Plânge chitara
pășesc prin colțuri de lume
orb în lumină
în mână port o chitară
uitat în uitare
cânt și cânt
sunt chitara ce plânge pe mare
sunt valul ce sparge chitara
sunt omul ce plânge pe val
sunt flacăra ce arde în lacrima crudă
sunt ultimul cânt al chitarei
sunt forma pierdută prin colțuri de rai
sunt tăcerea ce piere în cuvânt
pe țărm a rămas
un om și o chitară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre chitară
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
Citate similare
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt
al unui pescăruș pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă și e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre vioară, poezii despre nebunie, poezii despre muzică, poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre versuri
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipește în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt al unui pescăruș rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă și mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare
Ușa
era târziu și era toamnă, doamnă
se strecurau în palmă tainice regrete
eu rătăceam prin clipe desuete
atingeam noaptea cu degetele în țipătul furtunii
pe ultimul țărm, răsturnat între gânduri
eram omul ce cântă la chitară
eram chitara ce sparge un zid
eram flacăra ce se stinge pe țărâm ostenit
eram forma ce caută disperată un om
sunt tăcerea ce vine
în care eu plec
ochii mei au zărit izbăvirea
mai trece și timpul curent
eu plec femeie în neliniștea serii
uneori împleam cununi de păpădie, pentru tine
cine știe, ce a fost să fie...
zilele se scurgeau spasmodic în mine
noaptea zburam peste ziduri
nu simțeam nici foamea, nici durerea
hoinar în noapte
printre șoapte, prin păcate
îmi era fruntea rece și grea
căutam un trup să mă reazem
ochiul caută un ochi
buzele se pierdeau
rătăcind pe un sân dezvelit
era gând, era vis, trăit, împlinit
desculț pășeam pe drumul cotit
în urmă a rămas o ușă deschisă..
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre zile, poezii despre viață sau poezii despre toamnă
Omul cu chitara albastră
"N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânți faptele cum sunt."
"Da, cu chitară albastră,
Toate-s altfel când eu cânt."
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Wallace Stevens despre muzică sau poezii despre albastru
Chemare
sunt nume rătăcit
pe un țărm fără nume
visare, privire, uitare
în colțuri de mare
stau, între alge și scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu zac pe pereții de humă
în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori și petale
am crescut în gunoaie
pășesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge șiroaie
plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii
femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă și țip a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre văi, poezii despre suflet sau poezii despre secunde
Printre stropii de ploaie
sunt nume rătăcit
pe un țărm, nu știu care
visare, privire, uitare
în colțuri de mare
stau, printre alge și scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereții de humă
în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori și petale
am crescut în gunoaie
pășesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge șiroaie
plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii
femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă și țip a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ploaie
am mângâiat clipa, în ploaie
în tristă uitare
la capăt de mare
pescăruși albi țipă în zare
visare, chemare, uitare
în zbor ating duios gândurile apei
pescărușii zboară pe țărmuri de mare
e târziu și e noapte
freamătă timpul în cer
tăcerea plânge în ploaie
sunt orbul uitat pe o cărare
ce cântă plângând
la margini de mare
aștept chemarea
ce lungă e așteptarea
de noapte, de noi
ce lungă e veghea
aici, între voi
tăcerea plânge în ploaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre tristețe
Aripi arse
e toamnă, se scurge tăcerea în scorburi
și timpul coboară agale pe pleoape
mă scurg în suspin căutând eterna iubire
visam o lume de taină în cuvânt nenăscut
să așez în orbitele goale lumina divină
sunt mugur în pământ înghețat
mi-e neliniște sângele și boală e timpul
sunt val răsfirat în alt val pe tărâm ireal
trubadur rătăcit într-o tragică soartă
în poartă plânge durerea și cântul
dar ce este cântul fără un ideal
ceasornicul bate aproape, tot mai aproape
apoi mă desparte pe mine de noapte, se pierde între șoapte
tăcerea mă înfioară și nu-i prima oară
sunt inimă de lut cioplită în piatră
cuvintele se scurg, miros de crin
pe unde trec atunci când vin
pleoapele plâng în frângeri de șoapte
pășesc spre izvoare căutând zadarnic o mare
tăcerea a rămas agățată de buze flămânde
curg lungi ploi peste suflete goale
mi-e somnul prelung între ape
susură visul rămas departe-departe
mă rotesc în spirale căutând zadarnic un cer
mi-e aripa arsă de raza crudă de soare
se scurge ceara în palme, mă arde, mă doare
cad Doamne, rănit, la picioarele Tale
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre tragedie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt omul cu chitara
Născut sunt într-o zi de toamnă,
Când frunza toată a veștejit
Să am talent, să fiu iubit,
Cu glasul meu melodiios, să fiu la lume de folos
Iubit am fost, voi fi de toată țara,
Sentimental cum este maramureșeanul
Iubesc tradiția și neamul
V-am încălzit sufletul și inimioara; sunt omul cu chitara
Îmi cânt durerea peste tot,
Am fost descoperit de un poet, un mare patriot,
Am cântat în vremuri cenzurate,
Când cultura piatră grea era
Umblând prin lume cu cenaclul "Flacăra"
Tot muzica rămâne arma mea,
Spectatorii sunt idoli mei
Și fie vremea bună, rea
Eu m-am îndrăgostit numai de ea...
(poem dedicat lui Ducu Bertzi, cu ocazia zilei de naștere)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre țări, poezii despre ziua de naștere sau poezii despre tradiții
Ultimul poem
e frig afară și mă sting
plouă în cer și lacrima doare
mă scurg și scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în țipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la țărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceață
tot căutând un drum, o viață
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiți
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristețea și disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe țărm
dar țărmul azi mai este țărm
mă înțeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe țărm
sunt țărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăț în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
pașii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârșitul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre cai, poezii despre virginitate sau poezii despre trandafiri
Pagini nescrise
rătăcesc prin valurile vieții
nu am cale, nu am drum
sunt chitara ce plânge acum
am întors fața către ieri
în față o umbră chioară
în spate o viață în delir
aici doar cenușa palpită
am obosit să întorc pagina către nicăieri
o lume fără soare
mi-e gândul între pagini nescrise, necitite
pe cer ard stele, sfâșie văzduhul
negrul e fumul ce se scurge pe drum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre negru, poezii despre fum sau poezii despre cenușă
Omul cu chitara albastră (extras I, VI)
I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaș ca atâția alții. Ziua era verde.
Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânți faptele cum sunt".
Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."
I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuși,
Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viață noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."
VI
O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbați de chitara ta albastră;
Prezenți în melodie, dar într-un spațiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeași locul altul, înțelegi?
Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră
Și plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală
Și în momentul lui final, în felul-n care
Conștiința artei se îndreaptă spre final când
Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spațiul însuși îi devine melodie. Chitara-albastră
Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viața noastră,
Creația-înțelesurilor din chitara cea albastră.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre verde, poezii despre sfârșit, poezii despre meserii sau poezii despre legi
O lume pierdută
paharul vieții e spart sau e gol
vinul atârnă pe jos
în jur, gunoaie, nămol
un suflet plânge în tăcere
mâncat și ros
de gânduri nespuse
pe geam zac lacrimi împietrite
de frigul ce țipă în lume
trec zile, trec nopți
mi-e sufletul o rană sângerândă
ochii mi's acoperiți de lacrimi
sunt suflet bolnav într-o corabie eșuată
pe alt țărm, de mare, de zare
mă scufund în lacrima timpului
strig, totul a pierit aici
aici, doar vântul mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin sau poezii despre promisiuni
Cuvânt de dincolo de moarte
am plecat într-o noapte
am vrut să ating taina unei lumi
am tot căutat prin ploaie, prin anii împovărați
am găsit un om, un biet nebun
trăia retras de lume, de toți
pe cer treceau caii sălbatici
plângea timpul sub copite de fier
uneori străbătea tăcerea în penumbra gândurilor
atunci am înțeles că lumea e o tristă umbră
desigur ei sunt morți de mult
ploaia a spălat cadavrele de pe drum
eu nu știam că erau morți
râdeau bezmetici, credeau că eu sunt acel nebun
și dacă sunt...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre fier
Umbre
leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de pașii rămași
în noaptea ce cădea peste ape
așa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcați în palide umbre
pășeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii pași
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe țărm
cu brațele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce așteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre păsări sau poezii despre creștere
Pe aripile crucii
mi's ochii lacrimă dospită
sunt strigăt în ceață
la miez târziu de noapte
pășind peste abisuri de suflet
sunt lacrima ploii pe țărmul uscat
sunt fluture în noapte
căutând poarta
în lumina albastrului cer
sunt sursur tainic în lume
între cer și pământ
spărgând clepsidra tăcerii
sunt șoaptă nerostită
aruncată peste petale de vânt
dar viața e vie, învie
mă întorc iar acasă din cenușa străbună
pășind de la moarte pe cruce
dau lumii
o cupă de ceară și un freamăt de cer
la porți, îngeri
purtând cuvânt de lumină
pe crucea de zări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre îngeri sau poezii despre prăpăstii
* * *
se sparg torenți repezi de maluri
cuvântul e prăpastie în ultimul salt
tu sari pe colțuri de stâncă
eu te urmez și întreb
vei plânge în zori la capul meu
e întinsă câmpia
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
m-am trezit strivit între gânduri
mama plânge a jale
nori negri trec agale
în cale, nimic nu răsare
voci aspre răsună
în jur o lume nebună
ascuns este cuvântul și gândul
azi nu mai sunt copilul de ieri
sunt un bătrân
fără vârstă, fără ani
port pe umeri poveri de secole
trecute, pierdute
în cer bat clopote
lumina se scurge tăcută pe ziduri
văzduhul privește
cum timpul trece
pe aici, pe undeva
eu biet pribeag bătrân
pășesc din lac în puț
știu, știu unde să mă duc
mă duc și mă tot duc
doar am uitat pe unde să apuc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre voce sau poezii despre prezent
* * *
sunt pas în geometria oarbă a timpului
sunt lacrimă purtată de vânt
sunt țipăt prelung peste ape
sunt apa ce se zbate în fântâni
sunt fluier ce cântă pe drum
printre maci roșii de câmp
timpul, zbor scurt prin iarba stelară
lumina plânge în cuvinte nerostite
pe drum, un schit între gânduri
mușchiul e umed, e verde
în vatră se stinge ultimul ciot
ciobanul coboară agale în vale
oile dorm în picioare
un câine latră bezmetic pe drum
lumina își freacă privirea de umerii munților
în iarbă, flori galbene și clopoței
sub copaci mai trece un an
visul e lung și e greu, a povară
noaptea deschide privirea, ascultă
în zori, cântă cocoșii în tindă
pe țărm, păsări de apă coboară
să bea apă sfințită de gânduri
în zare, sălbaticul cer
se frânge în ape de munte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre oi, poezii despre munți sau poezii despre câini
Drumuri obosite
mi-am dezgolit gândurile într-o noapte
cuvântul rătăcea în neliniștea tunetului
departe, alte cuvinte izbeau malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat în tăcere
să nu tulbure zborul pescărușilor
liniștea curgea oblic
printre obosite șoapte
drumuri mergeau agonic în tristețea serii
erau încărcate de întrebări eșuate
azi pășesc printre orizonturi umede
sunt lacrima ploii pe zidurile lumii
sunt val ce se sparge de mal
sunt țipătul cerului pe mări de opal
în zori, alte drumuri, fără cuvinte, fără întrebări
drumuri părăsite, drumuri irosite
în față, ușa timpului...
cioc-cioc-cioc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară