Absolut
Poemele nu se vând, nu se prostituează.
Solemni părem, dar ce râdem în noi, ce râdem,
În vise întuneric nu există.
Crape capra, cobra, sobra,
Clipele nu obosesc niciodată?
Suntem sacii de box ai propriului eu,
Se spune că proștii au vise deștepte
Și invers, unele se realizează
Sub formă de bile mari pe trotuar.
Adică faci trotuarul, golanii nu merg cu bicicleta,
Doamnă frumoasă ca o toamnă,
Iubesc absurdul pentru că este simplu,
Am început să merg numai prin grădini,
Multe avantaje, nici un pisălog,
Un pictor uitat pe undeva,
Doi se pupă de zor,
Sanseverina e peste tot,
Bunica din Toronto zâmbește,
Ea nu va muri, știe și ea,
Ziua judecății nu a venit,
Dar am voie să judec,
Nu știi ce-ți iese în cale,
O boală, o coală, un accident strident,
Nici moartea nu este ceva sigur,
O, piatră de mormânt, unde ți-e gloria?
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni..
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut,
dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.
Fericirea în exces poate ucide,
Ființa mea ignoră, desfide,
Râd saltimbancii pe funii și cad,
Lumea respiră intens, sacadat.
Caut rețetele nemuririi,
Ele-s ascunse sub trandafirii
Din Grădina paradisiacă,35
Vino, iubito, vezi, moartea pleacă.
Din aripi se fac garduri, din garduri iară aripi,
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viață
- poezii despre râs
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre bogăție
- poezii despre absurd
- poezii despre învățătură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.