Bulgării
Au căzut bulgării
s-au auzit niște bătăi în lemn
o fi fost inima lutului vibrând
bucuroasă că sentregește
că-și strânge din nou în brațe țărâna care i-a fost luată.
Am suflat odată peste o mână de țărână
Și ca să se răzbune mi-a lovit ochii.
Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut
A suflat o pală din vântul vieții și ca un ecou
A început o inimă să bată.
Și-au căzut alți bulgări
Bătând în coaja pomului tăiat
Pala de vânt santors de unde a plecat
Ți-ai luat suflarea înapoi.
A rămas doar lutul rece, mirat.
Țătrână ea, țărână noi.
Peste țărâna ta am împins bulgării
Ca să nu plângi
Să știi casemeni lor
Venim și noi.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lut
- poezii despre vânt
- poezii despre inimă
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre lemn
- poezii despre copaci
Citate similare
Inima
O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
și-n înțelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.
O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
și-și ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.
O, inima: când para ea și-o năbușește
c-un giulgiu de liniște,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
în care a căzut o lacrimă curată ca lumina
din ochii celui dintâi sfânt și mare visător
care-a simțit îmbrătișarea veșniciei
și straniul fior
al înțelesului ce stăpânește deopotrivă
apusul, răsăritul, cerul, marea.
O, inima: amurguri când se lasă grele peste ea
aud cum tainic îmi șopteșete
că ea e lutu-n care-odinioară pe Golgota
s-a scurs șiroaie sângele din trupul lui Isus,
când ghimpii îl mușcau cu niște ochi de farisei.
O, inima: când pieptul ea mi-l sparge cu
bătăi de plumb,
atunci îmi strigă îndrăzneață
că peste veacuri lungi și goale și pustii,
când Dumnezeu se va-ndemna
să fac-o altă lume
și-o omenire
din neamuri mari de zei,
Stăpânul bun va plămădi atunci din lutul ei
Pe noul Adam.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
Visând în țărână
Țărâna mă face umil călător
Prin scrieri uitate-n oceane de foc,
Departe pe valuri etern visător
Sau poate cuprins în al ielelor joc,
Desculț prin țărână mă lepăd de timp
Devin un luntraș ce vă duce la mal,
Departe de lume pătrund în Olimp
Să vin către tine călare pe val,
M-ascund în țărână să urc în tulpini
Cuvântul să-mi fie adânc avanpost,
Iar slovele scrise devin rădăcini
Umblării prin lume să-i fie un rost
Țărâna a fost peste timpuri blestem
Deși toată viața răsare din ea,
Privesc în adâncuri și-ncep să mă tem
Cărarea spre tine e parcă mai grea,
Visez chiar țărână pe ringul de dans
Desculț printre clipe rămân derbedeu,
Ascult cum orchestra mă duce-n balans
Să fiu pentru tine etern Prometeu.
Mă-ntorc în țărâna crescută din lut
Să-nchid cercul clipei ascunsă-n noroi,
Rămân derbedeul pe care l-ai vrut
Aproape de tine, departe de noi.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ocean, poezii despre jocuri, poezii despre frică, poezii despre foc sau poezii despre devenire
Lutul
M-am lovit de mal și-am fost bătut de valuri
Ajuns pe țărm m-au călcat în picioare umbrele serii
Soarele m-a secat de vlagă până când tu ți-ai murdărit mâinile cu mine
Niciodată până atunci nu am mai simțit atingerea ta
Și cu zâmbet nămolos am crezut că am scăpat de obscuritatea rădăcinilor de salcie
Până când am simțit din nou atingerea apei.
m-ai frământat și m-ai zdrobit în palme
mi-ai spus să mă despart de bulgări
și mi-ai frânt tăria de-am devenit moale...
ți-ai consumat energia învârtind morile,
sforile ce roteau masa pe care mi-ai așezat forma,
amețeala rotundului ce mi-a luat mințile;
până când nemaiștiind ce se întâmplă cu mine
m-am lăsat când pe o parte când pe alta dupa forma palmelor tale.
Eu, lutul!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre seară, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre murdărie, poezii despre energie sau poezii despre apă
La început
Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viață ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învățat cum să muncim
Și viața cum s-o trăim.
De copii să avem parte
Să ducă viața mai departe.
Așa a fost la început
Când viața a apărut.
poezie de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre muncă sau poezii despre Dumnezeu
Viață amară
N-am avut noroc în viață,
De lumină și verdeață,
Nici de lapte, nici de miere,
Numai pâine cu durere...
Untul de pe pâinea mea,
L-a mâncat altcineva:
Doar odată s-a-ntâmplat,
Să rămână nemâncat...
Nici atunci n-am fost în stare,
Să descopăr ce gust are:
Pâinea am scăpat din mână,
Și-a căzut drept în țărână;
Pentru că sunt păgubos,
A căzut cu untu-n jos,
Iar, pentru că sunt nătâng,
Și am început să plâng,
Vreme-n care, ca un fraier,
Tot loveam cu pumnii-n aer,
Am rămas și fără pâine,
Căci mi-o-nfulecă un câine!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre pagubă, poezii despre noroc, poezii despre mâncare sau poezii despre miere
Silas Dement
Era lună plină și pământul scânteia
Acoperit de bruma proaspăt căzută.
Era miezul nopții și nici un suflet în jur.
Pe hornul de la curtea de justiție
Se strecura un fum cenușiu repede
Izgonit de vântul de nord-est.
Am dus scara la baza treptelor
Și am sprijinit-o de ușorul ușii
La intrarea în pod;
M-am târât pe sub acoperiș printre căpriori
Și am aruncat peste bătrânele lemne
Un braț de cârpe îmbibate cu petrol.
Pe urmă am coborât și am plecat de acolo.
Nu peste mult timp s-a auzit clopotul pompieriei
Bang! Bang! Bang!
Și brigada de pompieri din Spoon River
A sosit cu găleți și a început să arunce apă
Peste flăcările magnifice care deveneau din ce mai fierbinți,
Mai înalte și mai strălucitoare, până când pereții din bârne au căzut,
Iar coloanele de calcar unde era așezat Lincoln
S-au prăbușit ca niște copaci doborâți de securi.
Când am revenit de la Joliet,
Construiseră deja acolo o curte nouă de justiție, cu amfiteatru.
Am fost pedepsit asemeni tuturor celor
Care demolează trecutul de dragul viitorului.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni sau poezii despre pompieri
A căzut o frunză-n calea ta
A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o și-n aceeași clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige în urma ta,
Nici puteri să spună cât o doare
Și-a rămas pierdută în cărare,
Ploi și vânturi trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ și se întreba
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Și-o clipă în palma ta ar așeza-o,
Dar a rămas acolo undeva.
A căzut o frunză-n calea ta
Și cine știe câte or să mai cadă,
Dar n-ai să știi nicicând
Și nu-ți va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.
poezie de Ioana Crăciunescu
Adăugat de Mariana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre aripi
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sărut sau poezii despre păsări
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În care din noi?
În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?
Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!
În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?
Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiți pe pământ?
În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând
Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...
poezie de Stefan Băiatu (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre fericire, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre amintiri
Vantul
Peste lume peste sate
Vântul bate cu puteri
Ridicat mă simt de umeri
Căutând ziua de ieri.
Din cohorte și ulcele
Dăngănit de spart cuvânt
Vântul bate cu putere
Și îmi dă și mie-avânt.
Mă învăluie cu patos
Lunge brațe de eter
Vântule de unde vii?
Nu sunt singur azi pe lume
Și nici mâine nu voi fi.
Ridicat mă simt de umeri
Râd de ziua cea de azi
Peste lume, peste sate
Vântul bate!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre râs, poezii despre prezent sau poezii despre cuvinte
Vântul și dorul
Mi-a furat dorul de-acasă vântu-n adierea lui,
S-au înțeles împreună și-au plecat în hoinăreală,
Amândoi se-împacă bine, umblă brambura, hai-hui,
Peste plaiuri ruginite și peste pădurea goală.
Zburdă lin peste văzduhuri, spre înaltul cerului,
Norii i-au primit la joacă, se întrec în vânzoleală,
Mi-a furat dorul de-acasă vântu-n adierea lui,
S-au înțeles împreună și-au plecat în hoinăreală.
Vântul s-a întors cuminte și cuprins de toropeală,
Obosit, cu-aripa frântă căzu pradă somnului,
Doru-întârzie să vină, încă stă la îndoială,
Îmi fac griji că nu mai vine și-am căzut la învoială
Să-l reclam, de mâine-începe urmărirea generală,
Mi-a furat dorul de-acasă vântu-n adierea lui.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre somn, poezii despre reclamații, poezii despre păduri, poezii despre nori sau poezii despre dor
Lumea de azi
Sub unghii de ceară mi s-a cuibărit o lume murdară
La capătul lor au crescut niște rămășițe de degete
De-ar fi fost frunze sigur ar fi fost feștede.
Opturile de lemn nu mai ard în șeminee
Nu se mai naște nici un Homer,
n-are cine scrie o nou epopee.
Pe-o bucată pătrată de plastic
Înmuguresc tot mai mulți
Mugurii conectați la arborele genealogic al lumii de azi.
Oamenii nu mai cresc drepți,
Sunt tot mai violate pădurile de brazi.
Au luat coroana marelui Profet și-au semănat-o peste tot
În locul lor
Ca o înmugurire spinoasă pe capul pământului
Și-au pus semne de punctuație Cuvântului.
Nouzeci de unghiuri au rămas drepte
...ca proorocii din vremea lui Ilie
Magnetul unei flori n-atrage primăvara,
Puternice-s o sută, o mie.
Coliviile mici stau în coliviile mari crezând că-s singure pe lume
Din minele negre izvorăște moloz și cărbune
Și-o pulbere ce coboară mărunt.
Oameni de ceară își scot unghile și le lasă de zboară
Fără să-ntrebe de ce
Fără să numere pentru a câta oară...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre creștere, poezii despre zbor, poezii despre numere, poezii despre negru sau poezii despre naștere
Mâna care m-a scris
Căzusem din mine;
Pe gresia umedă și rece
a nepăsării.
Probabil călcasem strâmb.
Mai aluneci uneori în greșeală...
nu, nu capul mi-l sparsesem
(aș fi scăpat de bâzâitul enervant al gândurilor)
inima a fost cea care s-a spart.
Unde priveam,
în jur,
erau numai cioburi roșii,
flăcări mici
ce îmi ardeau ochii.
Am plâns, recunosc
lacrimile, însă, n-au reușit
să stingă arsura.
Mâinile, ca niște arbori dezgoliți,
pendule numărând neputințele
Te doineau într-o rugă de taină.
Tu ai fost cel care a suflat peste răni!
Tu ai fost cel care ai lipit cioburile!
M-ai luat literă cu literă
și m-ai însăilat cuvânt.
Cu îndemânarea ceasornicarului
ai rotit cuvintele
și timpul a curs gros,
ca mierea,
în rănile aripilor
ce s-au ridicat în taina versului.
Ieri eram o cumpănă cu ciutura spartă.
Azi fântâna cuvintelor mele și-a ridicat apa
până la buza cerului:
Soarbe-mă poezie!
Tu ești mâna care m-a scris...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre îndemânare, poezii despre versuri sau poezii despre roșu
Neuitarea din vis
Se lasă-nserarea și focul din vatră
pictează cu umbre povești pe tavan,
rafale de vânt rătăcesc prin polatră
cu caii-nhămați la un mitic rădvan.
I-aud cum nechează la ușa-ncuiată,
bătând din copite în pragul de lemn,
dar vântul, rotindu-se-n loc, deodată,
le taie elanul c-un aspru consemn.
Și parcă aud din trecut o chemare,
trecând peste mine pe aripi de dor,
scăldat în parfum de cireșe amare
rămas în memorii neșterse de zbor.
A fost doar o clipă ivită spre seară,
la margini de visuri venite ad-hoc,
când doru-ncepuse să cânte afară
prin fanta tăiată-ntr-un magic ghioc.
Simțeam că-l alungă o iarnă haină
ascunsă sub mantii de nori cenușii,
întinși fără margini pe bolta senină,
când încă voiam din trecut să revii.
Dar vântul iesind răzvrătit din polatră,
cu trupu-i fluid alergând spre abis,
striga peste umăr, cu-o voce speriată,
a fost doar un vis... rătăcind peste vis!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre sperieturi, poezii despre prăpăstii sau poezii despre pictură
Picături de iubire
Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfințit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viața-n iubire cu voi să-nțeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respirația-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-și deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci și înțelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieții mele,
decorând-o cu virgine emoții ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din și cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deși uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre virginitate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce te doare?
- Ce te doare?
- Nu știu... aștept un cititor
de poeme, să-mi spună ce mă doare!!
Aștept pe unul care mi-a fost o vreme
medic specialist în chirurgie cardio-vasculară,
mi-a fost iubit și avocat,
mi-a fost judecător și martor,
mi-a fost iubirea cu bisturiul rece
ce mi-a tăiat cordul în două,
și-apoi și-a luat un bilet de a pleca în vacanță
să se relaxeze, după o așa intervenție chirurgicală.
- Și-acum cum te simți?
- Nu știu... aștept să se întoarcă chirurgul din vacanță!
Simt că mă apasă ceva,
mă doare o bucată de carne
în partea stângă, sub prima coastă
acoperită de sânul sărutat de el
intr-o vreme.... când nu era licențiat în operații
pe cord.
- Ce te doare, ce-ți lipsește, poate te pot ajuta!?
- Mulțumesc... dar mă doare inima, de lipsit nu se discută,
o am în piept, și bate, în rest toate sunt la locul lor.
- Atunci ce pot să fac pentru tine?
- Caută pe acest cititor de poeme
caută pe acest doctor ce mi-a furat iubirea din inimă
și a plecat cu ea,
lăsându-mă în comă, în incertitudine, în sentimentul de vinovăție
că am crescut în adâncul inimii, o iubire așa de mare,
pentru un pumn de țărână,
pentru un suflet plin de tină,
pentru un om ce și-a luat dreptul să-mi fure,
tot ce aveam mai bun... tot ce-mi ținea Sinele liniștit
și fericit, în pacea Dumnezeului meu.
- Și acum ce ai de gând să faci?
- Nu știu... aștept un cititor divin
să-mi citească poemul
să-mi citească gândul din inima mea
și poate... mă binecuvântează in timp
cu răbdare... și cu toată iubirea ce mi-a fost furată
de acel chirurg... stângaci.
poezie de Adelina Cojocaru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chirurgie, poezii despre medicină, poezii despre medici sau poezii despre vacanță
Cer răsturnat peste noi
Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
și pasărea de pe streașină
ce ne cânta în diminețile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îți amintești cât de frumoși erau copacii
după ce Dumnezeu își trecea mâna prin ei
și noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca niște maci
bătând toaca în sânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre superlative sau poezii despre muzică
Țărâna cotidiană
mă doare talpa gândului pășind prin țărână
eterna țărână
nu sunt decât un fluture în vânt
unde am ajuns
desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în față
nu am știut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri nici mâine
de ce faci caz
de un lucru fără haz
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei vieți de...
rima să o cauți tu..
în târâna cotidiană
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor