Fracul meu
Așa de gol în toate cum m-am născut în lume
Trăiesc și până astăzi; muncesc, dar n-am putut
Să-mi fac trăsură, haine, parale și un nume;
Dar îns-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut!
Și azi ca-n toată vremea datornicii veniră,
Obraznici cât se poate; boieri, i-ați cunoscut!
Dar însă cu ocară, cu brânci mai toți ieșiră,
Fiind c-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut.
Acum să fac mătănii, la piept eu a mă strânge,
Să-mi plec și ochi și capu, și mâna să sărut,
Să mușc, să vânz pe unu, pe altu iar a linge,
Le-am învățat pe toate, și-un frac azi mi-am făcut.
Rang, slujbă, bogăție, acuma vin grămadă,
Acea idee proastă de cinste am perdut;
La un boier prea mare mă duc acum îndată
Și mâine și poimâine, și-un frac azi mi-am făcut.
Plecai să merg, dar însă împins de îngânfare,
Pe la a mea Elenă, să trec puțin am vrut;
Dar ea-mi zise: "Dragă și tu în astă stare,
Și tu cu haina curții și tu frac ți-ai făcut?"
Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume,
Zadarnica-mi mândrie îndată a trecut!
Și-am zis: decât ast "dragă", nu voi eu un alt nume
Nu voi palat, rang, aur, și fracul am vândut.
poezie clasică de C.A. Rosetti
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre prezent
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre prostie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.