Navigam

Navigam în seninătate pe lespezi,
Furtuna mă ducea spre un ţărm neştiut,
Între dorinţă şi spasm, între potenţă şi existenţă,
Moartea pe dedesubt capta ecoul,
Astfel apare umbra Evei, astfel se încarnă în nudurile rubensiene,
Conferinţa se ţinea pe pântecul plat al planetei Venus,
Alături erau doctorii, ah ce injecţii minunate ne administrau,
Am căzut în fotoliu, în jurul lămpii se rotea un fluture galben,
stăteam pe un fluture, un fotoliu galben se rotea în jurul lămpii,
uşa a bătut în cineva, hotelul de la băiat îşi arăta capul, era diform,
cred că insectarul a luat-o prin coridoare, spre ieşire,
totul ardea, ce nebuni? Cum să dea foc propriului cămin?
M-am învinuit că nu i-am oprit, dar cineva
mi-a scos falca şi a agăţat-o în cuier,
aha, a râs jupânul venit recent din Casiopeea,
m-am liniştit, voi rescrie "Elogiu nebuniei",
poate îmi vor da o cuşcă mai bună.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa de weekend

Era un weekend splendid: singur cuc,
Stăteam şi eu de taină, pe Feisbuc,
De pe fotoliu - cum îmi place mie -
Dar mai era şi Ea-n bucătărie
Şi, pân' la prânz, de-acolo n-a plecat,
Prin casă, mai deloc n-a mai umblat,
De mă miram: să rabde, cum de poate?
Căci Ea, prin convorbiri... le vede toate.
Cam pe la unu fix a terminat
Şi mi-a strigat: "Hai, du-te la spălat!"
M-am conformat şi-am mers, apoi, la masă,
Acolo unde m-aştepta, voioasă.
Eu, calm şi cam înfometat, destins,
Nu-nţelegeam şi prea târziu m-am prins,
Când am văzut, alături de pahare,
Deschisă, -o carte: "Sânge şi splendoare",
Roman cu Borgia (Sarah Dunant)
Şi, tot ce îmi păruse-apetisant,
A căpătat, pe dată, gust amar,
... Chiar şi ciupercile de la grătar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfăşura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câţi muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai ştiut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.
*************************
Ulyses mai era şi Grant,
Avea garaj, n-avea garant,
Avea talent, scuipa doar Kent,
Venea, venea din Florida
Cu-o bidinea, cu-o bidinea.
Nu poţi pleda, îmi spune Grant,
Înalt, subţire, elegant,
Nici soarele n-a răsăsit,
Nici nicu nu ne-a părăsit,
Iubita cui era? Şocat
l-am întrebat pe Iosafat,
simţeam că nu pot părăsi
esenţele din Marcapi.
Atunci, pe loc am înţeles,
Că moartea este un eres,
Mormântul meu, oricât de mic,
Nu va cuprinde-n el nimic.
Eu voi fi iară peste tot,
Tu erai albă, eu - netot.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am făcut fluture

Ca să nu-mi uit cuvintele
m-am apropiat de flori
m-am făcut fluture
să-nalţ iubirea
dincolo de iubiri
am deschis ferestrele
să intre primăvara
inima mi-am agăţat-o
de o petală
să nu mă doară
niciodată
să nu mă doară

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost aşezată pe un scaun, legată şi executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec ştiam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tuşit, a râs,
A tuşit, a râs, e adevărat? Da, aşa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung şi mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata şi mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Ştii, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriţi, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o şcoală nouă,
unde nu ştii pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, şase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune că era urmărit de nu ştiu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, un fluture alb

vine din umbră şi muşcă
din marginea urmelor

aşa îmi amintesc moartea lui tata
iarna ieşise din drepturi
tata mă ţinea strâns de mână
ca şi când ar fi fost
ultima atingere
rece
ca un fel de linişte
dimineaţa
mult prea devreme
prin care oamenii trec
urcă şi coboară
dintr-un autobuz
de transport local
ajuns la capăt de linie

de fapt fiecare
are propria linişte
a lui tata arăta ca un cadavru
nu că aş fi vrut să vorbesc urât despre tata
dar motivul cuvântului meu era disperarea...

acum îmi dau seama cum arăta
la ora în care liniştea lui
ca o cremă hidratantă
se întindea înspre ochi...

pielea îi mirosea a fum

stăteam unul lângă altul
şi ne priveam zâmbetul
arcuit între buze
dăruit doar seara la culcare

părea trist şi nu vorbea
niciodată despre nimicuri
trăia într-o lume
numai a lui
până în seara în care
conspirativ îmi trase cu ochiul
(sub care parcă şerpuia un drum)
ascultă, mi-a zis
aşează-ţi capul pe pernă şi
priveşte fluturele acela alb
care mănâncă lumina din lampă
până adormi
eu o să arunc o privire
în spatele ferestrei să văd
dacă mai plouă că tare
e-nfundat înspre apus...

şi-am adormit

dimineaţa aerul călduţ
îmi înfăşura trupul
ascuns între palme
simţeam o stare
de sufocare şi teamă
am deschis geamul şi
m-am uitat
dincolo gardul
o femeie întindea o cămaşă
ceva mai încolo două ciori
strângeau între aripi depărtarea

poate neputinţa din mine
nu m-a lăsat să
mă uit prea mult

m-am ghemuit lângă patul lui tata
am închis ochii şi l-am strigat...

undeva în copilul din mine
zbura un fluture alb
lăsând o dâră
un fel de drum
pe care
oamenii plecau...

îmi părea cel mai trist lucru
aş fi vrut să strig
dar pentru că acolo
erau prea multe umbre şi
locul devenea tot mai strâmt
fluturele o zbughi înspre lumină

abia atunci am văzut păsările negre
ciugulind din marginea soarelui...

de dincolo pătrundea mult frig...

poezie de Teodor Dume din Carte: moartea, un fluture alb. Editura: Pim Iaşi
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil că zâmbetul fugitiv nu era decât proiecţia lămpii sau umbra unui fluture.

Alain Robbe-Grillet în Gelozia (noiembrie 2011)
Adăugat de Editura ART
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram foarte timid când eram mic. Abia cu vremea am devenit mai dezinhibat. Agresivitatea asta e şi o formă de apărare. Odată, în clasa a patra, eram un băiat destul de delicat pe atunci, mama mi-a dat cămaşă albă călca­tă, iar podelele clasei erau unse cu păcură. În pauză, cineva m-a împins şi-am căzut. Când m-am uitat pe cămaşă, eram negru. M-am întors furibund şi l-am bătut măr pe primul care mi-a ieşit în cale. Când mi-am dat seama ce am făcut, m-am îngrozit: era bătăuşul cla­sei.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua moarte

Ziua se înclina pe un plan mobil,
vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte,
citeau reviste porno, singurătatea era subţire,
o femeie -zdrahon îi pândea după copaci,
unul lipsea, un băiat simpatic, îi murise soţia,
oamenii se pregăteau de sărbătoare,
totul se albise în cinstea ei,
râul curgea leneş ca timpul în închisoare,
malul era galben, un lut alunecos te trăgea spre adâncuri.
De-a lungul cheiului o umbră trecu
anunţănd a doua moarte. Cine, cine?
O întrebare în mintea fiecăruia.
Oraşul exprima durere, fără explicaţii.
Ofelia plutea spre infinit, urmată de peşti mici, argintii.
Murea împăratul Orientului.
Dar ce le păsa celor din Nord?
Jurnalistul Hamlet căuta un amator de interviuri.
Nimeni nu-i răpundea la salut, o încrâncenare din partea localnicilor,
de ce? A doua moarte era cea adevărată.
Vântul mătura frunzele, toţi aşteptau ceva.
Magul de la Răsărit trăgea să moară.
Apoi va veni primăvara, cântecele florilor
şi zburătoarelor vor acoperi orice urmă de nefericire.

**************************************************
O doamnă veni din concediu,
deschise uşa, mirosea a mare,
un delfin strătea pe fotoliu,
discuta la telefon cu un semen de al lui,
un vânzător ajunse pe Lună,
totul era identic cu ambianţa de pe Pământ,
exact ca în oglindă, toţi mâncau tuna,
unii zic ton, de bonton,
Giodanp Bruno urca pe deasupra flăcărilor,
nu era de râs, asta poate păţi oricine
vorbeşte la ore, Fabricius aduse o stea,
sora lui se călugări de invidie,
ea născuse-n privat doi copii.

******************************
P‎ăsări mecanice treceau pe cer,
cauţi o maimuţă, dai de Voltaire,
nici vorbă de oameni, un singur pom,
e agăţat un flacon de Lancomme,
trec Cyranoii călări pe creion,
cei de pe urmă vor fi şi mai rău,
cei ce-s în faţă ajung la bulău,
preafericiţii se-neacă la mal,
cea mai frumoasă iubire-i pe cal,
supă de arpacaş îmi dai mie?
Numai incaşii mâncă piftie,
Vrei un cuier cu coarne de ţap?
Ştiu cum e groapa, dar am să scap,
ia o gamelă, neamule, ia,
cântă o gamă în nota fa,
ţap cenuşiu ai visat, ai noroc,
creierul ţine-l mereu în breloc,
am o frânghie, am scăunel,
vine diavolul de Marmontel.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reuşită

Mi-am propus să escaladez un munte.
Am pornit in viteză,
Dar m-am oprit la poalele lui.
Mi-a pierit curajul!
Am stat si m-am intrebat:
Merită oare?
Răspunsul a venit de la sine.
Am inceput să urc,
Dar am alunecat.
Am căzut!
Durerea a fost mare!
M-am odihnit puţin...
Am luat-o de la capăt.
Am ajuns în vârf!
Şi am rămas fără grai!

poezie de Magdalena Rus din Poezie.ro
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elijah Browning

Eram în mulţimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est şi i-a măturat ca pe nişte frunze
Dincolo de versanţi...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare şi luni magice, şi se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulţimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, şi cineva cu o trompetă,
Şi încă cineva purtând sceptru au stat în faţa mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon şi pe urmă au dispărut...
Iarăşi s-a schimbat totul.
Ieşind dintr-un lan de maci,
O femeie şi-a dezgolit sânii şi şi-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbuşit extenuat.
M-am ridicat şi m-am înălţat mai sus, dar o ceaţă ca aceea însoţind un iceberg
Mi-a acoperit paşii.
Îmi era frig şi simţeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Şi am văzut cum ceţurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemişcat era străpuns de un ţurţure subţire de gheaţă
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine;
Dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanţilor —
Şi nici nu mai doream să mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertăţii
Îmbrăţişau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia să urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce -mi mai aparţinea.
Cu braţul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie
Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat

Am căutat şi caut. Căutând
M-am pomenit greşind. Din când în când
M-am pomenit din vina mea flămând
Şi m-am însîngerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.

Dar dacă cineva gigantic va veni
Şi mi-ar rosti: Eu îţi dau viaţa toată
Neîncepută, nepătată,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neştiut decît de mine...
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aş simţi că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărîre i-aş răspunde: - Nu cred!
De poţi schimba secara-n trandafir,
(...)

poezie clasică de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva mi-a zis că
Sunt o rază de soare!
Şi chipul meu s-a luminat
Spre acea lumină dăruitoare!

Cineva îmi şoptise:
Sunt o pasăre cântătoare!
Şi glasul meu revărsa
Melodia alinătoare!

Şi, oricum,
Cineva în faţă mi-a aruncat:
Eşti o magie neagră!
Am râs!... M-am speriat!...

Oare câtă viaţă amară
Să încapă în el,
Ca să poată vedea şi în mine
Acest mititel?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Au primit-o în pustiu. A luat-o Iosua,
A dat-o bătrânilor, înţelepţilor, profeţilor,
Că şcolerii nu aveau timp de aşa ceva.
Înlătură subordonarea, scria în carte.
A venit istoria şi a făcut isterie – cum fără subordonare?
Zidarii au spus – facem un zid în jurul ei.
Adevărul nu a fost încântat. Ne-a liniştit Şimon.
Păstraţi realitatea, meditaţia, rugăciunea, iubirea.
Ne-am liniştit. Dar nu pentru multă vreme.
Antigonos a spus – nu aştepta răsplată.
Dar noi am aşteptat, am primit ce am meritat.
Iose a spus şi el, nu te-nveli cu înţelepciunea altuia, gândeşte.
Am gândit, dar nimic n-a ieşit.
Au venit sute de înţelepţi, le-am sărutat picioarele.
Am înţeles – realitatea şi autoritatea nu se potrivesc mai deloc.
Vorbele nu sunt Adevărul. Realitatea e mult mai vicleană.
Învăţătura care nu sporeşte scade. Altfel unde s-ar duce proştii?
M-am uitat în jur, eram singur. O barbă lungă şi albă îmi acoperea pieptul.
Doamne, inima unde este? Aici, ciripi o pasăre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul gutuiului înflorit

Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămisleşte-n pântecul de floare,
La viaţă, la trăire mă îndeamnă
Steluţele aprinse-n vervă mare.

Petale aurite-ncep să cearnă
Plutind uşor în mângâieri de soare,
Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămisleşte-n pântecul de floare.

În ladă-şi strânge zestrea roditoare,
În candelă lumină vrea s-aştearnă,
Albinele în roiuri călătoare
Sfinţesc în semn de binecuvântare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture alb

Între noi doi
aerul e un zid
peste care
sufletele noastre
trec
ţinându-se de mâna
unui înger
coborât
într-un trup de copil
ce sfinţeşte
pântecul ierbii...
Ah, viaţa,
fluture alb
prin sângele nedomolit
urcă, coboară...
Hai, vino,
Dumnezeu
ne îngăduie
să trecem
prin ochiul lui
spre celălalt capăt!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabilul curs

cineva mă împinge spre bătrâneţe
e împotriva a tot ceea ce simt
o netrăire continuă
de la secunda aceea când am decis să-mi pietrific inima
văd bărbaţi de foc
înfăşuraţi în zâmbete prefăcute
şi nu-mi spun nimic
aerul lor ridicol mă face să cred
că nu am ce pierde
cineva mă împinge spre bătrâneţe
cum ai împinge o barcă pe mare
şi valurile înspumate
îmi spală urmele tinere din privire
cine sunt eu să cred că va fi altfel
că moartea mă va ocoli
şi viaţa îşi va schimba cursul
că mă voi întoarce până în copilărie
apoi o voi lua de la capăt
ceva mă împiedică să fac toate astea
poate o stâncă sau un râu
care curge numai la lăsarea întunericului
dinspre tinereţea consumată în grabă
cineva mă strigă pe nume
şi eu nu mai răspund
aleg să îmi îngrămădesc restul zilelor
în pieptul deschis pentru o nouă viaţă
cineva îmi arată drumul
şi mă las în voia sorţii
ca orice muritor
ce-şi aşază lacrimile în cutiile de lemn

poezie de Any Drăgoianu din Oraşul unui singur poet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în coincidenţe, dar cred că există un destin şi cred că vom descoperi că am trăit toată această perioadă într-o anumită vecinătate cu Cineva, pe care nu se poate până la urmă să nu-L recunoaştem. El stă liniştit, aşa, ca într-un fotoliu şi priveşte această evoluţie a noastră. După cum cred că în anumite momente nimic nu ar fi dacă moarte nu ar fi. Parafrazându-l pe Marin Preda, "Dacă dragoste nu e, nimic nu e".

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Virgil Stancu, părând încă nedumerit, privi o clipă, în timp ce-şi ţinea fiica în braţe, spre tânărul comandant. Nu cu mult timp în urmă, acesta îi promisese că va păstra distanţa faţă de fiica lui, că n-o va deranja cu nimic în toată această lungă perioadă a misiunii. Ce se întâmplase oare între timp, atât de repede?! Privind însă spre acel băiat, inexplicabil, avu aceeaşi impresie bună despre el; tânărul îi inspira multă încredere şi admiraţie, deci, îşi stăpâni impulsul cu care plecase de acasă, de a-l lua serios la rost pe acest băiat; acum nu mai avea de gând să procedeze astfel. Dar nici pe fiica lui n-o putea certa. Valeria şi Virgil Stancu porniră spre uşa Comisiei, însă nu intrară direct; doamna Stancu bătu discret de câteva ori. Ieşi Horaţiu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum interpretezi visul

Cum interpretezi visul, aşa va fi,
Spuse profesorul-şaman, el care nu visase
Nici o cutie de chibrituri, visezi că ţi-a ars casa,
Înseamnă că vei primi bani, visezi că vei primi bani,
Îţi arde casa, filosoful se visează fluture, asta ştim,
Dar în clipa aceea, un fluture enorm îl apucă,
Îi înfipse trompa în gură ca o sondă,
Profesorul începu să dea moale din coate,
Nu-i nevoie, spuse fluturele, din aripi dau eu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handra

Seară, poate ultima, poate penultima,
A venit la mine cineva, era disperat,
Nu ştia de ce, era disperat pentru că nu ştia de ce,
Îţi lipseşte o femeie, l-am întrebat?
Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea. Citeşti?
Rar şi numai cărţi bune. Ce vrei? Nimic.
Nu vrei nimic? Eşti un om fericit.
A zâmbit, a deschis uşa de la lift, dar liftul nu era acolo.
S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniştesc. Citesc o carte.
Liftul a fost reparat. Să nu uitaţi de poeţii morţi de foame.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!