În singurătate se naște Narcis
"Oricine-ai fi, în seară vino afară,
Din camera în care totul știi",
Ne spune Rilke, cine-i Rilke,
Pe nici un site nu-l pot găsi.
Întreabă nea Caisă, câți pe lume
Mai scriu poeme, da, prea mulți nebuni,
unii scriu minunat, nu spun minciună,
ce mari poeți erau printre străbuni?
Atunci, mai bine vom sădi pomi, prunci, steluțe,
Să așteptăm ce vor ieși, trăim în Rai,
Dar au venit doi inși cu cămeșuțe,
Îmi spune unul, treci în dubă, hai.
Nu, nu-s nebun, dar am idee,
Nu port nici ochelari de cal
Se enervează slugile, stăpânii,
Zadarnic am ieșit din Neanderthal.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre naștere
- poezii despre minciună
Citate similare
Discuție cu nea Caisă
Eu, nea Caisă, nu sunt trist,
De-o viață scriu, trăiesc un vis,
Sunt muritor, ești muritor,
Sunt scriitor, ești muncitor,
Eu parcă mă distrez scriind,
Deși în mine mai mult plâng,
De aș veni cu Eliot,
Ar spune lumea că-s idiot,
Cu Rene Char de aș veni,
m-ați huidui și m-ați goni,
chiar pe Naum dacă-l aduc,
veți zice că eu sunt năuc,
versuri se-adună, bucuros
poet rămân, bătrân frumos,
cu lauda nu mă mai înșel,
nici ignorare, nici măcel,
cum căutătorii de comori
adună aurul din nori.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre scriitori, poezii despre plâns, poezii despre nori sau poezii despre muncă
Nu sunt poetul abisal
Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar ești poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceți-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde și Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supraviețuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viața, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
Mările, drogul, poem, visul Nirvanei,
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.
Se făcea că mările au secat,
Umblam în gigantice cratere,
Mă priveai cu alți ochi,
Eu mă scufundam în nisipul marin,
Un picior, un braț, un obraz,
jumătate eram afară,
tu străluceai nemiloasă,
apoi apele s-au așezat.
Părintele meu, ești de mult în pământ,
Eu mă mai caut în scris și în gând,
Eu te aud, noaptea, în vis,
Iar prin uitare nu te-am ucis.
Nu știu pe unde ne-om întâlni,
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,
Oamenii urcă, urcă mereu,
O înălțare spre Dumnezeu.
Tot ce-ai greșit, greșit-am și eu,
Dar mă înalț la Dumnezeu,
Vin generații, mă-ngroapă încet,
Ei vor greși, cum și eu mai greșesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre greșeli, poezii despre sâni, poezii despre iubire, poezii despre apă, poezii despre vorbire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ani(vers)are
iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!
am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...
am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea
am venit prea târziu
deși cred - prea devreme
ca să pot să mai fiu
genial în poeme
orișice eu v-aș spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulți mor legume
prea puțini flori albastre...
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre ploaie
Introducere
Oricine-ai fi: în seară, vino-afară
din camera, în care totul știi;
în zare, ultima-i casa ta-n seară:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiți, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
ușor un arbore întunecat
și-n frunți de cer îl pui: zvelt, solitar.
Și lumea ai făcut. Și ea e mare
și ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Și vrerea ta cum i-a înțeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre pace, poezii despre ochi sau poezii despre copaci
Spiritul vivace
Spirit vivace, placat pe antenă,
Mesaj depărtărilor, duhul înalt,
Viața nu trece fără-o migrenă,
Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar și la metru,
Pace, războaie, sărim peste cai,
Unii se roagă Sfântului Petru,
Iar Hammurabi vine din rai.
Iubita e liberă, eu sunt libertul
Ce o dorește, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul,
Sunt în ospiciu, încă aștept.
Eu sunt cel ce mă înfățișez,
Poate că nu am existat vreodată,
Prea efemer, prea bavarez,
Cu un contur de inimă brodată,
suntem coautori ai propriei vieți,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul,
în mine dorm străbuni, dimineți,
în vise eu îți trimit buchetul,
îi iei, mâna ta-i ca un fulg
ȘI TOATE TREC ȘI CURG...
Ar trebui să nu mai scriu nimic,
Atlet în comitete și comiții,
Academia, Premiul Nobel, un fistic,
Pe care îl primești. Ambiții?
Dar scriu, exist și scriu mereu,
Crezând că sunt egal cu Dumnezeu,
Mă-nhață infirmierii și mă duc
Într-o celulă cu Quijote și un cuc.
Acolo noi vom spune ce și cum,
Iar moartea va veni c-un glonț dum-dum.
Greoaie, duminica se târâie prin nori
De sânge, clopotul, clocotul în sine,
Ne bucură zgomotul lacătelor căzute,
Le vom înlocui cu muște multe.
Sălbăticia se naște în vis,
Fumul râde, umbrele se ascund
În blana pisicii cu cap rotund,
Mândru trece Quijote pe un cal de lemn,
DADADADADADADADADA,
LEMNUL SE TÂNGUIE,
Iar femeia îl iubea pe Sancho.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre lemn, poezii despre existență, poezii despre cai, poezii despre Petru sau poezii despre înălțime
Între nebunie și platitudine
Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproșează că soției mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre rouă, poezii despre profesori, poezii despre munți sau poezii despre educație
Ah, filosofia
Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezește melancholia,
Dar și seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare și scrie, băiete,
La ce bun poeții în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipițe, marchize,
Poeții nici flori nu aduc și nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeții zac în beznă și scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârșit,
Nu poți trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poți face un pom.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre picioare, poezii despre motoare, poezii despre moarte, poezii despre flori sau poezii despre filozofie
De ce scrii?
De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copoului, barba ca și arta maschează
Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai ouă mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărților,
Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tușind, mâncând, etc., dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre parcuri
- poezii despre oraș
- poezii despre măști
- poezii despre lei
- poezii despre imperfecțiune
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dreptate
- poezii despre câini
Intrare
Oricine-ai fi: tu seara ieși afară
din cameră, unde tu totul știi;
casa ți-e ultima povară:
oricine-ai fi.
Cu ochii obosiți ce-abia mai pot
Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,
în fața lui ridici copacul negru tot
și-l pui mlădiu și singur cerului altare.
Și lumea ai creat. Și ea e mare,
ca un cuvânt ce pârguie în pace.
Și cum voința ta-nțelege sensuri rare,
ea lasă tandru ochii tăi să plece...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre seară, citate de Rainer Maria Rilke despre ochi, poezii despre negru, poezii despre cuvinte, citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte sau citate de Rainer Maria Rilke despre copaci
Bâlciul deșertăciunii
Mă preumblam ca Dante prin Infern,
Căutam poeți, erau aproape un concern,
Mai mici, mai mari, modești ori statuari,
Prea mult împotmoliți în estuar,
Hazlii par unii, delicați, isteți,
Dar cine are grijă de poeți?
Unul înjură colorat, rimând,
Altul e geniu monoton gemând,
Unii-s în pamperși, fiind sugari,
Dar sug din laptele stelar,
Unu-i tâlhar ca bietul F. Villon,
Altul își scrie slova cu bulion,
Unul iubește, altul se căznește
Să scoată din cazan un pește,
Unii se nalță până ce dispar,
Alții bodogănesc rotind un par,
Unul și-arată bicepșii scriind,
De parcă bicepșii ar fi pentru alint,
Nu ne lipsesc trufașii, nici umilii,
Fac poezie chiar și bogomilii,
Angelicii, diavolii, apașii,
Cățărătorii, crainicii, șerpașii,
Vorbim și scriem fiecare-n limba lui,
E Turnul Babel poezia dracului.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre stele, poezii despre sculptură, poezii despre pești, poezii despre modestie sau poezii despre lactate
Chibzuieli
Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele.
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni.
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.
Și altele.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre bogăție, poezii despre învățătură, poezii despre suferință, poezii despre sinceritate, poezii despre schimbare sau poezii despre realitate
Tu dori
Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici Luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.
Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?
Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
și-acum ți-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?
Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aș vrea să te chem dar cuvinte
nu am și atunci te conjur:
Îngăduie vântului jalea
și iartă-i suspinul din cânt,
arată-i lumina și calea
deasupra de negrul pământ.
Hai, vino!-s aici pentru tine,
te-aștept, cu speranță, în zori,
ascultă-mi și cântul! - știi bine
că-mi ești prea departe... și dori.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre promisiuni sau poezii despre gânduri
Tu dori
Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.
Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?
Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
și-acum ți-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?
Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aș vrea să te chem dar cuvinte
nu am, și atunci te conjur:
Îngăduie vântului jalea
și iartă-i suspinul din cânt,
arată-i lumina și calea
deasupra de negrul pământ.
Hai, vino!-s aici pentru tine,
te-aștept, cu speranță, în zori,
ascultă-mi și cântul! - știi bine
că-mi ești prea departe... și dori.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o duritate în noi
Există o duritate în noi,
Ce nu ne face nici apostoli, nici eroi,
Ci pur și simplu niște șobolani
Ce-și ronțăie coltucul de mulți ani.
Am încercat să pot iubi o omenire,
Dar totul s-a redus la o Psaltire,
Discut cu regii Solomon, David,
Mă plimb cu Hamlet, este cam livid,
Mă întrețin cu Charlie Chaplin, uneori,
Ascult pe Beethoven, Ceaikovski, Belfegor,
Pardon, acesta nu era artist,
Dar ce contează, scriu și mai exist.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre monarhie, poezii despre eroism, poezii despre descreștere, poezii despre artă sau poezii despre Ludwig van Beethoven
Zăludă
Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu știi, zăludă,
cu cine ești rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaște,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest, treci la rest,
de ce să iubești moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbești, îmi șoptește,
te aud copiii și te spun lui nea Pește.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
ferește-te să devii victima adevărului,
omul își suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,
O bomboană îți schimbă gustul,
Naiv ca o gură de incendiu,
El știa că afectarea este semnul indiferenței,
Vântul sufla mai ușor ca o frunză,
Casele păreau solfegii solidificate,
Băltoacele aurite de soare ne orbeau,
Vorbeam și ne certam în gând,
Tăceam ca două afeturi de tun.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre rude, poezii despre păsări sau poezii despre prăpăstii
Credo
Am ratat șansa de a lăsa o operă,
Dar eu am scris cu sufletul mereu,
Pe mine verbul mă descoperă, m-acoperă,
Uneori m-ajută Dumnezeu.
Nu-mi pasă de critici, nici aplauze,
Scrisul mă menține, nu mă-nec,
Pot muri din diferite cauze,
Dar în fața morții nu mă plec,
Scriu, precum respir, iubesc anume
O femeie și, de multe ori, o lume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre femei sau poezii despre Dumnezeu
Iubirea Sf. Ioan
Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn,
nu mai pot nici ochii să-i închid,
lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid.
Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc,
îmi trec stele galbene în sânge,
eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
Zidul Plângerii mă cheamă și mă strânge,
iar pustiul ce l-am străbătut
a- nflorit, a dat fructe de aur,
secolul din trupul meu a rupt,
dar sunt veșnic cum este și valul.
Nume port, morminte cenușar,
n-am pus însă doliu pe retină,
inima îmi bate mult mai rar,
când m-apropii tot mai mult de Tine
Ca iarba-n primăvară este iubirea mea,
o paște timpul, iarna o face fulg de nea
și mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi
trec norii ca și anii, nu vom mai fi nici noi,
dar în adâncul firii trăiește, lumânare
ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare,
sub raza tremurată citesc în mine, scriu,
"De ce-nțelegem rostul iubirii prea târziu?".
Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul șaten,
lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ținutul Goshen.
Zâmbești ca un prunc înaintea descătușării din vis,
zadarnic aș vrea doar cu mintea
să-mi stăpânesc ochiu-nchis
în mine, în inima care, bătând nebunește, cerșind,
îți caută cu viclenie dorințele, șarpele jind.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet sau poezii despre sânge
Hyperiubirea
Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală și nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai ești nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare și de flori.
Noi vom privi la poze luni și marțea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deștul cercuri-cercuri,
Joi nu vom ști de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică și prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre prostie, poezii despre genialitate sau poezii despre fotografie
Absolut
Poemele nu se vând, nu se prostituează.
Solemni părem, dar ce râdem în noi, ce râdem,
În vise întuneric nu există.
Crape capra, cobra, sobra,
Clipele nu obosesc niciodată?
Suntem sacii de box ai propriului eu,
Se spune că proștii au vise deștepte
Și invers, unele se realizează
Sub formă de bile mari pe trotuar.
Adică faci trotuarul, golanii nu merg cu bicicleta,
Doamnă frumoasă ca o toamnă,
Iubesc absurdul pentru că este simplu,
Am început să merg numai prin grădini,
Multe avantaje, nici un pisălog,
Un pictor uitat pe undeva,
Doi se pupă de zor,
Sanseverina e peste tot,
Bunica din Toronto zâmbește,
Ea nu va muri, știe și ea,
Ziua judecății nu a venit,
Dar am voie să judec,
Nu știi ce-ți iese în cale,
O boală, o coală, un accident strident,
Nici moartea nu este ceva sigur,
O, piatră de mormânt, unde ți-e gloria?
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni..
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut,
dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.
Fericirea în exces poate ucide,
Ființa mea ignoră, desfide,
Râd saltimbancii pe funii și cad,
Lumea respiră intens, sacadat.
Caut rețetele nemuririi,
Ele-s ascunse sub trandafirii
Din Grădina paradisiacă,35
Vino, iubito, vezi, moartea pleacă.
Din aripi se fac garduri, din garduri iară aripi,
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre absurd
Ex nihilo
Ex nihilo nihil, nimic nu are rost,
Îmi spune nihilistul pe numele său Trost,
Când nu mai ai ce spune încearcă, bre, să taci,
Prea multe sunt în viață pe care nu le placi,
Bătătorite căi ai străbătut, copile,
Te naști și mori zadarnic, ești doar la mâna milei?
Îmi plac trufașii, răii, înfumurații zei,
Deși-mi trezesc un zâmbet, mai vesel e cu ei,
Nu-mi place lumânarea ce pâlpâie plângând,
Dar de-i ating doar flama, îi mulțumesc că sunt.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre mulțumire, poezii despre lumânări sau poezii despre copilărie