Zi de toamnă
Ceru-a înflorit! Și sângeri
Peste cer au răsărit...
Plasă albă de mătănii
E pe-al sufletului schit...
S-au țesut mătăsuri fine...
Și podoabele de jad
A copacilor de sticlă,
Azi, în chihlimbare ard.
Mi-am pus la urechi podoabe
Și poeme de rubin,
Iar din ochi, mi-au curs în taină,
Negre picături de vin...
Peste clipe-mbujorate,
Azi, am pus amărăciune,
Căci pășesc cu eleganță
Și cu fast, în altă lume.
Azi e zi de sărbătoare...
Ani (și câți?!) am împlinit...
Vântu-nfiorări de umbre,
La ureche, mi-a șoptit.
Ploaia s-a oprit o clipă
Și cu pași de margarete
Mi-a privit adolescența...
Viața, cum să se repete?!
Cum să fiu tot prunc?!
În suflet, am rămas un Prometeu,
Foc ascuns de restul lumii...
Dar în rest, același eu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
Citate similare
Glossă roșului carmin
Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.
Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...
Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!
În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.
Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...
La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...
Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.
Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.
Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre roșu
- poezii despre copaci
- poezii despre România
- poezii despre Țara Românească
- poezii despre verb
- poezii despre trecut
Azi frunzele mi-au curs în palmă
Azi frunzele mi-au curs în palmă
Și-au lăcrimat până târziu
Ai revenit sublimă toamnă
Cu vălul tău cel arămiu..
Mireasma ta de poame coapte
Mi-a amintit iar de pruncie
Cuvintele-au țesut în noapte
Povești pe trena-ți fumurie..
Povești cu inimi răscolite
Agonizând în amintiri..
Și cu iubiri-neîmpărtășite
Din toamne pline de-amăgiri..
Azi lacrimi mi s-au scurs în palmă
Și iar mi-e sufletul pustiu
Tot dragă-mi ești frumoasă toamnă
Cu tot cu ceru-ți plumburiu!
poezie de Oana Adriana Alexandrescu (2 septembrie 2018, Focșani)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
Ceasul
Limbile ceasului și-au încurcat rolul...
S-au întors înspre copilărie,
Când tocmai visam la păpuși
Cu ochii din cârpe.
Ochi desenați cu un creion chimic
Bine ascuțit...
Mă întreb cum de nu am înțepat irisul
Cu speranța mea.
Apoi mi-am amintit
Cum la vremea aceea,
Îmi doream să fiu mare,
Să pot conduce un imperiu,
Ori câțiva pași nesiguri, mărunți...
Uitasem că dorința mi-a fost împlinită.
Dar magia s-a rupt
Și am rămas suspendată peste vidul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dorințe, poezii despre ceas, poezii despre păpuși, poezii despre desen sau poezii despre chimie
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vulturi sau poezii despre plâns
Toamna asta-i mai frumoasă
Și toamna asta parcă-i mai frumoasă...
Cu must de frunze-mbietor și cast!
În amintire încă mi-a rămas...
Mă simt din nou, oriunde-aș fi, acasă!
La geam văd ramuri ude cum îmi bat
Ca niște brațe-ncovoiate-a dor...
Eu am îmbătrânit și nu-i ușor
În "timpul-ieri", în vise, să recad.
Miroase-a nuci și-a dulce must din vii,
A pâine coaptă-n țestul petecit,
Pe care prunci fiind l-am tot privit
Înfometați, în serile târzii.
Și parc-o văd pe mama cu batic,
Cum se-nchina și se ruga mereu
Și parcă nu mai sunt același eu,
Albit la tâmple și vorbind peltic...
Mi-a nins în gând și ani am strâns cu sârg!
Mi-a nins în viață... Și sunt trist... Sunt trist!
Să fiu adult nici azi nu m-am decis
Mi-e toamna-n ființă și cu toamna plâng.
Se scutură cenușa peste cer...
Peste pământ, cenușa crește-n ploi...
Suntem copii! Suntem copii și noi!
Mai mult, în toamna asta ca oricând,
Copii cu suflet cald și auster,
Copii trudind între pământ și cer...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară sau poezii despre pâine
Ziua fetelor...
... azi e ziua fetelor
dor cu dor și dor cu dor
azi e ziua fetelor
să tot stai să-ți amintești
fetișcana din povești
din adolescența ta
cum se da, cum se lăsa
și la urmă te trezeai
că pe alta o iubeai
altă zee, altă stea
din adolescența ta
și cu ochi adânci ca marea
și cu lacrima ca sarea
parc-o vezi și azi cum trece
tot plâpînda și tot rece
luând cu ea în veșnicie
dulcea ta copilărie
azi e ziua fetelor
dor cu dor și dor cu dor
azi e ziua fetelor...
poezie de Iurie Osoianu (11 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fete, citate de Iurie Osoianu despre prezent, poezii despre dor, citate de Iurie Osoianu despre dor, citate de Iurie Osoianu despre copilărie, poezii despre adolescență sau citate de Iurie Osoianu despre adolescență
Amintiri
Timpul a stat o clipă-n loc și plouă
În ochii noștrii, azi, cu stropi de rouă...
Ne săgetează amintiri și vise,
Gânduri rămase-n noi atunci, nescrise.
Ne fulgeră-n priviri întâia clipă,
Când cu sfială, pașii ni-i opream
În fața clasei și lăsam în urmă,
Lumea în care încă mai credeam.
Apoi ne-am ridicat vlăstari sub stele...
Cerneau din ochii noștrii scânteiri...
Aveam speranțe, vise efemere...
Și în minuni credeam... și în iubiri...
Când ne-am întors privirea spre vărsare,
Aceiași pași timizi ne-au însoțit
Și-același crez ne-a înălțat sub soare
Și în oglinda vieții ne-am privit.
Aceiași vechi copii de altădată
Cu-același suflet, ne priveau tăcut...
Dar ochii lăcrimau... Trecuse timpul...
În noi simțeam că-mbătrânisem mult...
Azi i-am zâmbit copilului... Oglinda
Cărări de raze mi-a deschis sub soare
Și-n mii de ani s-a despicat lumina
Și mi-a adus în suflet sărbătoare.
Pluteau săruturi printre crizanteme...
S-au dus departe anii de liceu...
Acum sunt prunc, cu-a pruncilor pruncie
Și mă întorc la ce am fost mereu.
Copilu-n mine încă mai trăiește
Căci timpu-n loc a stat, dar n-a ucis
Această veche piatră prețioasă...
Copilăria- singurul meu vis...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre bebeluși, poezii despre sărut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Și au crescut petele albe,
Din întunericul nopților.
Și astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre salariu, poezii despre poftă, poezii despre odihnă sau poezii despre ochi
Promisiunea
Și mi-am ținut promisinea, tată
Veghez! Lumina-n suflet se arată.
Dar plâng de dorul tău, oh, plâng de dor...
Mamă, eram întâiul tău fecior!
Azi cântă-n ceruri îngeri, pentru îngeri,
Se frâng de dor buchetele de sângeri
Și flori de crini răsar într-o cunună...
Sub pleoapa-ți, lacrimi grele se adună.
În suflet bucuria se împarte...
Un prunc, cândva, vi s-a născut în moarte.
Voi azi pășiți spre sfânta cununie,
Cu Dumnezeu să faceți părtășie.
Oh, pruncul vostru-i azi al lui Iisus.
Nuntă e-n cer... Voi v-ați rugat, ați plâns...
E visul vostru împlinit, părinți!
În gândul vostru îngeri dorm, cuminți...
Sub voalul alb, văd lacrimi de mătasă,
Mămică scumpă, te îmbraci mireasă.
Tăticule, nu lăcrima! Știi bine!
Mereu iubirea voastră-mi aparține!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre mamă, poezii despre îngeri sau poezii despre tată
Glossă cu și despre timp
Se scurge tăcerea-n clepsidră
Și ninge în noi liniștit,
Azi chipul reflectă-n oglindă
Un suflet, un gând obosit...
Se nasc chihlimbare la tâmple,
Se zbate o frunză de jad,
Trec îngeri cu plete cărunte,
Gutuile flamură ard.
Se scurge tăcerea-n clepsidră
Și timpul un râu de nisip,
Mai lasă secunde-n firidă
Și riduri pe stâncile-chip.
Mai lunecă-n noi risipirea...
De-o vreme murim repetat,
Se pierde un vis, omenirea
Și totuși nimic nu-i schimbat...
Și ninge în noi liniștit...
La tâmple nămeți de lumină,
Căci timpul mai arde mocnit
Sub râuri de hrană divină.
Ni-i dor de apus! Răsărit,
Ni-s penele arse de dor
Tristețea în noi a-ncolțit,
Săruturi și flori ne-mpresor...
Azi chipul reflectă-n oglindă
Un fals imperfect, un poem.
Nu-s brațe, etern să cuprindă
Ascunsul, uitatul infern.
Și picură-n umbre tăcerea
Și cerul se frânge-n felii,
Vuiește-n furtună durerea...
Coboară în suflet stihii.
Un suflet, un gând obosit...
O linie frântă închisă
Și timpul de-acum s-a oprit
O ultimă flacără... stinsă...
Un clopot bătând vinovat,
Ca inima-n pliuri de ape,
Spre cer, ca un vis a migrat...
Acum e atât de departe!
Se nasc chihlimbare la tâmple,
În inimi secundele mor,
De lacrimă pleoapele-s ude,
Prieteni, de voi ne e dor!
În valuri de stele se-afundă,
Se-afundă etern în uitare,
Lumina și viața pierdută...
Atunci vom afla că se moare...
Se zbate o frunză de jad...
Perdele-n liane de flori,
Se-ascund și-n mătanie cad...
O lume de vis și de ploi...
Și timpul ne ninge în gând
La tâmple iubirile ard,
Ne-ntoarcem acasă pământ
Ne-ntoarcem tăcut printre noi...
Trec îngeri cu plete cărunte,
Cărări în păduri de argint,
Trec oameni cu stele la tâmple...
Se-aude un cânt de alint.
Pornește alai de secunde
În timpuri de timpuri oprite
Și timpul în noi se ascunde,
În nunți de aduceri-aminte.
Gutuile flamură ard,
La geamuri obloanele-s puse
Și pleoapele-s umbre ce cad
În timpuri de timpuri ascunse.
În stâncă de-acu ne-ntrupăm,
Ni-i plânsul ocean de cuvinte,
Un Sfinx, din prezent evadăm
Și plângem... și plângem cuminte!
Gutuile flamură ard,
Trec îngeri cu plete cărunte,
Se zbate o frunză de jad,
Se nasc chihlimbare la tâmple.
Un suflet, un gând obosit,
Azi chipul reflectă-n oglindă
Și ninge în noi liniștit...
Se scurge tăcerea-n clepsidră...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre secunde sau poezii despre râuri
Azi în răsărit
Azi în răsărit s-a terminat
Iarna
Zgribulită și mototolită
Prin noroaie
Au înflorit magnoliile.
Azi în răsărit bombănind
s-a retras
Ciufută ca întotdeauna
Plouând prin amintiri
Mi-au crescut aripi
De primăvară.
poezie de Monica Danila
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă, poezii despre flori, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Bijuterii alese
poezie dedicată Nanei Ileana Filip
Cutia Pandorei a ascuns agonia
În care trăiește dorința de "a avea".
Ramburs am creat din aripi de înger țesute cu fir de mătase,
Cutii pentru bijuteriile mele frumoase.
Am picurat esență de trandafir în rubin.
Brazii i-am ascuns în pietrele de jad
Spre a fi făclia ce ard... în piatra de chihlimbar.
Gust amar, gelozie... din pietre de- opal.
Safirul l-am pus în ochii mei verzi
Și în vis l-am ascuns...
Cu ametist am stropit florile de liliac
Cristalele le-am aruncat în străfunduri de lac
Iar peste toate am tras o draperie de onix
Pe care ochiul carnal o caută iar și iar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bijuterii, poezii despre verde, poezii despre trandafiri sau poezii despre gelozie
Ghiocelul
A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.
poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet sau poezii despre păduri
Fiece clipă
Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanțuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârșit.
Dar lunecă vag
Sub al vieții catarg.
Orele s-au topit, nu mai știm cum arată.
Sunt tăceri în noi și pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer și pământ,
Între azi și-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătușe.
Și când gândul bate la ușă,
Mă îmbrac în cămașa de noapte
Și plec mai departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre radiologie
Glossă junelui de negru
E-atâta negru-n jur deodat'!
Doliu parcă-i peste lume.
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
În rest e fum și foc, genune...
E-o noapte fără de sfârșit,
Un doliu fără margini, plâns
Și în tăceri s-au arcuit
Iubirile ce s-au ascuns.
E-atâta negru-n jur deodat'!
Un june pe un cal în spume...
Povestea lui s-a terminat
Când s-a creat această lume.
Înger din alte-mpărății
Dorința-n hăuri te-a purtat
Și fost-ai pedepsit să fii...
Și fost-ai înger alungat...
Doliu parcă-i peste lume,
Timpul parcă s-a oprit,
Din mormintele comune
Morții-îngeri au ieșit.
Sfat sub crucile de piatră,
Plâns sub crucile de lemn,
Căci la dreapta judecată,
Judecată dreaptă-avem.
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
Teamă și temeri, resemnare...
Se-alege drept de vinovat
Și-ntunecarea strânge, doare.
E cerul cimitir de cruci
Și-și poartă crucea fiecare.
Oh, om, n-ai unde să te-ascunzi!
Acum ți-e ultima salvare...
În rest e fum și foc, genune...
De-acum sunt numai două căi.
Pe care vrei să pleci anume?
Ce drum vom lua și eu... și voi?!
În cer o dreaptă judecată...
Și pe pământ, la fel va fi.
Tu-ți iei pedeapsa meritată
Și nimeni nu va mai muri.
E-o noapte fără de sfârșit,
Se-alege grâul de neghină.
Cel trist și cel nefericit,
Cel drept, de cel ce poartă vină.
Aici, în lumea de popas,
Am stat datori întru iertare.
Acolo, fiecare ceas
E doliu, taină, resemnare...
Un doliu fără margini, plâns,
Golgotă, lacrimă, durere,
O cruce toți avem de dus,
Dar azi, cereștile însemne
Te cheamă. Drepte judecăți
Și-o lege, cea dumnezeiască,
Să pleci din doliul negrei nopți
Către lumina-adevărată.
Și în tăceri s-au arcuit
Și voci și suflete deodată,
În noaptea fără de sfârșit
Se-așteaptă dreapta judecată.
Tăceri și fum... cohorta ta
Se strânge iar în lanțuri grele.
Poem de diavoli, nu uita:
În luptă unul singur piere!
Iubirile... ce s-au ascuns,
Azi au înmugurit deodată.
Zâmbesc copiii care-au plâns
Au mamă azi și frați... și tată.
Cei ce în simple judecăți
Au călcat totul în picioare.
Desculți, plângând, strigă la porți,
Zadarnic caută iertare.
Iubirile... ce s-au ascuns
Și în tăceri s-au arcuit,
Un doliu fără margini, plâns,
E-o noapte fără de sfârșit.
În rest e fum și foc... genune...
Chiar și în noi s-a-ntunecat.
Doliu parcă-i peste lume,
E-atâta negru-n jur deodat'.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre prăpăstii, poezii despre negru, poezii despre frică, poezii despre doliu sau poezii despre zâmbet
Glossă toamnei ruginii
Aleargă-n vânt, chihlimbării,
De sângeri și de jad pătate.
Iar, pe poteca dintre vii,
Voal foșnitor de frunze moarte...
Pe cer aleargă nori... Pustiu
De păsări este cerul, azi
Și în apusul sângeriu
Dansează cetele de brazi.
Aleargă-n vânt, chihlimbării,
Printre mătăniile de stele,
Frunze și fluturi. Tu nu știi
Că voi pleca și eu cu ele?!
Nu știi că în tăcerea grea,
Sub pleoapa vremii plumburie,
Ca un cocor eu voi zbura?!
Unde anume?! Cine știe...
De sângeri și de jad pătate
Mi-s tâmplele... Ce toamnă grea!
E-un drum, același... către noapte...
În toamnă iar voi evada...
Nemărginirile solare
În valuri plumburii s-au dus.
Mai tare toamna asta doare!
Lumina-n noapte s-a ascuns.
Iar pe poteca dintre vii,
Cănd trec aducerile-aminte,
Miros gutuile-arămii,
De bruma toamnei ceruite.
Copaci de-acum atât de goi,
Se-apleacă-n plângeri. Timpul trece
Și plouă, plouă zi de zi
Și-i tot mai rece, tot mai rece...
Voal foșnitor de frunze moarte
Se-apleacă peste chipul meu
Și sunt un fluture de noapte
Căzând străin la pieptul tău.
Mă dor aripile întinse,
Cerșesc solarul jurământ,
Dar toate, de acum, sunt vise.
De mâine-am să devin pământ.
Pe cer aleargă nori. Pustiu
Se desenează în adâncuri
Și pentru mine-i prea târziu.
Voi alergați către-nceputuri!
Pictați o altă primăvară
Pe pleoapa ochiului bolnav
De alb, de roșu, de lumină...
Plânge în toamnă ochiul cav...
De păsări, este cerul azi,
Gol precum cerul de furtună.
O pasăre te-nalți și cazi
Și mii de cioburi se adună
Din carnea care a rămas
Plutind fâșii pe putred cer
Și trupu-n rug de frunze-a ars...
Ce crud destin! Ce greu blestem!
Și în apusul sângeriu
Se-nalță rugi de inimi frânte.
Voal de mătasă ruginiu,
Bătând precum un ceas, ascunde
Lumina-n falduri de argint.
Și tâmpla în zvâcniri se pierde
Precum un clopot... E târziu!
Se scurge toamna-n noi, se pierde...
Dansează cetele de brazi
Jad și cleștar, în dulci poeme.
Tu, taină,-n adormire cazi!
Ne lași ale tăcerii semne...
Melancolie, vis, căderi,
În haosul ce ne-nconjoară
În pragul fiecărei seri,
În gerul aspru de afară.
Dansează cetele de brazi
Și în apusul sângeriu,
De păsări, este cerul azi,
Pe ceru-nnourat, pustiu.
Voal foșnitor de frunze moarte...
Iar pe poteca dintre vii,
De sângeri și de jad pătate,
Aleargă-n vânt, chihlimbării...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre ger sau poezii despre fluturi
Picături de iubire
Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfințit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viața-n iubire cu voi să-nțeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respirația-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-și deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci și înțelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieții mele,
decorând-o cu virgine emoții ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din și cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deși uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre înțelepciune sau poezii despre virginitate
Foaie verde, foaie rară
Foaie verde, foaie rară,
Am plecat străin prin țară,
De pe malul Jiului,
Să-mi cânt jalea dorului...
Doamne, Doamne, ce destin!
Cânt cu slovele de foc,
C-am muncit și n-am un strop,
Dar am prunci înalți ca bradul,
Mândru sunt cum nu e altul.
Doamne, Doamne, dă-mi cuvânt!
Am muncit Doamne, din greu,
Vai de suflețelul meu!
Traiul nu mi-a fost ușor
Și am suferit de dor,
De părinții mei, de sat...
Doamne, nu mi-a fost ușor!
Lacrimi, valea satelor,
Leagăn lin, de vânt, legănat.
Prin țărână alergam
Și în sat ne întorceam... iar, în sat.
Mamă, când m-am ridicat
Și-am ajuns și eu bărbat,
Am venit din nou, acasă,
Mamă și m-ai pus la masă
Și copil, ți-am lăcrimat.
Tată, tu ai fost mereu
Paza sufletului meu...
mi-ai spus: taică, ești bărbat,
viața azi ți-a demonstrat.
Fii mereu!
Poți cu greul a lupta...
De căsuță nu uita! De pământ...
Nu uita nici de pridvor,
Căci de tine-i locul gol
Și flămând...
Azi, în amintirea voastră,
Tată, am plecat de-acasă,-n cimitir.
Vin să pun o lumânare,
Căci acel ce părinți n-are,
Nu-i copil!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre înălțime sau poezii despre văi
Fracul meu
Așa de gol în toate cum m-am născut în lume
Trăiesc și până astăzi; muncesc, dar n-am putut
Să-mi fac trăsură, haine, parale și un nume;
Dar îns-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut!
Și azi ca-n toată vremea datornicii veniră,
Obraznici cât se poate; boieri, i-ați cunoscut!
Dar însă cu ocară, cu brânci mai toți ieșiră,
Fiind c-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut.
Acum să fac mătănii, la piept eu a mă strânge,
Să-mi plec și ochi și capu, și mâna să sărut,
Să mușc, să vânz pe unu, pe altu iar a linge,
Le-am învățat pe toate, și-un frac azi mi-am făcut.
Rang, slujbă, bogăție, acuma vin grămadă,
Acea idee proastă de cinste am perdut;
La un boier prea mare mă duc acum îndată
Și mâine și poimâine, și-un frac azi mi-am făcut.
Plecai să merg, dar însă împins de îngânfare,
Pe la a mea Elenă, să trec puțin am vrut;
Dar ea-mi zise: "Dragă și tu în astă stare,
Și tu cu haina curții și tu frac ți-ai făcut?"
Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume,
Zadarnica-mi mândrie îndată a trecut!
Și-am zis: decât ast "dragă", nu voi eu un alt nume
Nu voi palat, rang, aur, și fracul am vândut.
poezie clasică de C.A. Rosetti
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre învățătură sau poezii despre prostie
Am jucat la cărți
Într-o zi am jucat la cărți iubirea
Cărțile s-au împărțit în mod egal
Iar jocul a început în mod real
După ce am fost măsurat cu privirea.
Eu am pus pe masă o clipă
Ea mi-a pus la dispoziție o zi întreagă
În urma căreia am rămas fără vlagă
Dar am simțit cum dragostea se înfiripă
Atunci am pus pe masă întrebarea
Iar ea mi-a răspuns cu respingeri
Eu am încercat cu mângâieri
Dar ea a impus delimitarea
Am atacat cu asul de inimă roșie
Ea s-a apărat cu dama de pică
Părăsindu-mă cu o figură angelică
Terminând jocul cu ticăloșie
poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre cărți, poezii despre început, poezii despre femei sau poezii despre apărare