am avut
Mi-au fost dragi şi mi-au plăcut.
I-am învăţat tot ce-i frumos,
Să fie-n viaţă de folos.
Acum la nepoţi mă gândesc
Că am unul şi-l iubesc.
Aş vrea mult să am parte
Acum de sărbători, de sănătate,
Că aş vrea să mai trăiesc,
Lucruri bune să înfăptuiesc,
Visuri multe să-mplinesc,
Cadouri multe să dăruiesc,
Celor dragi pe care-i iubesc.

poezie de Eugenia Calancea (3 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri, daruri

Multe cadouri de dat,
Mărţişoare, flori în dar,
Pentru oricare bărbat
Martie e... un calvar!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

brad împodobit
beteală şi cozonaci
Moş Crăciun cu cadouri
renii şi sania pe zăpadă
sărbători de iarnă

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de sărbători

De sărbători, vă fac urări –
Mulţi ani, friptură şi sarmale,
La uşi, mereu colindători,
Bucate, cozonaci şi sare...
Miere... şi bani în portofel,
Piftii şi prăjituri şi nuci...
Căldură în calorifer,
Săruturi, flori şi vorbe dulci.

De sărbători vă fac urări...
Mulţi ani şi metrii de cârnaţi,
O ţară plină de ninsori
Şi cu parlamentari blocaţi
La ski, la patinaj, în munţi.
Congelatorul plin de carne,
Mâncare pentru cei flămânzi,
Un brad, beteală şi bomboane.

Mulţi ani, friptură şi sarmale,
Piftii, icre, salată beuf
Şi multă, multă, multă carne
Şi mult, mai mult, mai mult noroc.
Mulţi ani mai sus şi la putere,
Schimbări şi legi în Parlament,
S-avem cu toţii mângâiere
Că-şi fac aleşii testament.

La uşi, mereu colindători
Prin geruri şi cu burta goală,
Ca tot românul, vrem ninsori,
Şi să avem băga în oală.
Biet ciot, ce prin furtuni, trudind,
S-a înălţat, vă trage-o ţeapă,
Căci pensia, cum s-a văzut,
Curând, va şi intra la apă.

Bucate, cozonaci şi sare,
Ar fi în ţară, nu zic ba.
Căci vezi?! Kufland-ul este mare,
Dar câţi, ceva, vor cumpăra?
N-avem servici şi se impune
Să lăsăm maţul să slujească...
Păi ce dracu să faci române,
Acum, în ţara românească?!

Miere şi bani în portofel
Este dorinţa dominantă,
Sau cont, ori vilă, pentru cel
Ce are-ascunsă, o amantă.
Şi-apoi, când moşul s-o opri,
La poarta vilelor de lux,
Să aibă şi cătuşe, ştii,
Căci greu e să cobori... În plus,

Piftii şi prăjituri şi nuci,
Ar mai avea câte ceva.
Deci ar pleca în cuib de cuci...
Celula îi va aştepta.
Ei n-au fasoane, doar dispreţ
Pentru acei ce i-au votat
Şi mulţi români îşi amintesc,
Că Parlamentu-i prost cotat.

Căldură în calorifer?!
Avem subvenţii, rezistăm,
La grade minus, trai şi ger.
E vremea, multe să-nvăţăm.
Şi dacă apă n-om avea
(defecţiunile-s în floare)
O să găsim să bem ceva...
Să avem însă de mâncare.

Săruturi, flori şi vorbe dulci,
Urări, o masă cu de toate...
Revelionul de-l apuci,
Oricum, pe toţi îi doare-n coate.
Şi-acum, la-acest sfârşit de an,
Vreau caşcaval, salam, măsline,
Iar pentru voi, ce v-am ales,
Dacă trăiţi, "să trăiţi bine!".

Săruturi, flori şi vorbe dulci...
Căldură în calorifer,
Piftii şi prăjituri şi nuci,
Miere... şi bani în portofel.
Bucate, cozonaci şi sare,
La uşi, mereu colindători,
Mulţi ani, friptură şi sarmale!
De sărbători vă fac urări...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din an în an

Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moş Ajun,
E ger cumplit şi drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.

E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum
Mai sunt bordeie fără foc
Dar vine un an mai bun.

E veselie şi e cânt
În casa ta acum,
Dar nu uita când eşti voios,
Române, să fii bun!

Veniţi, veniţi de sărbători
Veniţi, veniţi cântând
Să fie rodnic Anul Nou
Şi pace pe pământ!

Să fie pruncii sănătoşi,
Să crească năzdrăvani,
Voi oameni buni şi trecători
Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani!

folclor românesc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul Moş Crăciun

Aş fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moşul cel iubit e-un basm pentru copii,

Şi nici chiar prin liceu, chiar şi la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am aşteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moşul nu există şi nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci şi n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri aşteptat
De oameni înţelepţi şi nu de maimuţoi,

Aşa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoţei
Că "Moşul" care-l ştiu nicicum n-ar exista...

De-aceea, când pe brazi steluţe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoţii azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moş Crăciun, cu daruri la copii...

Iar voi ce-aţi mai nega, de răi şi urâcioşi
Ce-ntr-una clevetiţi că "Moşu"-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiţi oameni serioşi!
Pe Moş Crăciun îl ştiţi că este-adevărat...

E drept, bătrânul "Moş", care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roş', cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, şi-i zilnic bărbierit,
De sac a şi uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-aţi ghicit!
E roşu câteodat', de la un păhărel,

Şi când o ia la mers, ca un arac de viţă
E zvelt, nu-i cocoşat, şi-atâta-i de vioi...
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiţă,
Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

(Dedic această poezie nepoţeilor mei: Ştefan şi Maria
şi tuturor copilaşilor)

Pe-un tărâm, tare departe,
Aurora, zeiţa zorilor străbate,
Într-o caleaşcă aurită,
Cu cai buieştri dăruită,
Cerul, nordul îngheţat,
Focuri colorate-a deşirat.
Din înălţimi, tainic coboară,
Moş Crăciun pe-o sănioară.
E trasă de reni nărăvaşi,
Rudolf, curajos înaintaş.
Are moşul o căsuţă,
De turtă dulce, foarte drăguţă,
Grijită de spiriduşi,
Ce mistere după uşi!
Acolo, fac jucării,
Dulciuri coc pentru copii,
Cât este ziua de mare,
Aranjează, dau culoare.
Pregătesc un tractoraş,
Un căluţ, un iepuraş,
Trenuleţ cu şine gri,
Păpuşi, rochii fistichii.
Avioane milioane,
Pixuri roşii şi creioane.
Curg valuri de ciocolată,
Acadele, îngheţată.
Bombonele colorate,
Caramele aromate,
Globurile poleiesc,
Betelele strălucesc.
Brazi înalţi şi multe stele,
Luminiţe printre ele.
Sania aşteapt-afară,
Saci încarcă, leagă sfoară.
Rudolf, sprinten, fericit,
Sănioara a pornit.
Merge moşul într-o noapte,
Toată zarea o străbate.
Copiii din lumea-ntreagă,
Seara asta se întreabă,
Dacă vine Moş Crăciun?
Rugăciunile îşi spun.
Fug la geamuri şi la uşi,
Iscodesc pe la mătuşi,
Dacă l-au văzut pe moşul,
Urmăresc şi soba, coşul.
Şi deodată: -Ho! -Ho! -Ho!
Se aude de-acolo.
O fi moşul? Cine-o fi?
Aţi fost cuminţei copii?
Casa toată-i luminată,
Un brad mare se arată,
Sclipesc globuri şi betele,
Luminiţe şi mărgele.
Moşul este prietenos,
Barbă albă, glas duios.
Haina roşie, cu nea.
Ţine-n mân-o mică stea.
O agaţă-n vârf la brad,
Artificii multe ard.
Se aud colindători,
Clopoţei şi urători.
Ştiţi copii o poezie?
Daruri, moşul are-o mie.
Deschide sacul uşor,
Uite sare-un puişor!
O papuşă, un tractor,
Doamne! Un calculator!
Trenuleţ cu baterii,
Rochiţe, bijuterii.
Bomboane şi ciocolată,
Prăjitură vanilată,
Nuci şi mere aurii,
Haideţi iute, măi copii!
Câte daruri ne-a adus!
Moşule, unde te-ai dus?
De ce n-ai mai stat un pic
O colindă să-ţi mai zic?
Are moşul drumuri multe,
Dorinţele vrea s-asculte.
Să împartă bucurie,
"De-acum până în vecie".

poezie pentru copii de Adriana Tomoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!