Fluture alb
Între noi doi
aerul e un zid
peste care
sufletele noastre
trec
ținându-se de mâna
unui înger
coborât
într-un trup de copil
ce sfințește
pântecul ierbii...
Ah, viața,
fluture alb
prin sângele nedomolit
urcă, coboară...
Hai, vino,
Dumnezeu
ne îngăduie
să trecem
prin ochiul lui
spre celălalt capăt!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre fluturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.