Moartea batranilor
Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Și-or să ne îngroape împreună.
Leu cu leu ați adunat o viață,
Ați făcut economii de piață
Și acum așa a fost să fie,
Să n-aveți bani pentru sicrie.
Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viața ta a devenit eternă.
Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Și rămîi, pîn-la sfîrșit, de pază,
Că altfel te devalorizează.
Mai muncim un an, în sărăcie,
Poate, pîn-la urmă, cine știe,
N-avem dreptul de a fi statuie,
Dar măcar un lemn și niște cuie.
Pune, mamă, masă mai săracă,
Să le dăm și ălor care pleacă,
Să la stăm cu milă împotrivă,
Printr-un biet colac și o colivă.
Lasă-ți, mamă, ochii peste țară,
Să o faci din moarte să tresară,
Ca pe noi din nou să nu ne nască,
Fără-o-nmormîntare creștinească.
Groapa ne-a urcat pîn-la călcîie,
Dar n-avem nici bani pentru tamîie,
Și lumînărarii ne despoaie,
Și ce scump și drumul pîn-la rai e!
Ține, mamă, ține, tată, ușa,
Să nu intre peste noi cenușa,
Hornurile gri să nu-și reverse,
Peste noi cenușile perverse.
Ce impozit fiecare boală,
Ce exploatare ireală!
Scîndura sicriului ne costă
Mult mai mult ca viața noastră, fostă.
Pune, tată, mîna pe-o secure,
Să luăm sicrie din pădure,
Pune, mamă, mîna pe o pîine
Și împarte-o, că murim chiar mîine.
Vremuri de inflație și silă,
Moartea însăși a ajuns umilă
Și, în fond, pe noi ce ne așteaptă?
Doar o sinucidere-nțeleaptă.
Noi, bătrînii, am rămas pe drumuri,
Într-un crematoriu numai fumuri,
Și murim, ajunși pe înnoptate,
Marfa cea mai ieftină din toate.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre cenușă
- poezii despre tată
- poezii despre superlative
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
- poezii despre rai
Citate similare
Ultima dată...
n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate
am doar vreme de-o seamă cu nimic și cu toate
n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră
doar o notă uitată-n suita de horă
n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă
nici noroc nici dreptate nici curaj și nici teamă
n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată
dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre ore, poezii despre noroc, poezii despre mamă, poezii despre frică, poezii despre dreptate sau poezii despre curaj
Familie de suflete despărțită de plecarea trupurilor
Mamă, tată, voi nu știți,
Că mi-e greu, că vă iubesc.
Mă gândesc: voi mă iubiți?
N-am cu cine să vorbesc!
Când apare o problemă,
Stau și mă gândesc: ce fac?
De-ar fi mama lângă mine
N-aș mai sta aici să zac.
Voi sunteți plecați departe
Știu că pentru noi v-ați dus,
Știu că vă e greu acolo
Despărțirea asta lungă
Multe rele ne-a adus.
De tine-am nevoie, mamă,
Să m-alinți, să te iubesc.
Tată, și ție-ți duc dorul!
Să-mi dai sfaturi când greșesc.
Banii voștri nu-i mai vreau!
Vreau să fiți aici, cu mine,
Singură să nu mai stau
Să ne fie la toți bine!
Și noi îți ducem dorul,
Însă viața-n țară-i grea.
Ție-ți facem viitorul,
Altfel noi nu am pleca.
Pe căldura asta mare,
Să stăm aici, să muncim,
Nu-i ușor, tu știi prea bine!
Însă și noi te iubim!
Vrem să îți continui școala,
Să îți faci un viitor,
Să nu pleci și tu din țară,
Să nu fii biet muncitor!
Îți vrem binele din lume,
Că ești fiica noastră dragă,
Nu-ți putem da sfaturi bune,
Însă viața nu te-ntreabă!
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre viitor, poezii despre muncă, poezii despre școală, poezii despre vorbire, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sărbătorit
Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
și sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... așa târziu.
Plângeam că părăsisem mamă
și-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi și el... Acum dorit.
În atâtea nașteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
și tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.
Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
și voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
și eu nici gând nu voi mai fi!
Alături, mai am... ce-a iubi, doar ce-a iubi, doar ce-a iubi...
*La toți mă plec, pentru a vă mulțumi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre gânduri, poezii despre sărbători, poezii despre simbolistică, poezii despre râs sau poezii despre publicitate
Mamă
Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.
Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunțiș,
Mi-e gândul la măritiș, mamă.
Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Și le dai pe card la toți,
Fată dragă, cât mai poți, mamă.
Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă ești fata lui tata, mamă.
Și-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.
Nașa Carantina știe, mamă,
De folos ce-are să-ți fie, mamă.
Stai aici și nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre plâns sau poezii despre flori
Dor de mamă, dor de tată
Sus, la deal, în țintirim
Toți părinții noștri vin
Și pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Și în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Vin copiii și ne-alintă
Să uităm de viață-o clipă,
Vin și ne pun fotografii-n ramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Noi sărutăm nepoții pe frunte
Și răbdăm luptele pierdute
Luând toate amintirile-n seamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
... Și, ne-am duce, ne-am tot duce,
Sus, la deal, sub altă cruce...
Și va fi cerul luminat cu oarbe stele
Dorul de Copii of,... altă rugă-și cere!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre sat sau poezii despre lumină
Fotografii
Ferește-te Tu, Fiintă, cât ești încă vie
Să nu ajungi doar o fotografie
Viața asta nu e chiar pe roze
Vechiul scrin s-a umplut de poze
Ai mei, ai tăi, ai noștri
Sunt doar pe o hârtie mai velină
Sub lampa slabă de lumină
Privesc la noi cu ochi albaștri
Ei sunt acolo, mamă, soră sau soție
Înca cu acel zâmbet ce le-a rămas pe buze
Și de-ar cădea în jur numai obuze
Ei tot n-ar fi decât... fotografie
Locul strâmt e-acuma tot mai mult
Vino, mamă, tată,
Căci am acum o casă
Tu încă-i strigi să vină de la coasă
S-o dea încolo de lopată
Aveați mâinile-ngroșate de topor
Și de cărat o viață în spinare
Să ne dați nouă de mâncare
Noi n-am știut că oasele vă dor
Ați plâns câteodată, pe furiș
În timp ce noi râdeam întruna
Crezând că e ușor să pui acoperiș
Sub cerul ce-l atingi cu mâna
Am vrea acum să vă plătim puțin
Să dăm înapoi din tot ce voi ați dat
Împrumutul unui trai meschin
Și poate roua plânsului uscat
Dar astazi nu mai e sa fie
Noi ne-am trezit- dar prea tirziu
Caci azi voi nu sinteti decit fotografie
Iar locul e prea mult... si e pustiu...
poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre trandafiri sau poezii despre soție
Hai, mamă, te-aștept în poemul ce moare...
Hai, plânge-mă, mamă, dezleagă-mi blesteme, aruncă-mi o scară să urc pân' la tine, pământu-i o plagă cu triste poeme și-abia de mai poate să care suspine.
Eu nu mai am lacrimi și iadul mă paște, e-aici la intrare și marea nu poate să stingă nici focul când moartea mai naște un pui de satană ce-mi suge norocul.
Trimite-mi scrisoare, de-un înger mai este dispus să coboare să-mi bată la ușă, sunt singură, mamă, și tare mă doare că versul îmi este doar fum și cenușă.
Femeia ce-o știi, că spărgea stânca-n patru, călcând peste munți ca pe verdea câmpie, e-acum doar o umbră-ntr-o lojă de teatru, ce-ascultă ca surzii și ca orbii scrie...
Mă bântuie moartea și-adulmecă noaptea în care mă lupt pentru-n strop de lumină, dar nu mai e, mamă, nici loc pentru stele și luna aruncă doar flăcări de vină.
Curg lacrimi din ceruri, pustiul ne-mbracă în doliu și morții ne pleacă tot singuri, noi stăm zgribuliți sub al iernii lințoliu și bem dezolanța și lacrimi din linguri
De lut cu inscrpții de iaduri și moarte... hai, mamă, și ia-mă și du-mă departe, acolo pe unde mai e încă soare și viața nu râde, dar nici nu mai doare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre iad, poezii despre foc, poezii despre îngeri, poezii despre versuri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Eroii din ghene
așteptăm așteptarea
cuminți și ordonați
cretinizați de un sistem
corupt, murdar, incompetent
Ei pleacă în vacanțe
două luni sau o viață
noi, muncim, muncim
până murim
ăsta ne este chinul și destinul
mâine va fi o nouă zi, nu...
noi tot
proști, fricoși și lași
Doamne, mai bine să ne lași
nu ai ce mai face azi cu noi
buni doar de aruncat la gunoi
Ei, noi,
eroi de gunoi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre vacanță, poezii despre prostie sau poezii despre prezent
Românul sărman
Oriunde ați fi în lumea asta mare
Strigați cu toți, hai, cenzura jos!
N-avem bani pentru...-n buzunare,
Sunt goale, le-am întors de mult pe dos.
Și de-am găsi o umbră-a unui bou
Nu mi-ar ajunge poate nici de-o pâine
Fiindcă românu-i de mult sărman
Și- așa îl știe o întreagă lume.
Ați luat mereu, de unde-o să mai luați?
Pe care os cei tare or să te bată?
Slugi și stăpâni de slugi încă mai sunt...
Dar când nu ne mai fi această sloată?
Cum o să cereți oare socoteala?
Chiar și oglinzile de teamă-s sparte
Noi vom muri într-un târziu
Dar poate, vom fi-mpreună dincolo de moarte.
Și-atunci, egali vom recunoaște vina,
Hai sărăcia, lacrima, durerea,
Voi răutatea, nedreptatea, ura,
Și lanțul ce n-avem dreptul la speranța
Și nu știam ce-nseamnă fericirea.
Ne-am trezit deodată singuri...
Penitenciarul nopții,
Parcă-n presurat cu nouri,
Și-a ascuns integritatea
Și de stele și speranțe m-a lipsit
Și-ntunecare ne-a sădit de-acum în jur
Doar la fereastra spartă-nchisă
Râde moartea...
Sfidător la noi privește și ne-ntreabă:
Oare nu știați că din lumină
Întuneric se va face?
Hai în lumea mea de gheață,
Îmbrăcați la patru ace!
Ce vă pasă că în urmă lacrimi și dureri lăsați
Într-o zi, din lumea voastră de lumini, o să plecați
Haideți voi, o biete umbre, hărăzite doar uitării,
Căci în noaptea vieții voastre-mi pare că
s-au strâns toți norii.
Mi-e dor de voi. Aș vrea să pot să scriu
Iubirea nu-n cuvinte și poeme
Portul vostru parcă este viu
Dar să vă văd precum aș vrea, n-am vreme
Sub streașina sprâncenelor, în ochi,
Mai strălucește lacrima durerii
Și parcă au rămas roua-n piept
Sperând mereu la clipa învierii.
Ninsoarea tâmplelor e-acoperită
De dorul ce vi-l port mereu în gând
Parcă de lume toată-s părăsită
Cât n-am mamă și tată, pe pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre noapte, poezii despre cenzură sau poezii despre întuneric
La revedere, mamă, la revedere, tată!
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creștin.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii mă aruncă.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
și vă promit c-oi încerca la anul
să vin și eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-și ostoiască-aleanul.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moș Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la țintirim...
Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău și-al mamei tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
și liniștea cu clopote să bată.
Și-atunce firea-mi se va liniști,
simțind din depărtări că e iertată,
și buzele-mi uscate vor șopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!
poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre vin sau poezii despre vecini
Casa copilăriei
Trec mașini,
nu se mai opresc,
peste casa noastră, mamă,
și trec tramvaie deasupra,
la kilometrul zero, în Valea Vlăicii
și este un huruit ca de căruțe grăbind spre târg,
de nu se mai aude glasul lăptăresei,
-Laptele doamnă!
-Auzi, lăptăreasa, mamă?!
Trec și eu uneori,
pe acel pasaj blestemat,
peste casa noastră mamă,
peste patul meu de copil,
repede, să nu calc și amintirile
și tot ce se estompase
vine fulgerând,
cu pantograful tramvaiului.
Nici lătratul lui Țuțu,
nu mai poate opri apocalipsa.
Și uite mamă,
am vorbit cu profesorul Sorescu,
zâmbește și el amintirilor.
Nici el nu a uitat, mamă,
nu uită nimic,
dar nu-și mai amintește casa noastră.
Pe cerul casei roz,
sunt fulgere mamă.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre copilărie, poezii despre amintiri, poezii despre văi, poezii despre roz, poezii despre profesori sau poezii despre metrologie
De aniversarea voastră
Să fiți un veac alături! Dumnezeu
Să lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...
Voi ați vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-ați fost alături când mi-a fost mai greu
Și știu, mi-ați fost alături viața toată...
Aș lua din salba stelelor cerești
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puțin, căci, mamă, mă iubești
Și tată, tu pe viață mă susții...
Aș lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinți, din rai,
Vegheați-mi visul cel de nepătruns.
De universul tot v-aș dărui
N-ar fi de-ajuns... Credința-n Dumnezeu,
Vă fie, mamă, sabie și scut,
Vă fie, tată, pavăză mereu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de părinți
Când am deschis privirea pentru întâia dată
Se-nfiripa iubirea de mamă și de tată,
Se furișase-n suflet plăpândă și curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul,
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, mi-e dor de-o palmă, tată.
De frații mei de-acasă îmi este-așa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Și-o așeza pe masă la toți să ne-o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
Sosise primăvara, pe-afară zburdau mieii,
Mergeam pe la pădure să adun ghioceii,
Ți-i dăruiam din suflet cu inima curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
În arșițele verii, la seceriș, pe luncă,
Strângeați recolta pâinii și istoviți de muncă
Vă răcoreați obrazul și fruntea transpirată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
Într-un târziu de toamnă cu frunză arămie
Voi culegeați ciorchinii și strugurii din vie
Și-i mustuiați zdrobindu-i în cada din polată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
În iernile cumplite, cu viscol și ninsoare
Vă duceați pe la vite și le dădeați mâncare,
Vă întorceați în casă cu mâna înghețată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
Și v-ați crescut nepoții în lunile de vară,
Iubindu-i și-ngrijindu-i în casa de la țară,
Vor ține mereu minte, nu uită niciodată,
Li-i dor de tine, mamă. li-i dor de tine tată.
V-ați dus apoi pe drumul ce-ntoarcere nu are,
V-a luminat în cale un muc de lumânare,
Așa e legea firii, nescrisă și nedreaptă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre pâine, poezii despre creștere, poezii despre viscol, poezii despre toamnă sau poezii despre suflet
Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?
Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.
Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.
Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.
Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.
Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- citate de Adrian Păunescu despre uitare
- citate de Adrian Păunescu despre tată
- citate de Adrian Păunescu despre superlative
- citate de Adrian Păunescu despre religie
- citate de Adrian Păunescu despre rai
- poezii despre plumb
- citate de Adrian Păunescu despre mamă
Adio, mamă patrie, adio!
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.
Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre învățătură, poezii despre trădare, poezii despre tragedie, poezii despre sfârșit sau poezii despre sfinți
Chemarea unui copil
E multă tristețe în țară.
Sărăcia, departe v-a alungat.
A trecut un an și-o vară
De când pe-acasă n-ați dat.
Mi-e foame, mamă, și mi-e frig.
Picioarele mi-au înghețat.
În zadar mamă te strig,
Tu prea departe ai plecat.
Mă doare capul și mi-e rău,
Și plânge sora mea.
S-a-mbolnăvit de dorul tău,
Și noaptea-n somn ea te striga.
Nici tata nu se mai întoarce,
Nici el nu știm unde-a plecat.
În casă bunica noastră zace,
Pe drumuri, mamă, ne-ați lăsat.
Suntem străini în sat la noi
Și nimeni nu ne-ajută.
Printre străini sunteți și voi.
Doamne, ce viață pierdută!
Pâinea noastră-i cea mai bună
Chiar când n-o avem la masă.
Veniți să fim iar împreună!
Mamă, întoarce-te acasă!
Ne este prea greu fără voi
Și gânduri negre ne încearcă.
Îndurați-vă, mamă, de noi!
Nu lăsați vremea să treacă!
În casa noastră-i cald și bine
Când suntem cu toți la masă.
Vă așteptăm și azi, și mâine
Să faceți cale întoarsă.
poezie de Dumitru Delcă (23 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trecut sau poezii despre somn
Strigătul mamelor
Multe mame-îndurerate
Strigă-n stradă disperate:
Ne-ați adus lacrimi pe față,
Ne luați dreptul la viață.
Voi v-ați ridicat palate.
Copiii noștri nu au lapte.
Aveți mașini, aveți de toate.
La gură ne-ați pus lăcate.
Noi n-avem dreptul să vorbim.
Avem doar dreptul să murim.
Voi în desfrâu vă lăfăiți,
Din munca noastră huzuriți.
Spune-ți voi: asta-i dreptate?
Binele, așa se-împarte?
Voi adunați miliarde,
Nouă sufletul ne arde.
Doamne, mai întoarce timpul,
Să apară din nou chipul
Celui ce-i trăgea în țeapă,
Pe mișeii de-altădată.
Ridică-te Țepeș din moarte!
Să faci în lume dreptate.
Să-i spânzuri pe cei netrebnici,
Pe cei lași, pe cei nemernici.
Lumea să fie mai bună
Precum în vremea străbună.
Viața să fie curată,
Așa cum a fost odată.
Om cu om să se unească,
Împreună să trăiască,
Să nu se mai dușmănească.
Pacea-n lume să domnească.
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre lactate sau poezii despre gură
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate sau poezii despre plată
Ai plecat în țări străine
În căsuța de la țară,
Nu mai ești mamă cu noi.
Viața noastră-i mai amară,
Lacrimile curg șuvoi.
Ai plecat în țări străine.
Alte drumuri rătăcești.
Oare-acolo e mai bine?
Pe noi nu ne mai iubești?
Vrând s-aduci un strop de bine
Din pocalul fericirii,
Ai rămas în țări străine.
Pe drumul dezamăgirii.
Pe noi, viața ne sugrumă.
Ne-alungă copilăria.
Vine a pădurii mumă
Să plătim și noi simbria.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre fericire
Scrisoare
Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre sfințenie, poezii despre scrisori sau poezii despre păr alb