Realist, voluntar, îndreptat către concret şi către viitor, caustic şi dur, spiritual şi provocator, alături de toate acestea, Prokofiev nu este cu nimic mai puţin un liric care a ştiut întotdeauna să-şi adapteze inventivitatea melodică diferitelor stiluri pe care le-a practicat. El este, de asemenea, un moştenitor direct al clasicilor, prin simţul formei şi al construcţiei solide şi prin disciplina inspiraţiei sale. Ceea ce explică, în mare măsură, uşurinţa de adaptare şi marea lui productivitate.

în Dictionar de mari muzicieni. Larousse (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce odinioară, în multe rânduri şi în multe feluri, Dumnezeu a grăit părinţilor noştri prin profeţi, în zilele acestea din urmă ne-a grăit nouă prin Fiul pe Care L-a pus Moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut.

Sfântul Pavel în Epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel, 1:1-2
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare parte din societate spirituală foloseşte ridicarea vibraţiei ca simplă tehnică pentru evoluţie. Aurul are o înaltă vibraţie telurică, e drept, dimantul negru, de asemenea, apa ionizată din vîrf de munte este şi ea de o vibraţie înaltă. Un corp poate să le folosească pe toate acestea şi să aibe cea mai înaltă vibraţie, susţinută şi de gânduri pozitive, dar toate acestea sunt elevări ale trupului- prima din alcătuirea noastră care moare. Nu este absolut nimic spiritual în a te folosi de toate acestea. Cât despre nemurire... mă-ntreb cine poate să-şi dorească aşa ceva pe acest pământ?

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este constituit din două părţi: esenţă şi personalitate. Esenţa omului este ceea ce este el. Per­sonalitatea omului este "ceea ce nu este el". "Ceea ce nu este el" înseamnă: ceea ce este venit din afară, ceea ce a învăţat, sau ceea ce reflectă toate urmele impresiilor exterioare lăsate în memorie şi în senzaţii, toate cuvin­tele şi toate mişcările care i-au fost inoculate, toate aceste sentimente create prin imitaţie, toate acestea "care nu sunt el", toate alcătuiesc personalitatea.

P.D. Ouspensky în Fragment dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creaţiei, adică cu cele mai înalte concepte făurite de raţiunea omului. Printre acestea, ideea eternităţii stăpâneşte mintea sa într-asemenea măsură, încât una din atitudinile cele mai obişnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternităţii. Este, în toată poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus şi foarte de departe, dintr-un punct de vedere care ruşinează orice îngustime a mintii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectuală a poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestării lui şi aceea care explică prestigiul atât de covârşitor al operei sale.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Ania Vişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul şi aspiraţiile mele s-au îndreptat către munţi; este vorba de peisajul, care doarme adânc în suflet şi nu are explicaţie. El poate să ne ducă către cele mai înalte culmi, însă şi către cea mai profundă pieire.

citat din Anderl Heckmair
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximitatea fizică prin situarea faţă către faţă nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spaţiul intim al fiinţei noastre, e dansul a două eu-ri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar şi atunci cand tac, care sunt împreună chiar şi în distanţă. Ajung să mă întâlnesc cu cineva când pe umerii mei am aşezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până şi cel mai banal cuvânt al meu, când reuşesc cu îmbrăţăşarea mea să curm angoasele, căderile, neîmplinirile şi tristeţile lui şi când pentru toate acestea nu cer nimic în schimb. M-am întâlnit cu celălalt când şi el doreşte să-şi facă loc în mine şi când lumea lui începe să fie decorată de cromatica fiinţei mele.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marie Bateston

Ai remarcat mâna sculptată Cu indexul îndreptat către cer.
Aceea este direcţia, nici o îndoială.
Dar cum ar putea cineva să o urmeze?
Este bine, într-adevăr, să te abţii de la crimă şi adulter,
Să ierţi aproapelui, să faci bine celorlalţi, să slujeşti Domnului
Fără să-ţi faci chip cioplit.
Dar, până la urmă, toate acestea sunt doar mijloace exterioare
Prin care, de fapt, îţi faci ţie un serviciu.
Esenţa interioară este libertatea,
Este lumina, puritatea –
Eu, de altfel, nu mai pot face nimic,
Dar tu caută şi găseşte esenţialul sau ratează-l, conform viziunii tale.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fenomen straniu s-a produs atunci: toţi acei năpăstuiţi care aşteptau plini de speranţă o vizită a lui Tozgrec s-au îndreptat deodată, ca înţeleşi, către un alt podiş, situat la câţiva kilometri mai la nord, în alt Golf al Smaraldelor, perfect identic cu primul, inclusiv în privinţa clădirii în ruină. Aici Tozgrec le-a apărut tuturora sub înfăţişarea unui bătrân scârbos, cu o rană mare supurândă care-i acoperea obrazul drept, şi le-a adresat un discurs cu prilejul sosirii Mileniului; discursul a fost şi el transmis, nu se ştie cum, în toate limbile, de către toate posturile de televiziune din lume, inclusiv cele din Maculia şi Jormania. Acest mesaj al lui Tozgrec de Anul Nou a fost considerat de multă lume deosebit de îngrijorător.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţine: cel care este capabil să vizualizeze pe ecranul minţii conştiente că devine, face sau are ceva, îşi poate transpune această imagine mentală inclusiv în planul realităţii fizice. Există un dicton care spune: "Nu poţi primi decât ceea ce vezi". Foarte adevărat! De aceea, priveşte întotdeauna înainte, către un viitor cât mai luminos, iar apoi îndreaptă-te către el.

Bob Proctor în Nu te mai gândi la ce a fost
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul este cel spre care se tinde. Direcţia este ceea ce ne face să ajungem mai uşor la scop. Căci oricine urmăreşte un scop îşi conduce acţiunea după el şi cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mişcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puţin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins şi mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune şi fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulţi nu au acest discernământ, au depus mult efort şi au avansat puţin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfăţişarea lucrării, şi nu interior, spre rodul virtuţii. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare şi le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admiraţi decât îndreptaţi.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai surprinzător decât uşurinţa cu care cei mulţi sunt guvernaţi de către cei puţini.

citat clasic din David Hume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disciplina nu se realizează prin oarecare măsuri "disciplinare", ci prin întregul sistem de educaţie, prin întregul stil de viaţă, prin toate influenţele la care sunt supuşi copiii. Astfel înţeleasă, disciplina nu este nici cauza, nici metoda, nici mijlocul de educaţie justă, ci rezultatul ei.

citat clasic din A.S. Makarenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera "Fidelio" este la mijloc de drum între clasicismul şi romantismul muzical. Pe de o parte, preia din clasicism toate procedeele, dar, aşa cum întreaga compoziţie a lui Beethoven este la mijloc de drum, şi "Fidelio" e la mijloc de drum. Beethoven este marea cotitură în istoria muzicii. Este cel care face sinteza a tot ceea ce s-a creat înaintea sa şi, pe de altă parte, face marea deschidere către viitor. De aceea "Fidelio" reprezintă un moment crucial în istoria muzicii.

citat din Cristian Mandeal (iunie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fixându-ne atenţia asupra asociaţiilor "involuntare", asupra celor "care ne împiedică să gândim", asupra celor pe care autocritica se grăbeşte să le respingă ca fiind insignifiante obţinem, alături de ideea morbidă, un material care ne va permite s-o eliminăm. Dacă se încearcă procedeul de către cineva asupra sa însuşi, cel mai bun mijloc de a susţine experienţa este acela de a nota în scris, pe măsură ce se prezintă, ideile a căror apariţie nu se explică.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şoimului

Pentru a te ruga deschide-ţi tot sinele
Către cer, către pământ, către soare, către lună,
Către singura voce care eşti tu.
Şi să ştii că există multe lucruri
Pe care nu le poţi vedea, nu le poţi auzi;
Pe care le poţi cunoaşte doar în anumite momente,
Momente care se-nmulţesc constant – şi în graiuri
Care nu sunt sonore întotdeauna, ci doar alte
Cercuri ale mişcării.

Ca şoimul în acea dimineaţă de duminică
Deasupra Fluviului Sărat. În vânt,
Încercuit de cerul albastru,
Ne-a înseninat inimile cu aripile lui sacre.
Te vedem, ne vedem pe noi şi ştim
Că trebuie să avem grijă
Şi bunătate în toate lucrurile.

Inspiră ştiind că noi suntem făcuţi
Din toate acestea – şi respiră ştiind
Că suntem cu adevărat binecuvântaţi pentru că
Ne-am născut şi pentru că vom muri curând
În acest cerc al mişcării,
Ca un şoim rotunjind dimineaţa
Înăuntrul nostru.

Noi ne rugăm ca toate acestea să fie făcute
În frumuseţe.
În frumuseţe.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

melodie

Melodia este temelia principală a întregii muzici. Inventivitatea melodică, în senul cel mai înalt al cuvântului, este principalul ţel al compozitorului. Dacă nu este capabil să creeze melodii care să aibă dreptul la o îndelungă existenţă, el are puţine şanse să stăpânească vreodată meseria de compozitor.

definiţie clasică de Serghei Rahmaninov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este fericit acela care ştie să-şi adapteze felul de a proceda după felul împrejurărilor, după cum este, desigur, nefericit acela care, prin felul lui de a acţiona, nu este în concordanţă cu împrejurările.

citat din Nicollo Machiavelli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce civilizaţia omului avansează, şi triburile mici se unesc şi formează comunităţi mai mari, cea mai simplă judecată i-ar spune fiecărui individ că ar trebui să îşi extindă instinctele sociale şi simpatiile către toţi membrii aceleaşi naţiuni, deşi necunoscuţi personal de el. Acest punct odată atins, există doar o barieră artificială care să prevină să-şi extindă simpatiile sale către oamenii din toate naţiunile şi rasele.

citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconştient sau conştient ne alegem mentori în viaţă. Ştii care este cel mai rapid şi mai natural mod prin care poţi obţine mai mult din ceea ce îţi doreşti? Care este primul pas către viaţa pe care acum probabil o vezi doar ca pe un vis? Admiraţia. Nu poţi deveni ceea ce urăşti. E imposibil. Însă poţi deveni ceea ce apreciezi. Admiră oamenii care te inspiră. Admiră oamenii care sunt şi trăiesc ceea ce tu vrei să trăieşti şi să fii. Spune-le asta. Nu ţine doar pentru tine. Vei fi uimit cât de mult se pot deschide către tine.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât un om este mai deosebit de ceilalţi, cu atât mai puţin se aseamănă el normei – normei, în dublul ei sens, de medie şi de ideal. El îşi pierde individualitatea, în schimbul conformării sale la normalitate sau la ideal. Totuşi, însemnătatea persoanei este întotdeauna relaţionată la comunitate. Căci după cum o piesă de mozaic are valoare numai prin relaţia sa cu întregul mozaicului, tot astfel unicitatea persoanei umane îşi găseşte pe deplin sensul numai prin rolul pe care îl joacă într-un întreg. Astfel, sensul persoanei umane ca personalitate indică dincolo de limitele sale, înspre comunitate; fiind orientat către comunitate, sensul individului se transcende pe sine.

citat clasic din Viktor Frankl
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!