Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.

Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.

Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

N-avem timp

N-avem timp ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp facem o faptă bună,
Dar avem timp ne gândim la ceva rău.


N-avem timp ocrotim natura,
Dar avem timp scuipăm în ea.
N-avem timp ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp hulim pe cineva.


N-avem timp iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume începem un război.
N-avem timp fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp ne plângem că viața e grea.


Hai ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Marica

Tunet în nori

Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!

Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!

Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!

Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!

Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe tune în... nori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viața asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o lași treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieții
să-l poți uita și-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poți nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrățișarea
-ți pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrșit,
-ți par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
și pacea inimii și slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veșnicia
s-o dai pe-o umbră și pe-un fum;
E mult prea scump Cristos și Raiul
să nu dai tot -L ai acum.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Focul pasiunii

O atingere blândă, iubitoare
O șoaptă plină de dorință
Un oftat dulce de-acceptare
Și focul arde în ființă.

N-avem nevoie de cuvinte
De jurăminte desuete
Minciuni noi nu avem în minte
N-avem trecut și nici regrete.

Vrem doar să stăm îmbrățișați
Că timpu-i scurt și prețios
Cu sufletul suntem legați
Păcatul nostru e frumos.

Ziua de mâine va fi tristă
Fiindcă vom fi prea rușinați
De amintirea ce persistă
Că ne-am ținut îmbrățișați.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Acum ne merităm

Acum putem ne,, iubim", nu ne-a mai rămas nimic de împărțit,
Nici ani, nici clipe, nici ură, nici iubire și nici... viață!
Și nici nu e târziu, când aveam totul, părea prea devreme,
Acum nu mai avem ce poseda, nu mai poți -mi aduci nicio acuză,
Acum numai poți acuza de prea multă posesivitate,
Acum a mai rămas prea puțin din... Noi, nici anotimpul nu ne mai vrea,
Acum ne bate toamna-'n tâmple, nu mai avem nevoie de... sărutări în noapte,
Acum ne cântă moartea-'n șoapte, degeaba încercăm ne auzim,
Acum ne e strigătul prea departe, în curând se face noapte,
Acum iertarea pare venită prea târziu, nu ne mai e folositoare,
Acum... chiar și speranța se lasă ucisă printre strofe și cuvinte,
Acum nici amintirea nu ne mai leagă sufletele și așa stinghere,
Acum putem rătăcim la infinit, nu ne-am iubit când trebuia,
Acum degeaba lăcrimăm, lacrimile sunt prea seci, nu-și mai au rostul,
Acum se-'ntorc timpurile ne amintească de viața fără Noi,
Acum nici o ploaie nu va curăța ura ce ne-am împărțit-o-'n suflet,
Acum poate să fie o secetă de nesfârșit, o merităm deplin!

Acum ne merităm...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.

În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.

Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.

poezie de (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Viața politică

Guvernul ăsta, oare pune-accent
Pe mersul nostru către transcendent?!
De-aceea ne primim șuturi în cur
Și nici un drept în lumea de acum?!

Non-adevăruri ne tot pun pe fugă,
Sunt gata țara toată ne-o mulgă.
Ne aplecăm după săpun, știți bine,
Dar mușchiul parcă nu prea ne mai ține.

În timp ce ei se scarpină la coaste
Și le-a intrat friptura în măsele,
Noi n-avem parte nici de piei și oase
Și tot votăm într-una la guverne.

Nu văd vreun sens clopotniței din dealul
În care-și duce somnul bietul dac
Încorsetat de griji și idealuri,
Cât cei de la putere fac ce... fac.

Mâine, poimâine-auzi că prin vânzare
Ajungem iar supuși la un străin...
Păi, frați români, azi trupul țării doare
Și mulți ne stau în coaste ca un spin.

Luați atitudini! Să nu luați doar seama
Căci, oh, vă veți trezi în cimitir
În timp ce ei se scarpină la... coaste...
Treziți-vă! Nu-i vremea murim!

pamflet de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De ce?!

De ce speranța noastră a murit?
Suntem bătrâni la 35 de ani
De ce acum, când totul s-a sfârșit.
N-avem nici sănătate și nici bani?

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eugen: Și atunci, mama lui Luci, Diana... Nu mi-aș fi închipuit vreodată că ai iubit-o.
Traian: Am iubit-o?! La naiba! Încă o mai iubesc, Eugen! Enorm... Ca un nebun... Înțelegi acum de ce nu m-am căsătorit niciodată? Din cauza ei, desigur, altfel, n-aș fi avut nici un motiv.
Eugen: Dar a trecut atâta timp de atunci... Ar fi trebuit -ți refaci viața, să nu rămâi singur...
Traian: Nu, fără ea n-avea nici un rost; n-aș fi putut. Știu; lumea e plină de multe alte femei frumoase, nu e ea singura, dar pentru mine nici nu se pune problema alteia.
Eugen: De ce?!
Traian: De ce?! Pentru că eram mult prea îndrăgostit de ea, din cauza asta. Și încă mai sunt. Nu reușesc mi-o scot din minte... Poate că dacă n-aș vedea-o zilnic pe aici, prin Institut... Dar nu, nici așa n-aș putea-o uita sau înlocui cu alta... Mi-e imposibil!
Eugen: Dar ai avut o relație cu ea atunci.
Traian: Aș, relație... E deja prea mult spus. Amândoi eram mult prea tineri, naivi, visători, niște copii. În plus, ea nu mă iubea deloc. Eu, desigur, mă aflam la polul opus; eram în stare -mi dau viața pentru ea. I-aș fi pus lumea la picioare, aș fi mutat munții din loc; aș fi făcut orice pentru ea. Se pare că nu era de ajuns. L-a preferat pe blond și încă îl preferă, tot pe el. Pe atunci nu doar ea, ci și mama ei, doamna Dana Dragomir. Eu ce eram?! Doar un elev al Institutului. Ce-i puteam oare oferi fiicei dânsei? Mai nimic! N-aveam casă, n-aveam mașină, n-aveam bani. Nimic... S-a împotrivit categoric unei relații între mine și fiica ei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul e o cacialma

Azi, bucolicul peisaj
A rămas doar un miraj,
Nu te face visezi,
Poate doar ca să oftezi.

Unde-s vremurile când
Înjurai numai în gând,
Iar plăcutul și prostia
Se uneau cu bucuria.

Azi, poți scrie pe Facebook
Ca să nu te mai simți "cuc",
Poți afla și ce va fi,
Însă doar când ști citi.

Adevărul nu-l mai crezi
Nici atuncea când îl vezi,
Vrei mai mult și tot mai mult,
Egoist incult sau cult.

Nu contează cât muncești,
Doar atâta... cât primești,
Sunteți mulți nemulțumiți,
Dar votați parcă... orbiți.

Cu partid, fără partid,
Vreți doborâți un zid?
Nu se poate dărâma...
Zidul e o cacialma!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În străinătate

Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar și el se pierde printre zări.

Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
Să cutreier lumea-n lung și lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi și de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.

Tare m-aș-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Și mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.

Cât mai pot, și sunt ființă,
Nu îi las în suferință,
nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Știe numai Dumnezeu,
El secretul vieții mi-a aflat.

Mă ajuta zi și noapte,
Că-s străin și sunt departe,
Doamne, pentru toate-ți mulțumesc!
Ține-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, mi-i cresc!

Și nici bani nu vreau prea mulți,
Dar să nu umble desculți,
nu pot să-i știu în suferință.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulțumesc că am a ta credință!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinși într-un tumult
Și trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Și-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Și poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloși:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroși.

poezie de (6 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar o iluzie...

De când ne naștem și până dispărem, trăim o viață
de iluzii
Suntem tentați de multe ori ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoși e moștenită
Și încercăm, evadăm dintr-o perioadă deja trăită

Am vrea fim artiști de cinema sau poate sportivi
de performanță
Trăim o veșnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonșalanță
Privim și admirăm un mare pianist, și ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina

Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicție
Suntem orbiți, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicție
Ne îmbrăcăm ca niște clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
Suntem in ton cu moda, o altă stare de iluzie,
ne îmbrăcăm de la gunoi

Ne facem planuri, acumulăm averi pentru nepoți
Cu toate că ce-avem acum, e suficient pentru noi toți
Și am adus în astă lume tot mai puțină hrană spirituală
Suntem preocupați în mod curent prea mult de
partea materială

Dacă am fost săraci, acum cu disperare vrem să fim
bogați
Dacă în foame și întuneric am trăit, acum părinți și frați
Suntem înverșunați să-i depășim pe toți, trăim o altă
stare de confuzie
Nu vreau eu sfaturi vă dau, dar credeți-mă,
e o iluzie

Tot ce-ai construit, ai disperat, clipe de stres tu ai
acumulat, ai fost neliniștit
Căzut pe gânduri, nici nu mai știi ce a fost bine sau
unde ai greșit
Ai existat ca o clipită ce se zbate între eternități,
fără ai mai multe vieți
Acum în fața voastră recunosc, că am trăit
Doar o iluzie...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Augustin Jianu

Recviem

S-a dus dracului țara toată,
Nici nu trăim, nici nu murim,
E-o criză clar de libertate,
Și mult prea mult, e prea puțin.

Prea mulți golani, prea puțini oameni,
Azi și nimicul este prea,
Nu mai vine nimeni cu ziua
Și nu se mai bea secărea.

Se duce patria de râpă,
Iar noi suntem și proști și orbi,
Prea lași încropim vreo trupă,
Pe trădători să-i dăm la corbi.

Se duce patria cu totul
Și noi privim ca pe la nunți,
Fantome-n hora tricoloră,
De zimbri coborâți din munți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suferință infinită

Se scutură flori albe de cais
Pe trupuri prelungindu-se în noapte
Se pierd mereu cu fiecare vis,
Tăcut, printre morminte, lacrimi, șoapte...

I-adăpostește doar frunzișul verde?
Ei au speranțe, dar și suferință
Însă tu nici nu vrei măcar să-i crezi
De ce? Când toți avem aceiași ființă?

Toți suntem frați creați de aceiași mamă
De aceea-n sânul ei ne-adăpostim
De ce-aveți voi mai mult noroc în viață?
Iar noi făcuți suntem, suferim?

Iată lumina, dulce sărut
Lume de vise, culori și iubirea.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred ca va fi iarnă

Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeața insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor încețoșa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absența comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.

Un fir de praf? O înțepătură în ochi? Și zăpada,
nimic altceva, doar zăpada –
și mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
și el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă și trei dimensiuni,
va continua se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaș pentru a mai putea fi măsurat.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am întâlnit în calea-mi prea mulți împărați închipuiți. Dar nu-s argat în galantare. Nu mă vând când știu că pe toți ne-a făcut același Dumnezeu Iscusit și Bun și plin de iubire. Suntem datori cu jertfă și-o inimă la cer în rugăciune dar nu cu inepție sau smerenie închipuită, pe care nici n-am atins-o cu vârfurile gândurilor.
Îmi plac oamenii care uită răul după ce și-au asumat bine lecția. Iartă dar se pun la adăpost preț de o clipă efemeră, pentruviața e de-a valma din toate unghiurile. Cu binele-i altă poveste pentru că vindecă răni, ne conturează frumos, iartă pe furiș și crede mereu.
Nu suntem perfecți dar cine ne-ar iubi fără imperfecțiuni?
Îmi plac oamenii de toate felurile. Dar cel mai mult îmi plac străinii pentru care am lăsat o recenzie pe suflet...

(29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joey: Probabil că nu vrei auzi asta acum și sunt sigură că nu vrei s-o auzi de la mine, dar trebuie vorbești cu ea.
Pacey: Nu, nu acum. Nici măcar nu aș putea să o privesc.
Joey: Trebuie, Pacey. Trebuie asculți ce are de spus.
Pacey: De ce? Care ar fi diferența, ah? Indiferent de ce spune, sfârșitul este același. S-a culcat cu altcineva.
Joey: Crezi că ce a făcut ea este mai dureros doar pentru că voi doi erați împreună? Nu este așa. Nu este nicio diferență, Pacey. Adică... are doar 16 ani la fel ca și tine. Vorbim de parcă am ști ce se întâmplă, dar nu este așa. Habar n-avem. Suntem foarte tineri și o să greșim foarte mult! O ne tot răzgândim și uneori o să avem sentimente diferite. Și singurul lucru pe care ni-l putem oferi unul altuia este iertarea. Iar eu nu am putut face asta. Sau am făcut-o prea târziu. Nu permite fii într-atât de furios încât să nu o mai iubești pentru că într-o bună zi o să te trezești din acea stare și persoana pe care o iubești nu o să mai fie lângă tine.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook