Din cer cad îngeri
lumea e așezată strat peste strat
învelișul e zgâlțâit
aerul ninge cu virusuri
dezinfectantele sar de pe raft
străzile lungi n-au capăt
mă aud trecând prin neliniște
sentimentul fricii strigă după mine
iubirea se descompune în particule
unele mai lente
altele mai iuți
formând un conglomerat uneori confuz
pereții sunt mâzgâliți cu iluzii
unde lumina joacă printre umbre
ducem cu noi dragostea dincolo de suprafață
lipind-o ca un magnet de tâmple
stăm ațipiți mutând mereu secundele
din aerul plecat către moarte
ne facem că avem răbdare
că ne adaptăm unei stări de nisip
într-un timp aberant
convulsiv
din cer cad îngeri veniți să ne salveze de eșec
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre secunde
- poezii despre salvare
- poezii despre particule
- poezii despre nisip
- poezii despre ninsoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Aerul a plecat
aerul a plecat nerăbdător să te întâlnească.
tu ești dincolo de pereți
unde soarele bate într-o altfel de iarbă,
luna a scăpat secretul printre neguri și umbre.
răsfoiesc ziua de azi cu imagini refuzate ieri,
din luciri fugare orizontul descrește neauzit.
nu va fi nicio topire pe orbita mie hărăzită.
aripi de liniști vor stiliza aerul roșiatic
plecat printre fisuri de visare.
ochiul frunzei va încerca liniștea desfrunzirii.
mă aud în secunda furată timpului
pe drumul paralel, într-un dialog cu mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre secrete, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre imagine sau poezii despre frunze
Iglu
fulg după fulg, din cer se cerne,
făina albă-argintie, cuprinde pământul
în plapuma iernii,... ninge! ninge!...
cade din cer perdea de stele,
strat după strat, bărbații aruncă lopețile pline
făcând pârtii și deschizând drumuri de acces,
munți de zăpadă cu bază largă
și coif cu fruntea descrețită,
adună copiii pe el grămadă,
cu mâinile lor sapă un tunel formând iglu,
chiote de bucurie și curiozitate se aud în
casa de zăpadă a Domnului.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre stele
- poezii despre pârtie
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
- poezii despre iarnă
- poezii despre copilărie
- poezii despre bărbați
Uneori dimineața
Dimineața uneori lucrurile sar la nimereală,
cafeaua sare direct în veșnicie
ca și țigara.
Viitorul s-a mutat tot mai în față.
Gândul hoinărește pe unde vrea el,
trecând pe lângă ziua ce atârnă în fereastră,
risipind clipe meandrice în aerul gri,
pe strada agățată de cer.
Poemul se naște ciocnind paharul cu apă
cu clinchet de cristal,
ce aprinde lumini din adâncuri
și apoi coboară în camera goală,
așezând cuvintele ce se ucid între ele.
Unele explodează izbindu-se de tine
și-mi fac din silabe șirag de mărgele.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață, poezii despre cuvinte, poezii despre cafea sau poezii despre apă
Nimicul e prezent
nimicul e prezent în dimineața asta peste tot
eu caut o simulare în alt timp
aerul naufragiază pe fereastră
rămân bucăți ce cad din el
și-un bulgăre de praf martir pe-o carte
strada murdară de vise
buimacă evită zidurile resemnate-n
cenușiul lor etern
fantezia găurește pereții urmând trasee anesteziate
pe unde umblă sfinții
demoni nu-s
și nici ochi lipiți de ferestre
există o cale lungită peste a șaptea durere
unde lumina migrează cu mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre existență, poezii despre durere sau poezii despre cărți
Nu mă regăsesc
Nu mă regăsesc în fotoliul acesta pliant și comod,
între pereții fără zgomote,
lucrurile neconfuze și uneori prăfuite de vreme.
Nici surâsul de pe buze din oglindă nu-i al meu.
O parte din mine-i plecată
devenind adaosul unui alt timp.
Mă uit aiurea la secundele efemere
ce pleacă și vin neîntrebate.
Zeii par nesfârșit de lungi printre stele,
sufocați de grijile cerești.
Pe jumătate am contur de cenușă,
în timp ce caii violeți trec în galop
peste cealaltă jumătate din mine.
O armonie se frânge-n liane
ce chinuiesc o întoarcere din larg.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă sau poezii despre cai
Aiureala e minciună nepoleită așezată într-un strat atât de gros că îți provoacă ura. Lingușirea este flatare așezată într-un strat atât de subțire încât te face s-o iubești.
citat din Fulton John Sheen
Adăugat de Andrada Vissarion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre minciună sau citate despre iubire
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre noapte sau poezii despre galben
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri...
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin noi înșine
De teama realității
Noi locuim într-un basm
De-a valma cu alte iluzii
Peste marginea speranței
Mai facem echilibristică
Printre tâlcuiri adânci,
Facem asocieri de idealuri
Prin viziunea unui viitor,
Să invocăm îngerii de sus
Și îngeri din noi înșine
Peste timpuri și zări
Depinde imanent de noi
Dacă facem din acest basm
Acea, poveste de succes,
Pentru noi, prin noi înșine.
poezie de David Boia (13 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre succes, poezii despre realitate, poezii despre idealuri sau poezii despre frică
* * *
Un strat de val înspumat
Alunecând peste alt val lin
Un freamăt din adâncuri tăiat pe orizontala...
amestecat intr-un strat de nisip
cu scoici sfărâmate
sub tălpi
îngropand si plângând un dor...
Un strat de oameni de lut fierbinte
și colorati zgomotos
tintind orizontul
cu ochi purtareti de priviri
flamand ascunse
spălate sărat...
sub ochelari
dincolo de care
se citește o lacrimă...
Degete strecurandu-si dorul
printre firisoare de nisip stralucitor risipit în vant
Șoapte inabusite si buze murmurând un nume
conturand un strigăt de iubire
geamătul mării pe toate ascunzandu-le...
... scrisoare fără predicat...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre scrisori, poezii despre ochelari, poezii despre lut, poezii despre lectură, poezii despre degete sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cultura este mereu așa, strat după strat de citate peste citate, de idei care provocă alte idei, carambolaje scânteietoare de cuvinte prin timp și spațiu.
citat din Rosa Montero
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre spațiu și timp, citate despre idei, citate despre cuvinte sau citate despre cultură
De cealaltă parte
de cealaltă parte a stelei căzătoare
ești suspendat între orizonturi,
migrând cot la cot cu destinul,
până la pierderea cerului cunoscut.
prin fanta îngustă țâșnește amarul
din viscolirea trezită printre răni.
ochii iubirii au adormit la graniță,
acolo unde se termină albul.
prin fereastra crăpată nu trece nicio pasăre.
straniu joc de flăcări din sânge
e scris în poemul înarmat cu slăbiciuni.
cuvintele se întind dincolo de ziduri
spărgând aerul stătut
într-un ecou al dreptului de mâine.
pe nedrept luna se rostogolește în deșert.
prin târziu aleargă iluzii și-o amețire de cătușe
pe sinuosul drum către abis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre stele căzătoare, poezii despre somn, poezii despre păsări sau poezii despre prăpăstii
Oglinda
liniștea înșiră culorile dimineții
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii
partea răsfățată își arată oja, rujul și rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă
cuvintele se mistuie-n spațiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri și spaime.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre răsfăț, poezii despre ruj, poezii despre jocuri sau poezii despre inimă
Imagine
sunt travestită într-o imagine
de liniște, într-un miraj argintiu.
clipei rebele i-am întrerupt oxigenul
spre a nu sfâșia prezentul.
un cuvânt dezbrăcat de sunet
atârnă-n gol,
aerul rămâne destrămat într-un repaus armonic
gândind infinitul.
sunt într-o nebuloasă ce comunică cu albastrul
dincolo de starea cuvintelor, fără chemare.
în palme pustiu
și o sete întârziată pe profilul ce nu trece dincolo de inimă.
străzile se sting pe rând.
într-o închipuire din bucăți
neopritul gând intră mereu pe cealaltă parte,
rotindu-se pe locul gol.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre oxigen, poezii despre nuditate, poezii despre informații sau poezii despre infinit
Stau
stau între cuvinte,
unele dor și ard în albastru,
altele mă ară până la transparență.
tu ești departe
într-un contur neclar din seva vieții.
odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.
și nu mai știu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre astre, poezii despre arat sau poezii despre albastru
Vis alternativ
vis alternativ într-o lume cu poze
unde nimic nu mai aleargă
unde nimeni nu-mi fură lipsa
tristețea din lucruri se pierde
căderea serii rămâne mereu suspendată
roșu e mereu roșu în colțul acela de pe buze
sensibilitatea nu lasă urme
noaptea grea nu există
dragostea se ghicește din lumini
și umbre pictate din cuvinte
locul gol apare în fisura de la suprafață
unde sentimentele ies din culori
rupte din staticul inocent
și încep să umble prin lume
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre roșu, poezii despre pictură sau poezii despre inocență
Secunde strâmbe
Nimbul lipsește în spațiul cu îngeri răniți
și spatele întors către divinitate,
frigul intră prin pereți, până-n oase,
slăbiciunile omenești umplu nimicul
c-un timp ce nu se mai întoarce.
Biserici vechi și noi toarnă vecernii,
suntem restructurați din rugăciuni,
ce cad ca o ploaie, cu grămada,
în cuvinte dezgolite de sâmbure învelit în lumini.
O primăvară nevie umblă pe străzi
buimacă,
ghioceii germinează-n pământ.
Strâmbăm secundele
ca în ele să încapă visele,
ce le purtăm cu noi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre spațiu și timp, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Hiroshima night
moment de eroziune:
nașterea zilei în care liniștea cuprinde
spațiul & aerul se dilată încet ca o sticlă de gheață.
în plămânii tăi ninge,
ca după o explozie nucleară.
momentul în care nu mai contează nimic:
urmează o iarnă lungă,
uitată pe ulițele unui sat bătrân.
în corpul tău,
lupii adulmecănd mirosul sângelui.
mergi pe străzi lungi unde deoparte și de alta
sunt aceste indicatoare cu semnele șterse.
pe străzile lungi unde înoți în uraniu.
încet,
descompunerea are loc / particule
de iubire & tristețe desăvârșesc ziua.
soarele are miros de var.
soarele a nins cenușa
peste orașul decadent / fețele noastre s-au lipit de ziduri
țesăturile ne-au intrat în piele: dragostea, nu.
un fetus neexpulzat rămânând în camera lui
caldă și întunecoasă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre uitare sau poezii despre sat
Suntem
cât gol prin aerul umed
câte vârste trag de secundele diforme
spre o îndreptare de timp
adevărul șchiop nu comunică
drumul plutește deasupra morții
cerul devine moment de iubire
ies din fierea singurătății în verdele zilei
toate cuvintele țin lupa sub lună
aici e o existență de iarbă
de frunze
de inimă
unde suntem noi într-o pagină de cuvinte
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre verde, poezii despre singurătate sau poezii despre moarte
Uzură
uzură-n complexul ființei,
pân' la eul arhaic fixat de cineva neștiut.
aproximări pentru orizontul niciodată ajuns,
iluzii în contururi de stele
și brusc ganglionii încep să lumineze ca o orgă
la gândul de a mai fi.
pământul eliberează mersul
în timp ce aerul e sufocat de germeni.
trec printre umbre vărgate pe dinăuntru.
un schelet, plin de sentimente, hrănește porumbeii.
un tramvai se umflă cu oameni,
ceasul de lângă magazin știe un cântec,
frunzele foșnesc la unison,
albastrul e ceva ce-mi mângâie genunchii.
trag drumul spre mine
rostogolindu-i întunericul,
să te găsesc la capăt,
sub toate cuvintele ignorate rămase în umbră.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre porumbei sau poezii despre muzică