Iarnă scoțiană
Spre prag 'și-întinde gheața colții netezi
Și soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal și trece bolta
Prin ascuțișul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd și răgușit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că lovește într-un caldarâm
De zeci și zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morți, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră și războaie,
Și toți regii care-au fost
Pân-a fi țara fără regi,
Pe cântăreții ce-au cântat
Pân-a fi țara lor fără cântări,
Această țară-ai cărei morți și vii așteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioșii morți,
Ascultă, dar nu mai aud decât
Un tropot sec pe surda pardoseală, ropot
Al tălpilor obișnuite care nu știu
De unde vin sau încotro se duc;
Și-s mulțumiți
De înghețata viață
Și de surghiunul neadânc.
poezie clasică de Edwin Muir, traducere de Leon Levițchi
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre monarhie
- poezii despre țări
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre război
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pantofi cu toc
- poezii despre mulțumire
Citate similare
Altă filă de poveste
western o trec pe hârtie
cu pana de vultur pleșuv
înmuiată în sânge de apaș
întins spre prag lângă colții
ursului grizzly ucis de pumnal
și soarele bate-n geam
anunțând ploaia ascuțită
de săgeți venite de pe deal
trecute prin cactușii rar înfloriți
gloanțele răsună surd și răgușit
pe drumul prăfos bat tam
tamul caii aproape sălbatici
pistolul trece în lumea morților
pe john pe douglas sau pe jack
cel gras cât zece va zace
în mormântul alb din capătul
satului aproape părăsit
pușca-i scapă de lepră și războaie
pe bruce și celsor cel cu pătura pe el
un gringo mai puțin pe lume
trabucul încă fumegă lângă un sombrero
cu degetele încleștate pe pistoale
cântărește moartea care-l seceră
o săgeată coboară un cap
pierdut printre nori și fum
foaia se termină la timp
sângele țâșnește din alte răni
eu aștept ziua de apoi
sau un top de hârtie
și cânt la muzicuță
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre moarte
- poezii despre vulturi
- poezii despre urși
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Suflete reci în carne vie
Mulți morți de frică să trăiască
Se nasc în ale lor sicrie
Mulți bântuie prin întuneric
Împovărați și trași la față
Mai întâlnind vreun mort ce speră
Orbește, la o zi de viață
Mulți se mai joacă de-a "trăitul"
Și uită uneori că-s morți
Pe când fărâma lor de viață
Le trage zilele la sorți
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Și de-l găsesc pe vreunu viu
Îl mint că o să îi dea viață
Și-l bagă repede-n sicriu
poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre suflet, poezii despre naștere, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre picioare, poezii despre noapte sau poezii despre lumină
Toți muritorii vii, sunt morți până într-o zi... Necazul e că cei mai mulți rămân morți pentru totdeauna!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte
Zece mai
În ziua cea sfântă și mare
La zece-ale lunii lui mai
Se vede-o ciudat-arătare
Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai!
Când zorile-ncep să s-arete
Acolo-n tăcutele văi,
Din groapă ies moartele cete,
De-a pururi jeliții flăcăi.
Ei vin de prin locuri pe care
Ca vechile răni le cunoști,
Pe unde-au stat șanțuri odată,
Redute, și taberi, și oști.
Striviți și cu mâinile rupte
Și galbeni ca-n jalnicul loc
În ziua sălbatecei lupte
Când bieții pieriseră-n foc.
Fac roată, și-o rugă murmură
Iar Valter și șonțu, și toți
Mai-marii ce-n frunte căzură
Stau jalnici acolo-ntre soți.
Și stau cum stă omul ce-ascultă
Și nici o mișcare nu fac;
Așteaptă cu grijă și spaimă
Un semn de departe și tac.
Deodată ei capul ridică,
Dau chiot și-n zare privesc
Spre țara din care ieșiră,
Spre scumpul pământ românesc
Și-ascultă, căci tunul azi cântă
Departe-n iubitul pământ,
Puternic că-n ziua luptării,
Dar alt fel de cântec, mai sfânt.
Vi-e teamă că n-o să mai cânte,
Că moartea vă fuse-nzadar
Dar țara trăiește! Iar tunul
Ce limpede-o spune și rar!
Și-ascultă... iar țara-i departe,
Sunt dealuri la mijloc și văi,
Și râul cel mare-i desparte
De mame pe bieții flăcăi.
Și moartea cea veșnică-nchise
Pe urmă-le tristele-i porți,
Dăr moartea lor viață ne dete:
Ferice de-asemenea morți!
Iar ce-or fi șoptind ei pe vremea
Ce-ascultă cântarea de tun
Eu nu știu, căci nimeni nu poate
Pe morți să-i audă ce spun.
Dar cred că se roagă, sărmanii:
Noi liberi pe voi v-am facut
Iar Tatăl din cer să vă aibă
De-a pururi sub sfântul său scut!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre artilerie, poezii despre văi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Încotro?
Ca pe tabla de șah alergăm în zig-zag
De dușmani nevăzuți și de boli fără leac,
Speriați și tăcuți ne închidem în noi
Într-un fel de tranșee,... ca în vremi de război
Căci,, eroii" în alb nu au arme de-atac
Și privesc cum se zbat cei bolnavi... și ei tac...
Inamicii pândesc și vin val după val,
Nu mai sunt nici seringi, niciun pat în spital.
Țara geme de morți și bat clopote-n sat,
Ne-ndreptăm spre infern într-un stat eșuat...
Păpușarii trag sfori, au afaceri pe roți
Și ne-au pus în genunchi! O armată de hoți!
Se întorc în mormânt bravii noștri străbuni
Când simt țara sub jug lunecând în genuni
Și cu munți dezgoliți, cu subsolul furat,
Cu poporul bolnav, umilit și trădat...
România, -ncotro? Unde-s marii bărbați?
Nu mai sunt nici haiduci! Și e jale-n Carpați!
N-avem oameni de stat, doar speranțe avem
Și-așteptăm răstigniți să scăpăm de blestem...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre medicină, poezii despre șah, poezii despre tăcere, poezii despre trădare, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre sperieturi sau poezii despre seringă
Oamenii morți rămân morți. Nu merită niciun interes, dacă în trecerea lor prin viață n-au știut să se ridice peste nevrednicele bucurii și suferințe animalice.
Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre suferință, citate despre bucurie sau citate despre animale
Nota în caietul
cu pânză din scoarță de copac
ce visa când lua sămânța
de azorele cu efecte halucinogene
asemănătoare lsd-ului. visa copii morți
numai copii morți înveliți în frunze
de palmier și îngropați fără ceremonie
visa copii năpădiți de termite sau furnici
visa copii prinși de păianjeni mari
care îi injectau și apoi le sugeau interiorul
visa copii devorați de jaguari sau tigri
visa copii arși pe ruguri în ceremonii
de inițiere pentru șefii de triburi
visa și nota totul în caietul acela
din scoarță de copac. copii prinși
în hățișurile copacilor lacomi
apoi stătea în pat și se gândea
câți copilași morți văzuse în viața lui
privea tavanul cu ochii înlăcrimați
primul copil mort a fost o fetiță
de nici un an dintr-un trib care a dispărut
a fost mușcată de spate de un păianjen
cu spatele roșu și înainte de a muri se umflase
au aruncat-o în trestiile din apă
fără nici un ceremonial de înmormântare
visa copii morți și nota în caiet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre păianjeni, poezii despre copilărie, poezii despre copaci, poezii despre tigri sau poezii despre roșu
Morți sau vii?...
Moarte în viață sau viață în moarte?
Cum e acum și cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?
Unde ne-aflăm și unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.
Viață și moarte și invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-așteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morți nașterii vină?
Nașteri din moarte, murim a ne naște,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre poezie, poezii despre plată sau poezii despre mântuire
Misterul vieții de apoi
Nu știu de-i simplă revelație,
Dar am aflat ce-i nemurirea
Sau viața de apoi; când firea
Dispare... O elucubrație!
M-afund în fizică și legi
Ce n-am crezut, n-am înțeles
Din bănci de școli... N-am de ales;
Mă supun lor!... De mă-nțelegi?!?
... Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum
La mijloc, spre sfârșit de drum
Din mers în halte, urmând firul...
... Căci stau ades cu morți la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng
Cu ochi deschiși, sau strânși... mă strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.
Și-s în același timp teluric
Prezent, pierdut în melancolic
Fără de drog; sunt treaz-alcoolic,
Un endomorf... Sunt barbituric!
Sunt sigur punct de chintezență
De-atom palpabil cu neant
Tăiat fațete-n diamant
Sclipind frugal... de-o existență.
Dar tot eu sunt la braț cu morți;
Deci sunt și ei, dacă-i am eu...
Sunt partea mea de pedigreu...
Plecați prin tragere la sorți.
De sunt și-aici și sunt și-acolo
Și ei de-acolo sunt aici!
Convingeți-vă scumpi amici,
C-o fi ceva, de-aici... dincolo!
... Căci ce-n memorie aduci,
Ce-i ce-s chemați, trebuie să vină!
Real-prezent cu mort se-mbină...
"Apoi", e-n fond "odată", "atunci"!
Îmi mângâi bunul meu prieten,
Un câine ce-ar vrea să-mi vorbească;
N-oi fi tot eu, de azi pe mâine,
Întors din cripta strămoșească?...
Nici nu mai știu! Știu alți de mine?
Le sunt alături, cum i-am eu?
Sau ei sunt vii și mort sunt eu?...
Sunt eu plecatul? Vin din mâine?
Cred mai curând că suntem toți
Când adunați un tot, când vid;
Cunoscuți, din nimic stupid
Plecând... Și iar bătând la porți!
Și-așa mă ard din scoarță-n lavă
Sau zbor, expir de bioxid.
M-adun din praf, ard coroziv...
Sunt gaz, lichid, sunt dur, otravă!
Și-am dorul pur, neprihănit
Să mă preling în gând alături
De-aniversări; făclii pe torturi...
Plecat... îs muritor sosit!
Mă dezmembrez pe zi ce trece;
Deja-m umplut Pământ de mine
În particule. Sunt facsimile,
Mă restrângând în vers... De-oi trece?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viața de apoi, poezii despre prietenie, poezii despre prezent, poezii despre școală sau poezii despre vorbire
Inima ta
Un miracol unic inima ta
are propria ei viață tainică
sălbatică
nestăpânită
bate în ritmul ei puternic
de bărbat vanitos
stârnește vii și morți
îi seduce
cu generozitatea ei
se plictisește de toți
și fuge
se ascunde sub o stea de mare
să nu poată fi găsită
apoi se aruncă în toate brațele
nu ascultă respirația universului
nu ascultă de nimeni
inima ta respiră prin mine.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre ritm, poezii despre inimă, poezii despre generozitate sau poezii despre bărbați
Realitate și credință
Zilele se-întorc în nopți,
nopțile se-întorc în zile.
Viețile se duc din morți,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred că poți
ca să te întorci din morți.
Credința lor e deșartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit că se poate
reveni-n viață, din moarte.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre toamnă
- nemuritor
- Nemuritorii nu sunt cei care nu mor niciodată. Sunt aceia care călătoresc printre vii și printre morți; nu duc dorul morților, când sunt cu viii și nu duc dorul viilor, când sunt printre cei morți.
definiție de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viticultură sau citate despre dor
Citirea pune pe orice om în legătură cu atâția de aiurea și din alte vremi și ea dă putința să stea de vorbă oricine și cu mințile cele mai înalte și cu sufletele cele mai calde ce au trecut pe pământ, lăsând urme care nu se vor șterge ușor. E o șezătoare veșnică la care te îmbie cei mai meșteri vorbitori și cugetătorii cei mai adânci. E o minune că, și morți cum sunt unii de atâta vreme, poate vorbi cineva cu dânșii și acuma, ba încă fără nimic din sfiala de care, ei fiind vii, am fi cuprinși. Iar, dintre cei ce sunt în viață, numai prin cartea lor ușa li-e veșnic deschisă pentru oricine le-ar răsări în prag. Glasuri care nu se aud în afară, dar care, cum petreci rândurile cu ochii, răsună în adâncul ființei tale înseși.
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre meșteri, citate despre înălțime, citate despre vorbire, citate despre suflet, citate despre ochi sau citate despre lectură
Moartea ultima unire
Vine mama să mă-ntrebe
de Grigore cel Vier
țara asta iarăși fierbe
supărată-i pân-la cer
Basarabia e tristă
și Ardealul e tot trist
prostia din nou insistă
eu mă fac dar nu exist
Ce Moldovă și ce țară
ne înalță și doboară
Țara noastră Românească
fără noi dar să trăiască
Că murind prin alte părți
vom trăi cu-aceiași morți
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (30 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre unire, poezii despre prostie, poezii despre mamă, poezii despre existență, poezii despre Transilvania sau poezii despre România
O zi clară și fără amintiri
Peisaj fără soldați,
Fără gândurile oamenilor morți,
Așa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri respirând în aerul plin de viață,
Tineri pășind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.
Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoștințe doar despre nimic
Și curge peste noi fără niciun rost,
Ca și cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Și nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre superficialitate, poezii despre peisaje, poezii despre logică sau poezii despre gânduri
Japonezul își venerează strămoșii pentru că s-au prefăcut în zei, iar el va fi la rândul lui zeu când urmașii îl vor venera la fel. Chinezul îi respectă pentru că se teme de ei. Venerează mormintele unor strămoși extrem de depărtați, al căror nume nu-l cunoaște; se ruinează și-și vinde până și obiectele de strictă necesitate ca să acopere cheltuielile unor înmormântări somptuoase, în cinstea celor care mor în casa sa. Întrucât se teme de morți, caută să-i facă să stea liniștiți și mulțumiți, ca să nu vină să-l chinuiască în timpul nopții, sau să semene nenorociri și catastrofe pe drumul vieții sale. Cineva a definit această țară spunând că este o aglomerare de cinci sute de milioane de vii, îngroziți de prezența a mii de milioane de morți.
Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre timp, citate despre noapte, citate despre mulțumire, citate despre groază, citate despre cunoaștere sau citate despre China
Dor de țară în țara mea
Un bătrân călător pe drum de seară
Trecea străin pe strada mea.
Îl tot vedeam și-am îndrăznit a-l întreba:
- De unde vii și cine ești, bătrâne?
Era-ntristat și suspina.
Cu glasul stins el mi-a răspuns:
- De unde vin? Nu întreba
Plecat am fost din țara mea
Dar peste tot unde-am umblat
În suflet țara mi-am păstrat
Și m-am întors
Aici, unde-i pământul sfânt
Unit cu el prin legământ.
Cu glasul blând și coborât
- O, Doamne - se rugă bătrânul -
Mai ține-mă în viață cât
S-apuc să văd zâmbind românul!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre seară, poezii despre patrie sau poezii despre dor
Amiază
Ziua are trupul despicat în două,
Numai jumătate mai e vie,
O lumină fantastică a-nvăluit
Tot ce a fost să fie.
Despre morți numai bine,
Îngân cu capul pe spate,
În iarba proaspăt cosită,
Dar despre cei morți pe jumătate?
Nu mai știu ce-aș putea să zic,
E cald, e o zi toridă,
Să se decidă și ei, mă gândesc,
E timpul să se decidă.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Linia vieții (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ileana Mălăncioiu despre moarte, poezii despre miezul zilei sau citate de Ileana Mălăncioiu despre lumină
Dileme
Capul meu tentacular e ca o tablă de șah
În care vâjâie uragane și tropot de sturioni
Un procuror obraznic împunge acuzator
Ăla sunt eu când joc în deschidere cu albele
Apoi vine unu, dracu știe de unde
Tot eu, avocatul apărării, cu negrele
Care întoarce picioarele mesei de joc pe dos
Vreau să o iau în dreapta că acolo e izbăvirea
Dar stânga nu mă lasă, plânge și cere de mâncare
Când sunt convins că susul e sus indubitabil
Se răstește josul la mine să întoarcem foaia
Vin răspunsurile vesele pe cărări neurologice
Dar în spate se înghesuie automat suratele
Întrebările mirate ca niște oi pe câmpurile crețe
Cred și nu cred, văd și sunt orb, aud dar sunt surd
Mă prăbușesc pe spirală liftului interior
Și mă ridic pe balustradă optimismului infantil
Când venim ar trebui să ne numim muribunzi
Iar bebelușii să fie morți vii
Căci totul este și nu este în același timp
Nebuni de legat vise în hambare cu ciulini
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre uragane, poezii despre procurori, poezii despre plâns sau poezii despre optimism