My lips... they could not speak, I tried to get up but I couldn't find my feet...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

tipul din mine a uitat să respire...
resuscitează-l, te rog,
cu un sărut...
chiar şi second lips

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce buze-au sărutat buzele mele, de ce şi unde [What lips my lips have kissed and where and why]

Ce buze-au sărutat buzele mele,
De ce şi unde, am uitat. Ce mână
Mi-a stat sub cap, spunându-mi noapte bună,
Nu ştiu, dar plouă şi stafii rebele
Îmi bat în geam, ca să vorbesc cu ele
Şi-n inimă durere vor să-mi pună
După flăcăi ce nu se mai adună
Să verse-n toiul nopţii lacrimi grele.
Şi-un pom stingher, atunci când iarna vine,
Ce păsări rând pe rând zboară departe
N-are habar, dar liniştea-l frământă;
Nici eu nu ştiu iubiri ce-acum sunt moarte,
Ci doar că vara a cântat în mine
O vreme doar, şi-acuma nu mai cântă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

If only I would be that guy

If only I would be that guy,
That walk's you home on Friday night,
But here I am single and shy,
Not being ready for the fight.

I sit behind my till and pray
That you will come to buy your bread,
But there's another that says hey!,
Not you, just other girls instead.

You crossed my path just now and yet,
Feels like I loved you for much longer,
My feet are still, my mind is set,
This feeling's only getting stronger.

But here you are walking outside,
With him, I guess this is goodbye!,
And I could see you as my bride,
If only I would be that guy...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta de clasă

M-am întors în ţara mea natală,
Mă consider un socialist;
Findʼcă m-am mutat în capitală,
Mi s-a spus că sunt... capitalist!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anvil! The Story of Anvil

Distribuţie: Tiziana Arrigoni, Kevin Goocher, Glenn Gyorffy, William Howell, Steve 'Lips' Kudlow, Lemmy, Robb Reiner, Slash

trailer pentru Anvil! The Story of Anvil, regia Sacha Gervasi (2008)
Adăugat de Georgiana Mindru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde duce izolarea

Nu am somn, că-s claustrat -
Ţi-am mai spus în multe rânduri;
Nici nu pot să stau pe pat,
Find'că zilnic. stau... pe gânduri!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde duce izolarea

Nu am somn, că-s claustrat -
Ţi-am mai spus în multe rânduri;
Nici nu pot să stau pe pat,
Find'că zilnic stau... pe gânduri!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde duce izolarea

Nu am somn, că-s claustrat –
Ţi-am mai spus în multe rânduri;
Nici nu pot să stau pe pat,
Find'că zilnic stau... pe gânduri!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mi acele buzişoare [Take, O, take those lips away]

Ia-mi acele buzişoare
Ce-au minţit fără sfială;
Şi-acei ochi, ca zorii care
Dimineaţa o înşală!
Doar de-al meu sărut mi-e sete
Adu-mi sărutarea dusă;
Pe iubire o pecete
Ce zadarnic a fost pusă!

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze

Costel Zăgan, Traiectorii fragile

a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips

Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea

gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectăm legea

Stăm claustraţi de mult, dar încă te ador
Şi ne-ntâlnim ca-n orice noapte-n dormitor;
Dar find'că legea respectăm ca orişicine,
De la doi metri-ţi pup obrajii... Este bine?

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Song of the Source [Cântecul obârşiei]

At its source, humble or proud,
No stream ever can return
Other than like cloud.
At its source, straight or inclined,
No road ever can return
Other than in mind.
Road and stream or cloud and mind,
Maybe someday I'll return
And what will I find?
Will I be a cloud, a mind?

poezie celebră de Lucian Blaga, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Scrie pe coperta nopţii cu-amintiri din timp uitat,
când, cu florile din strat, îndulceam clipele sorţii
şi cu linişte de stea măcinam grunjii de sare,
crescuţi din lacrimi amare, izvorâte de-o zi grea!
(Dar aveam şi zile bune!)

Spaţiul şi-a umplut căuşul, astăzi dăm peste răscol,
ne-nvârtim în rotocol, lin, cum zboară pescăruşul.
A intrat vremea la apă, nu ajunge nimănui
şi o grij-a orişicui e s-apuce loc de groapă.
(Toţi suntem pământ de flori)

Ne-a bătut în inimi viaţa, tâmplele ne-a văruit,
puterile ne-a slăbit şi în sânge-a turnat gheaţa.
Condamnaţi, ne-ndreptăm paşii înspre margine de drum,
totul e umbră şi scrum, anii find ucigaşii.
(Bine c-am trăit şi-atât!)

Martori ai zădărniciei, dintr-un oarecare rol,
rând pe rând devenim sol pe tărâmul Veşniciei.
Scri-vom pe coperta zilei cu-amintiri din viitor,
fiind duh rătăcitor, precum fulgul păpădiei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci l-am renegat pe Dumnezeu

La un obor de interzise,
Am zăbovit mult prea mult timp,
Şi-am cumpărat doar compromise
Fiind mereu în contratimp.

Printre frustrări lacrimogene,
Speranţe-am aruncat în vânt,
Ca-n voaluri gri de fumigene,
Să se prefacă orice cânt.

Nu, nu ştiam ce-i fericirea
Şi-mi era greu, atât de greu
Când mă strivea dezamăgirea
Cu pietre reci de minereu.

Care creşteau, creşteau într-una
Şi inima mi-o sfâşiau
Lăsând în ea numai furtuna
De gânduri care mă-ngheţau

Sătulă find de-
aşa durere,
L-am renegat pe Dumnezeu,
Şi cu un glas fără putere,
I-am spus: - Eşti doar un fariseu!

Nu mai credeam în rugăciune,
Şi-am devenit atât de rea
Încât dintr-o deşertăciune
Peste păcat am pus o stea.

Şi am văzut atunci o cruce,
Pe care Omul cel mai bun,
Însângerat de spini se duce,
Să-l vindece pe cel nebun.

Privind la umbra amintirii
Am înţeles că am greşit,
Şi deschizând poarta iubirii
Spre Domnul am plecat spăşit.

El m-a primit ca-ntodeauna,
M-a mângâiat pe părul nins,
Si-apoi a alungat furtuna
Care ardea în al meu plâns.

Nici nu mai ştiu de-a fost aievea
Sau nalucirea unui vis
Dar ştiu că El mi-a dat îndemnul
De a ieşi dintr-un abis

Şi am lăsat neferecirea
Pe-un zâmbet cald de curcubeu,
Uitând pe veci de rătăcirea
Ce mă-mpingea spre negrul hău.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-n doi December

culmi domoale în văi de amintiri şi-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist şi-n rece alb şi-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut şi ard în albastru tău şi-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe şi rup bucăţi din viaţă
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de aţă
ard pe cer, ca stea ce-n jos priveşte printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea şi gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de ceţuri, nu lipiţi lutul greu de paşii mei
iar tu december, să ştii, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi

aştept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă şi te rog
să fii cu mine blândă
încet să cazi şi să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, poveşti din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
şi-o viaţa ce-aşi dori, să fie întrupată –n noi

vino încet şi poposeşte pe-a mea frunte
acolo mă doare şi mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit şi îndoit
te văd-n pâinea de pe masă şi-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcneşte-n roşu tâmplă
în muntele în faţa căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december şi-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin şi singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să ştii, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să ştii
că este ziuă de December, pentru tine doi
şi urmează doresc să ştii, şi-o zi de trei
...

poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos--umbra Ardealului pe degetele ploii

umbra Ardealului pe
degetele ploii de vară ce
se desface într-o floare de priviri de
pe Lupoaia
şi până la Ogrădeasa
e
satul acesta cântec de ciocârlie şi umbră
pe mâna ta dreaptă
Bogata de Jos numit

încă
mai înainte
de a intra în hotarele sale dinspre
Vad venind
cu
braţele deschise satul aceasta te primeşte
într-un surâs de pomniţe de pădure şi căpşuni de câmp
din Priloage culeşi
de o aromă şi o bunătate cum niciodată nu poţi să o mai uiţi

şi locuri şi hotare
de o rezonanţă şi un farmec cum nu poţi să le mai uiţi
ţi se
întipăresc bine în minte
mai altceva ca în memoria calculatorului de zece gigabaiţi

Armata
e primul hotar
e primul loc
ce-ţi fură privirea cu pădurile ei mari şi
păşunile întinse pentru vaci în special
pe partea stângă întinzându-se până la vârful dealului
dar
urmând drumul asfaltat
treci Printre Hotare şi
ajungi la Dâmbu Crucii unde se face o curbă spre stânga
iar
în dreapta
un drum şchiop de ambele picioare
urcă sus pe deal
cu bucurie privind drept înainte înspre Ogrădeasa
care e ascunsă de dealul destul de peiziş
ce-ţi frânează parcă picioarele să nu ajungi prea repede
sus
mai sus
pe păşunea de la Halauă

de câte ori n-am fost cu turma de oi pe acolo
de timpuriu în copilăria mea
în fruntea oilor
păscându-le cu grijă în cântecul ciocârliei
ce umplea păşunea până la Ogrădeasa

cu melodia aceea venită parcă dintr-o altă lume de basm
pe aripile vântului ce-mi mângâia obrajii
cu trilul acela ce-ţi trecea prin inimă până în adâncul sufletului de copil

turma de oi
păştea
păştea iarba cea bună şi-i
auzeam suflul turmei mele atât de aproape
pe-o palmă de vânt
pe-o umbră de timp
când soarele strălucea sus
şi-mi mângâia privirea şi obrajii cu raze într-un surâs de vânt pe
palmele timpului

de acolo
de la Halauă
se vede păşunea spre Ogrădeasa şi Zgleamăn
se vede în dreapta Măgura Vadului
şi mai înspre dreapta Cetăţaua Vadului
dealul acela gingaş
cu chip frumos
şi ochii de sticlă ce-ţi fură fiinţa pe palme de aer
dealul acela
unde se spunea în trecut
că erau uriaşi aciuiaţi pe acele meleaguri
urmând apoi Armata despre care am scris mai înainte

la Ogrădeasa
parcă am fost mai mult
arătându-le oilor păşunea
Ogrădeasa cu părul acela pe care nu-l uit niciodată
şi tăul în jurul căruia creşte păiuş
iar pe deasupra

zburau libelule de un albastru atât de viu că-ţi fura şi privirea şi ochii
în atmosfera aceea romantică şi scumpă cu oi
cu libelule în vara cea caldă

din gudulii
de floarea soarelui
de câte ori n-am făcut halauă
şi le puneam pe cursul apei la poalele Zgleamănului
să curgă apa prin halăul acela mic
apoi ca o cascadă să cadă mai departe
putând s-o bei după ce se limpezea
în aroma aceea de vară
când oile pasc pe păşune
iar tu
poţi să petreci în voie timpul pe care în palme-l aduni
flori din el să-ţi croieşti
după propria ta imaginaţie

mai sus
pe dealul acela cu spini
se întinde Zgleamănul
până sus de tot
înflorindu-ţi privirile pe muchia norilor ce apa o poartă
când
îţi fac cu mâinile salutându-te
într-un uriaş zâmbet alb în diverse nuanţe
o floare uriaşă tot întinsul fiind

Bogata de Jos
e cântecul ciocârliei la Halauă când libelulele zboară
în picaj peste tăul de la Ogrădeasa
înflorindu-ţi privirea cu mersul la umbră când soarele
arde
iar tu însetat

aştepţi un pahar
de cuvinte în floare
pe muşchii de la Ogrădeasa
ce erau ca un pat de burete de astăzi la Cluj
parcă văd
Dealul Blaghii şi Oveştene
coasta de lângă Vale până sus
pădurea
ce ne pofteşte surâzând la umbră să ne aşezăm pe iarba moale pentru un pahar de vorbă şi odihnă
de unde
satul se vede până departe spre Vale în Sus

acolo
ne-am înfrăţit cu iarba
şi cu coasa
pe când tata trăia
eu
tata şi frate-miu
de scârţâiau coasele prin iarba ce cădea la pământ în brazde
până am terminat de cosit
nu ne mai fugeau ochii spre sat
ci spre iarba ce ne chema s-o aşezăm în brazde pe
muchia timpului rămas

Rupturile
şi Valea Târgului
ne priveau tăcute alpaudându-ne
pe când cosaşii din iarbă îşi mai luau zborul uneori

de câte ori nu am dus nuiele mai groase de alun sau altceva de la Rupturi ca să le folosim la mazăre
mi-aduc aminte
cum odată trebuia să am grijă de prunii pe care

îi primiserăm de la colectiv
ca să nu ne dispară prunele de pe ei căci ne trebiua pentru silvoiţă
şi
părinţii mi-au dat de mâncare miere de albine
să-mi
pun cu mine

eram în vârful Coastei spre Valea Tărgului
şi
mi-am adus nişte tufe cu frunze verzi
pe care le-am înfipt în pământ făcându-mi umbră
şi de acolo îmi păzeam prunii încărcaţi şi
mă înfulecam cu mierea atât de bună şi scumpă
că nici azi nu am uitat bunătatea aceea
atât de curată şi fină

dar
peste sat
şi mai sus de Dâmburi şi de Citera
se întind Priloajele
unde în copilărie find cu oile
am găsit cam în iulie căpşuni copţi de câmp
atât de buni şi aromaţi că nu uiţi niciodată aroma aceea
însă
puţini doar am găsit
acolo pe păşune

aproape de Stuptină înspre apus
este un deluşor mic pe care era un corcoduş dacă nu greşesc
şi din care în atâtea rânduri
mă săturam de corcoduşe
am ajuns până la urmă
să-l consider ca al meu căci nu era mare

dincolo de drumul ce duce spre Citera
vizavi
e un alt deal puţin mai mare decât cel de unde mâncam corcoduşe
şi
pe acesta am urcat în dese rânduri privind peste sat şi până
la Bărc
pe Poduri
sau în Poieni şi Jii
ori pe Imaşul din Sus

Bogata
e cântecul ploii de vară
e murumurul frunzelor vântul când bate
şi-i apa ce curge la Roiba
e amintirea ce mă duce-n Poiana din Jos la mălai
cu mama când îl culegeam
dar nu ca altădată
mai mic când eram
şi carăle soseau acasă cu mălaiu nedesfăcat
de ne umplea casa cu el
iar noi abia aşteptam să începem desfăcatu
de vejii mânânţele pe care le puneam într-o parte
iar cucuruzii în cealaltă

eram copii mici
şi ne jucam în vejii mânânţele
aruncându-ne ca pe o pernă pe ele
erau aşa de moi
şi ne îmbălsămam în mireasma aceea de cucuruzi şi vejii
ce ne făcea inima să ne bată de bucurie

era frumoasă copilăria la ţară
trăiam viaţa în milocul naturii
au fost clipe când eram plecat cu capra să o hrănesc
pe drumul Dălinii unde erau răchiţi şi spini
dar
am buctat-o odată
când într-o dimineaşă am mers cu ea

deodată
am văzut norii peste Lorniţ
că se înnegresc tot mai mult
şi vântul a început să bată tot mai tare
mi-am luat capra de aţă
şi am luat-o la fugă cât am putut spre casă
am trecut Valea pe la Izvore într-o fugă
se înorase deja amar şi cred că pe la Părău
a încept să cadă ploaia cu gheaţă
am trecut într-o fugă pe lângă casa lu" bădiucu Ion a lelii Catalină şi pe lângă casa lu" bădiucu Petre a leliuchii Margaretă
şi
pe când am ajuns acasă ploua deja cu putere şi gheaţa cădea amar

cele mai frumoase clipe ale copilăriei mele le-am petrecut în Bogata
pe-o frunză de fag
o botă de alun
în Podu" Lacului cu drag
să fii tot mai bun
cu toţi din jurul tău
că e un Dumnezeu
ce binele ţi-l vrea
de-a pururi fericirea

Bogata de Jos
e murmurul vântului în Dâmbu li" Dan
şi e privirea
de pe Poduri ce-o arunci înspre Poeni
în palmele ei
când ploaia te prinde
şi-ţi mută privirea spre norii ce-şi varsă licoarea

îmi amintesc
o dată
o ploaie mare
a turnat cu găleata
pe Imaşul din Sus
pe Poieni
pe la Bortă şi
s-au strâns aplele în puhoaie
coborând cu putere uriaşă la vale
Părăul s-a umplut de apa tulbure ce venea de pe Imaş
şi de la Bortă
a luat coteţele unui om ce erau lângă drum
şi al cărui nume l-am uitat
căci
apele erau fără măsură şi măturau totul în cale
se auzeau bolovanii duşi de apele furioase pe
fundul Părăului făcând un zgomot funebru
de-ţi lua aproape urechile
cu urletul acela sinistru

Bogata e cântecul ploii de vară
când ploaia e lină şi doar udă pământul
când Lorniţul îţi surâde frumos spre Dâmbu li" Dan privind o dată cu tine
cu drag
pe palmele lui luându-ţi chipul

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!