Blestem

Prefacă-se în pietre munţii-nalţi şi grei
Când se vor prăvăli pe umerii mei
Prefacă-se-n nisip bolovănişul tot
Acoperă-l marea cu mine cu tot
Roiască vulturii mândrii peste valuri
Cătând vreun vârf de catarg între maluri
Acoperă potopul întregul Pământ
Rămână doar catarge legănate de vânt
Doar vulturii mândrii rotind peste valuri
Catarge trosnind şi nici urmă de maluri.

poezie de Mihail Mataringa (23 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despletită-n mii de fire ...

De prin picuri adunate
Din pâraiele umflate,
Rătăcite în avaluri
Prinse-n menghină-ntre maluri,
Pic cu pic sporiră râul,
Ce se-nvârte ca şi brâul
Şi cu muget se prăvale
Peste pietre ancestrale.
Lovind, valuri după valuri,
Scurmă iute înspre maluri,-
Negăsind zăgazuri rupte
N-au putut să se înfrupte.
Nevoite-au fost, cu trudă,
Înfruntând natura crudă,
Să-şi croiască pe-ndelete
Alte drumuri deşuchete.
Vor răzbi într-o grăbire
Adunând ca suvenire,
Oameni, case, acareturi,
Ca în lupte pe afeturi.
De nu vor rătăci matca,
Încleştând de ciudă falca,
Ajunse la disperare
Vor părea mai răbdătoare,
Şi în undele-i tihnite
De raze însufletite,
Copii mulţi, cât pietre-n prunduri,
Se vor scălda rânduri, rânduri...
Când se vor buluci norii,
Apa trece-n scocul morii,
Mestecând cu dinţi de piatră,
Boabe de grâu, pentru vatră.
Şi-apoi trece mai departe
Între maluri se tot zbate,
Despletită-n mii de fire,
Are-n luncă întâlnire.
Mânioasă şi avidă,
E în stare să ucidă.
Târziu, poposeşte-n mare,
Trecând văi, călcând ponoare,
Răpusă de ostenire,
S-a dus în nemărginire...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

Să nu te miri că marea-i fără valuri,
Şi nici că ape peste ape se aştern,
Căci ieri stelar, cânta dorinţa peste maluri
Azi zboară stins, doar gândul versu-i stern.

Să nu te miri de locul ce e altul,
Că simpla vie e uscată-n rod,
Căci rodul ei e-al mării ce lucrează,
Şi lucrătura ei e bietul glod.

Bine-ai venit in casa lumii mele,
Învelitoare caldă de cuvinte-ţi dau îndată,
Şi apă sacră să speli de dor, de gânduri aceea pată,
Şi-apoi te odihneşti în har şi vise noi.

În dimineţi cu rouă şi cu miere,
În seri cu luni desprinse de pe cer,
În zile bune şi în zile rele,
Găteli stelare o să ai la noi.

Să nu te miri că marea fură valuri,
Şi nici că ape peste ape se aştern.
Căci ieri stelar, cânta speranţa peste maluri
Iar azi îmi cântă doar nimicul grav, cu glasul tern.

În somn, o clipă am zărit lumină,
În temniţa, în ciobul meu de lut,
Dar timpul a cernut pe la fereşti rugină,
Iar sufletul-mi, în timp, deşert s-a prefăcut

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa mărilor şi oceanelor

Trec catarge către maluri,
Înecându-se-n tăceri,
Trec pierzându-se în valuri,
Trec şi azi, treceau şi ieri.
În corola lui de alge,
Vântul, bun toreador,
Pescăruşii îşi atrage
Într-un dans ameţitor.

Trec catarge către maluri...
Scoici, în dans de catifea,
Proiectează idealuri
În oglinzile de stea.
Plâng de doruri marinarii –
Zorile le dau fiori,
Când zăresc în larg corsarii –
Mari oceane de ninsori...

Înecându-se-n tăceri,
Prinse-n valul roditor,
Nave trec la fel ca ieri –
Braţe de navigator.
Prinse-n valuri de argint
Transcendent căţărătoare,
Se pierd clipe de alint
Şi dispar, dispar în zare...

Trec pierzându-se în valuri –
O povesste-n univers,
Albatroşi strigându-şi plânsul
În sălbaticul regres.
Lacrimi – scoici pe plja tristă,
Sângeriu apus – trădare,
O durere neînvinsă
Şi-o eternă disperare.

Trec şi azi, treceau şi ieri,
Risipindu-se-n clepsidră,
Multe valuri de dureri...
Prinşi de-a timpului ispită,
Iar plângându-şi morţii lor,
Mateloţi fără morminte.
Plâng în vis şi plâng de dor,
Plâng de-aducerile-aminte.

În corola lui de alge,
La Dumnezeiesc altar,
Navă fără de catarge,
Îngenunchi şi eu – un val.
Peştii mei aleargă liber
Către stele şi-napoi,
Ploi de îngeri, chip de înger,
Spre oceanele din voi.

Vântul, bun toreador,
Ca o aripă de miere,
Râu de aur poartă-n zbor
Şi sălbatice mistere.
Apoi lin precum un zmeu
Din copilăria castă,
Le va-ngădui mereu
Celor duşi, să vină-acasă.

Pescăruşii îşi atrage –
Cânt de clopot şi de dor,
Răstigniţi pe drum de alge,
Pe tărâmul viselor.
Plâng apusuri... Marinarii,
Altor zări poem rostesc.
Răsărituri în vitralii,
Un copac înmuguresc.

Într-un dans ameţitor,
Ancoră de gând şi timpuri,
Albatros la ţărm cobor,
Din uitate anotimpuri.
Singură, cu peştii mei,
În mormântul gol de şoapte,
Ca o pasăre mă-ntorc
Şi mă risipesc în noapte.

Într-un dans ameţitor,
Pescăruşii îşi atrage
Vântul, bun toreador,
În corola lui de alge.
Trec şi azi, treceau şi ieri,
Trec pierzându-se în valuri,
Înecându-se-n tăceri,
Trec catarge către maluri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulci sirene

Ape mari cu creste albe
Se tot zbenguie în maluri
Dulci sirene purtând salbe
Ies din fioroase valuri.

Mateloţi în voia sorţii
Legănaţi de vremea rea
Închid iute bocaporţii
Tot cu gândul... aiurea!

Doar cârmaciul stă la pândă
Lup de mare înlemnit
Nu vrea să privească-n urmă
Să se lase-ademenit.

Plictisite peste poate
Rând pe rând sirene dulci
Se retrag tăcute-n noapte
Tu, cârmaci, unde ne duci?

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apune soarele între maluri de cer şi pământ,
Vise între visuri se petrec în valuri,
Căci toate în lume au un deznodământ.

Valeria Mahok (15 august 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite, apa curge fără griji,
Peste pietre slefuite şi cascade în oglinzi,
Dar, torentele vieţii trec printre atâtea uşi...
Până când toate se închid,
Şi rămân doar spirit mut.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea cu vin pelin

Liniştea se sparge-n valuri, scoicile se-nchid oval,
Marea spumegă pe maluri, luna curge în aval,
Gândul îmi îngheaţă starea şi cuvintele orbesc,
Mă inundă iarăşi marea... tot nebună te iubesc...

Am nevoie de cuvinte, de iluzii şi extaz,
Am promis să fiu cuminte, dar am lacrimi pe obraz,
Tu, în mintea mea bolnavă eşti un demon dar şi sfânt,
Eşti comoara din epavă şi blestemul din cuvânt...

Liniştea coboară-n valuri peste ochii mei vrăjiţi
De iluzia iubirii, de alai de-ndrăgostiţi,
Şi te văd cu ochii minţii, aplecat peste pervaz,
Lăcrimând în faţa lunii, trist, cerându-mi un răgaz

Să mai las cortina seara, să iubeşti necontrolat
Sânul pârguit ca para, trupul meu neconsolat.
Gura ta muşcând haotic buzele de-un roşu plin
Mă inspiră iar erotic... şi beau vinul cu pelin.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om, o pană, un gând

pereţii îmbrăţişau cerul
era târziu, îngrozitor de târziu
nu am ştiut cum au trecut
clipa, lumea, totul
eu adunam stele în palme
se rostogoleau haotic printre degete
mereu le încurcam la numărat
cădeau raze de lună pe pietre fierbinţi
stol de păsări ţipau în tufişuri
valuri pluteau peste alte valuri
se spărgeau de maluri de gânduri
eu mă îmbrăcam în nisip
scufundat între ape
zgâriam cu inelul cerul târziu
tropăiau caii sălbatici pe câmpiile lumii
trandafirii izbucneau în petale
eu păşeam pe pământ printre cioburi
trecea şi timpul prezent
eram o filă aruncată pe o masă
flori pastelate mângâiau amurgul
nu, nu ştiam că se făcuse ţârziu
treceau anotimpuri prin mine
eu căutam în camera goală o filă
atingeam noaptea cu degetele
în ţipătul furtunii din suflet
ce joc al sorţii
în clipa fără de sfârşit
un om, o pană, un gând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.

Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.

Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul căzut între aripi de vânt,
şi ochii plecaţi peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

valuri valuri valuri
şi tot pământul peste val.

a trecut un soare
scăldat prea mult de raze.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş compara o iubire adevărată cu o furtună iscată din senin pe o mare liniştită, cu valuri uriaşe care trec peste diguri, pătrund în oraşe, se revarsă peste ziduri înalte, surpă maluri priporoase, răstoarnă stânci.

citat din romanul Tema pentru acasă de Nicolae Dabija
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei catarge

motto: Prim-ministrul Vlad Filat a semna o dispoziţie privind executarea lucrărilor de instalare a trei catarge de arborare a Drapelului de Stat al Republicii Moldova, transmite serviciul de presă al Guvernului.

Doar trei catarge, Doamne,
Numai trei,
Numai pe trei coline?!!
Şi vom pluti
În largi globalizări
În frunte cu treimea?!!
Şi fără comunişti chiar vom pluti
Şi fără sărăcia asta izbitoare?!
Şi fără milioane de debili
Ce tot aleg
Deştepţi
La guvernare?!

poezie de Iurie Osoianu (1 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, vin ploi...

vin ploi, iubita mea, vin ploi
şi se aşează peste noi
şi nu vom şti de suntem doi,
şi nu vom şti de amândoi

vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
şi sus pe cer micuţii grauri,
vor ciripi cărându-şi daruri

vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
eşti orişiunde printre ele,
pe constelaţi cu inele

vin norii noştri, pufăind
eşti prinsă de un vânt profund,
eşti prinsă între foi arzând
un vers îţi scriu, îmi este gând

vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua şi tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale tinereţii valuri...

Ale tinereţii valuri trec nostalgic peste noi,
rătăcesc şi, între maluri, ne lasă de doruri goi.
Dacă dorurile mele vor trece neobservate,
eu te rog fă-le bezele să se-ntoarcă neschimbate.
Că tu nu ştii ce e dorul, nici n-aş vrea să-l înţelegi,
se adapă la izvorul unde nu există legi.
El respectă legea firii: a iubi şi-a fi iubit,
este datul omenirii să iubeşti ce-i hărăzit.
Cum trecu iubirea noastră, se scurg ochii după ea,
tot privind spre zarea-albastră, Cel de Sus ne-o va veghea.
Tânjim unul după altul, gurile ni se usucă,
Îl rugăm pe Prea Înaltul înapoi să ne-o aducă.
Tu să nu te joci cu dorul că-i foarte periculos,
te destramă precum norul dizolvat de-un vânt nervos.
Iar de-oi încerca vreodată să revii, nu se mai poate,
dorul trece doar o data, ia cu el minţile toate.
O să alergi pe câmpie când la deal şi când la vale,
ai vrea să plăteşti simbrie să-ţi revii pe vechea-ţi cale.
Să fi fost mai precaută, mai mult pierzi decât câştigi,
numai pe calea ştiută totdeauna poţi să-nvingi!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne rugăm la Tine, Doamne

Ale vieţii valuri ne lovesc mereu,
ne izbim de maluri, înotăm din greu.
Ne zbatem ca marea în furtuna nopţii,
prea scurtă e calea până-n faţa morţii.
Te rugăm, Prea Sfinte Doamne,
să nu dai în lume jale!
Să dai primăveri şi toamne
şi flori cu albe petale.
Între oameni doar iubire
şi multă, multă fericire.
De la Tine vrem să vină
la tot ce este fiinţă,
Nu întuneric, lumină.
Lipseşte-ne de suferinţă!
Dă-ne tot ce este Sfânt
aşa cum ne-ai dat natura.
Dă-ne Pace pe Pământ,
între noi să piară ura.
Ascultă-ne, Doamne, ruga!
Dă-ne toată mila Ta!
Mai lungeşte-ne măsura
timpului ce-l vom avea.

poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

NĂVALITORI MINUSCULI VOR LOVI ÎN VALURI
Năvalitori minusculi vor lovi în valuri
Dorind cu forţa lor a ne strivi de maluri,
De vrem noi sănătoşi şi-n viaţă să rămânem,
În cui ne punem pofta de-a juca la baluri.

rubaiat de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale tinereţii valuri...

Ale tinereţii valuri
trec nostalgic peste noi,
rătăcesc şi, între maluri,
ne lasă de doruri goi.

Dacă dorurile mele
vor trece neobservate,
eu te rog fă-le bezele
să se-ntoarcă neschimbate.

Că tu nu ştii ce e dorul,
nici n-aş vrea să-l înţelegi,
se adapă la izvorul
unde nu există legi.

El respectă legea firii:
a iubi şi-a fi iubit,
este datul omenirii
să iubeşti ce-i hărăzit.

Cum trecu iubirea noastră,
se scurg ochii după ea,
tot privind spre zarea-albastră
Cel de Sus ne-o va veghea.

Tânjim unul după altul,
gurile ni se usucă,
Îl rugăm pe Prea Înaltul
înapoi să ne-o aducă.

Tu să nu te joci cu dorul
că-i foarte periculos,
te destramă precum norul
dizolvat de-un vânt nervos.

Iar de-oi încerca vreodată
să revii, nu se mai poate,
dorul trece doar o data,
ia cu el minţile toate.

O să alergi pe câmpie
când spre deal şi când spre vale,
ai vrea să plăteşti simbrie
să-ţi revii pe vechea-ţi cale.

Să fi fost mai precaută,
mai mult pierzi decât câştigi,
numai pe calea ştiută
totdeauna poţi să-nvingi!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţia

Pentru copii, mamă şi tată,
Ţara-i o mare agitată,
Carpaţii străjuiesc drept maluri,
Scumpirile vin... valuri, valuri!

epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (28 septembrie 2006)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntrea

Şi râde, şi plânge, şi-ntocmai ca luntrea uşoară,
Plutind pintre valuri
Departe de maluri
Se zbuciumă inima mea.

Când luntrea, o, Doamne, se-nalţă şi iar se coboară,
Ajunge odată
Mereu legănată
Doritul liman a vedea.

Şi eu am o ţintă, dar timpul ce fuge şi zboară
Lăsa-mă-va oare
Pe căi mişcătoare
S-ajung şovăind pân'la ea?

Când luntrii se-ntâmplă că groaznicul vânt o doboară,
Cui pasă să ştie
În lumea cea vie:
Cu ce şi-ncotro se ducea?

Ci-n mine s-ascunde ferită de toţi o comoară:
D-a fi să se-nece
În unda cea rece,
Mai bine, ah, nu se năştea!...

Şi râde, şi plânge, şi-ntocmai ca luntrea uşoară,
Departe de maluri
Plutind printre valuri
Se zbuciumă inima mea!...

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!