Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Petre Prioteasa

Ale tinereții valuri...

Ale tinereții valuri trec nostalgic peste noi,
rătăcesc și, între maluri, ne lasă de doruri goi.
Dacă dorurile mele vor trece neobservate,
eu te rog fă-le bezele să se-ntoarcă neschimbate.
Că tu nu știi ce e dorul, nici n-aș vrea să-l înțelegi,
se adapă la izvorul unde nu există legi.
El respectă legea firii: a iubi și-a fi iubit,
este datul omenirii să iubești ce-i hărăzit.
Cum trecu iubirea noastră, se scurg ochii după ea,
tot privind spre zarea-albastră, Cel de Sus ne-o va veghea.
Tânjim unul după altul, gurile ni se usucă,
Îl rugăm pe Prea Înaltul înapoi să ne-o aducă.
Tu să nu te joci cu dorul că-i foarte periculos,
te destramă precum norul dizolvat de-un vânt nervos.
Iar de-oi încerca vreodată să revii, nu se mai poate,
dorul trece doar o data, ia cu el mințile toate.
O să alergi pe câmpie când la deal și când la vale,
ai vrea să plătești simbrie să-ți revii pe vechea-ți cale.
Să fi fost mai precaută, mai mult pierzi decât câștigi,
numai pe calea știută totdeauna poți să-nvingi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petre Prioteasa

Ale tinereții valuri...

Ale tinereții valuri
trec nostalgic peste noi,
rătăcesc și, între maluri,
ne lasă de doruri goi.

Dacă dorurile mele
vor trece neobservate,
eu te rog fă-le bezele
să se-ntoarcă neschimbate.

Că tu nu știi ce e dorul,
nici n-aș vrea să-l înțelegi,
se adapă la izvorul
unde nu există legi.

El respectă legea firii:
a iubi și-a fi iubit,
este datul omenirii
să iubești ce-i hărăzit.

Cum trecu iubirea noastră,
se scurg ochii după ea,
tot privind spre zarea-albastră
Cel de Sus ne-o va veghea.

Tânjim unul după altul,
gurile ni se usucă,
Îl rugăm pe Prea Înaltul
înapoi să ne-o aducă.

Tu să nu te joci cu dorul
că-i foarte periculos,
te destramă precum norul
dizolvat de-un vânt nervos.

Iar de-oi încerca vreodată
să revii, nu se mai poate,
dorul trece doar o data,
ia cu el mințile toate.

O să alergi pe câmpie
când spre deal și când spre vale,
ai vrea să plătești simbrie
să-ți revii pe vechea-ți cale.

Să fi fost mai precaută,
mai mult pierzi decât câștigi,
numai pe calea știută
totdeauna poți să-nvingi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

De dor

Nu se moare-așa ușor
Nici de dragoste sau dor,
Dorul pare fantezie
Să-l poți scrie-n poezie,

Dumnezeu i-a dat har
Doar în cântec popular:
Trebuie să știi izvorul
La care se-adapă dorul.

Cine nu știe de dor
Trăiește-n lume ușor,
Însă dorul te usucă,
Din zăplaz devii ulucă.

Nu ai stare, nici noroc
Nu mai ești stăpân deloc,
Când îți vine dor de ducă,
Din om bun devii nălucă.

Când te găsește-n pridvor,
Fugi la badea pe ogor,
Când te găsește la poartă
Zici -așa ți-e scris în soartă!

Dar... dorul e sentiment,
Om normal devii dement,
Ia cu el mințile toate
Să-ți revii... nu se mai poate!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De dorul tău

Sunt piatră aruncată-n râu
Ca mă spăl de nostalgie,
Când prea departe-n astă lume
Mă voi topi de dorul tău.

Sunt frunză de copac bătrân,
În calea ta ca mă pun,
Când toamna va veni devreme,
Apoi, putrezesc de dorul tău.

Sunt apă dulce de câmpie
Ce vrea piciorul să-ți mângâie,
Când iarna cruntă va să vie
Voi îngheța de dorul tău.

Sunt albă pătură de nea
Ce se așterne-n calea ta,
Când primăvara va să vie
În apă mă voi transforma,
Ca scurg de dorul tău.

Sunt soarele de primăvară
Ce joacă trist în părul tău,
Când vara se va instala
Vor fi doar raze-n calea ta,
Iar eu voi fi orbit de dorul tău

poezie de din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Vintila

Dorul

Dorul
este precum deșertul
usucă tot în urma lui...
sufletul se ofilește
fără sufletul pereche...
inima se sufocă
și bate din ce în ce mai încet
în așteptarea bătăilor inimei tale...
buzele se usucă
de atâta nesarutare...
ochii devin pustii și goi
fără prezența ta...
iar
mâinile încep crape
în așteptarea mângâierilor tale....
nu există durere mai mare
decât... dorul... de tine...

poezie de
Adăugat de Dan CSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Prioteasa

Vino...

Vino-n vale, la izvor,
Unde mă usuc de dor,
Mă usuc precum o floare,
Dacă n-are apă moare.

Vino, floarea mea de crin,
Nu mă lăsa suspin,
Nu mai aștepta chemare,
Că dorul n-are răbdare!

Altădată te chemam,
Când ajungeam, te găseam,
Ne iubeam nerăbdători
De cu seară până-n zori.

Vino galeș, pe drumeag,
Nu gândi sunt beteag,
Pot zbor, calea știută
Totdeauna-i cea mai scurtă.

Te chem, vino, nu-mi răspunzi,
Mângâi umerii rotunzi
Doar în gând și-nchipuire,
Simt că nu-mi mai sunt în fire.

Altădată, când veneai,
Numai ochii mi-i sorbeai,
Acum ochii mi-au secat,
Iar sufletul mi-e uscat.

Dacă numai aștepți,
Trec în lumea celor drepți
Mulțumit c-ai fost iubirea,
Viața mea și fericirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te îndepărtezi

nopțile-au devenit pustii
orașul nu mai are fii
iubirea arde în făclii
copacii pier în bătălii

e prea târziu să înțelegi
cetățile cad fără regi
ce juri nu poți să mai dezlegi
iubirea nu mai are legi

mai stau un veac ca să-ți revii
luna dispare în fâșii
eu mor prin munți, tu să mă-nvii
când lupii mușcă din stafii

ne întristează niște ploi
clepsidrele curg înapoi
stau răsturnate peste noi
nisipul pleacă la război

tu nu poți fi mereu la fel
eu nu mai am vechiul castel
pe cer trec păsări de oțel
iubirea moare în duel

de dragul meu mai stai puțin
stai pe petala unui crin
mai stai cât sângele din vin
stai cât otrava din venin

de dorul meu te rog mai stai
mai stai cât florile de mai
mai stai pe-o aripă de rai
mai stai în goana unor cai

copacii vor să moară verzi
când iarba toarce prin livezi
eu nu te văd, tu nu mă vezi
mă-ndepărtez, te-ndepărtezi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

vrea să-ți spun ce nu se poate spune
Și-aș vrea să-ți dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aș vrea s-o-mpărtășesc cu dumneata.
vrea să-ți scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veșnicia noastră
Pe care le-nțelege numai dorul.
vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poți nici spune și nici plânge
simți inima mea ca pe a ta...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iepurii nu mor. Pentru copiii sovietici care au crescut mari" de Savatie Bastovoi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -30.00- 23.99 lei.

Când dorul de tine...

Când dorul de tine mă doare, întind o mână spre un vis,
Dar numai vântul îmi răspunde, să te ting nu mi-e permis,
Eu te alint, atunci, cu gândul, ești numai dor, ești stigăt mut,
S-a stins în taină soarele meu și nu mai luminează ca la-nceput.

Când dorul de tine mă arde iar sufletul îmi este pârjolit,
Te caut printre stele căzătoare, readuc la viață ce-am iubit,
Dar ce e stea ca steaua piere, se stinge pirdută în depărtata zare,
Eu o privesc neputincioasă, cu ochii plini de lacrimi și inima mă doare.

Când dorul de tine mă strigă ca un ecou de gals sfâșietor,
Eu mă arunc în valuri să te caut și nu mi-e teamă c-am mor,
Pe brațul tău m- odihni și nu m- sătura, în veșnicie, să te privesc,
Nici infinitul nu mi-ar fi de-ajuns, de-ar trebui să-ți spun cât te iubesc.

Când dorul de tine mă poartă, de mână, prin amintirile vii,
Eu vreau cred, c-ai fost plecat pentru o vreme și-ai să revii
Și iarăși vom trăi clipe de fericire, în casa noastră, pe-acest pământ,
Dar înțeleg, târziu, că nu se mai poate și-adorm plângând, cu tine-n gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Bucurii

Cum se bucură izvorul când îmi vede bustul gol
și sede-a rostogolul mă spăl ca-n Sohodol!
Cum se limpezește apa când o-apropii ca s-o beau,
fericită la agapa ce în cinstea ei o dau!
Cu drag mă-nconjoară ceața și mă face nevăzut,
ca -mi dăruie dulceața dulcelui necunoscut!
Cum mă ocrotește norul să stau la loc răcoros,
tot așa mă-alin cu dorul pentru tine, norocos!
Seninul știe -mi place și zile senine am,
tu să vii la mine-ncoace ca fructul desprins de ram!
Tu ești apa și izvorul, unul după-altul tânjim,
ești seninul, ceața, norul că doar noi doi ne dorim!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre dor

Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
A fost, este și va fi
mereu dorul inimii.
Dorul de mamă, de tată,
nu va pieri niciodată.
Dorul de frate, de soră
e prezent în orice oră.
Dorul de fata iubită
niciodată nu se uită.
Cu tot răul ce e-n lume în lume,
dorul de viață rămâne.
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.

poezie de (10 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai e o zi

Mai e o zi și n-ai să mai vii
Mai e un ceas și am să te las
pleci, cu visul meu

Ieri îmi spuneai cât de multiubești
Mâine știu iar ai să greșești
De-acum îți spun pleci

Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși

Mii de cuvinte de dor am șoptit
Nici nu mai știu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic

Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început

Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu

Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși

Poți -mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine și aș vrea
Altceva

Numai...
Altceva...

Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi

Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Reflex 89

Pe toți la fel, nu poți să-i mulțumești,
Rămâne doar să rabzi și să-l iubești
Numai pe unul singur întru toți,
Așa cum încă nici nu știi că poți,
Așa cum încă nici nu poți să știi,
Împodobindu-ți nopțile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ți mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, până-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să și mori.

poezie celebră de din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive) (1999)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-și face treaba,
nulasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt -mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putința greșesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viața este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieții n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
ești fericit și-ți convine,
dar de nu știi să-l păstrezi
pierzi și n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreșit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ți poate aduce ceasul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

De dorul tău

de dorul tău
mă sting încet și în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
-mi lumineze calea
să nu greșesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munții
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m- face înger,
pot să-ți fiu aproape
pot să te ating
și să-ți șoptesc
încă te iubesc...

poezie de din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Călăuza

De vrei sa pleci, în viață,
Dă drumul inimi fugă.
Acolo unde vrea ea să se ducă
O tainică iubire a început,
O stea în calea ta ea a apărut,
Te va călăuzi de vrei s-ajungi,
Și visul de vrei să-l atingi
La viață cu drag privești,
Și norii de întâlnești să nu-i ocolești,
Un nor ce zboară-n vânt, tu să-l iubești
Atent fără clipești, să nu te oprești,
Întinde mâna ta spre cer
Și prinde-te de norul călător
Să nu dai drumul, să nu te pierzi,
urmărești dorul în nopțile senine,
Și roagă-te de el să vina și la tine
O inimă ce stă mereu închisă,
Ea nu poate iubi, eliberează-ți inima
iasă dragostea în calea ta
Apoi tu poți din nou zburda
Ca o pasăre ușoară poți zbura!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-astept si-acum

Dar tu, de ce nu mai revii?
Te-aștept și-acum în nopțile pustii.
Cumplite doruri îmi umbresc trăirea
Din sufletul ce tu, atât de bine-l știi.

De ce-ai lăsat în urmă-ți amăgirea?
De ce mă faci sufăr când te iubesc atât?
Tu nu știi ce înseamnă regăsirea
Iubirii? Nu știi că-i lucru sfânt?

De ce te joci cu lucrurile sfinte?
De ce-ai făcut-o atunci și-o faci și azi?
Nu poți sau nu vrei să-ți aduci aminte
Ce ți-am șoptit prin cetina de brazi?

Atunci veneai și când nu te chemam,
Veneai și-atunci când eu nu mai speram
vii, mă privești cum știi,
De ce-ai plecat? De ce nu mai revii?

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greșește cel mai mult în relații, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubești, trebuie ieși din tine în sensul de a încerca să-l trăiești pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, vezi lumea prin ochii lui. Dacă îi calci libertatea, apare instinctul de apărare. Și se va închide în el. Se va feri de tine, se va simți agresat. Într-o relație trebuie existe un balans între apropiere și distanță. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exercițiul acesta al ieșirii din noi înșine uneori e dureros, înseamnă părăsești o poziție sigură, ieși din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai așa te poți lărgi, te poți îmbogăți și poți transforma iubirea în cale de cunoaștere. Dacă rămâi în tine însuți, ești foarte sărac. Ba, mai mult, te trezești toți îți întorc spatele. Te trezești singur.

în Despre dragoste
Adăugat de ElSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul meu

Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.

Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.

Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.

Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.

Am plâns, am râs și am murit pe scenă,
n-am dorit nicicând fiu o premieră,
am împodobit iubirea cea eternă
punând dorul meu pe o etajeră.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Tu numai vino... iubito!

De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.

Plângeau copacii toți la margine de viață visând să te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
Mă-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât -aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?

vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți mă vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!

Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acum că de mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept vii?

O să mai stau un veac sau poate două cu mâinile spre cer întinse,
Ca îl rog să te mai caute și să mi te-aducă în visele promise.
O scară lungă de la cer către pământ din lacrimile mele vei găsi,
Tu numai vino iubito, si peste aceste triste valuri spre mine vei păși.

Tu numai vino... iubito!

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Chiar dacă anii se adună

Chiar dacă anii se adună mulți,
nu voi uita cât am iubit odată,
voi regăsi întotdeauna punți
retrăiesc minunea căutată.
Chiar și copil voi fi, din când în când,
și-n visul meu, călătorind prin vreme,
te voi zări prin pajiști alergând,
iar dorul meu, vibrând, o să te cheme.

Voi sta cu părul răscolit de vânt,
privind de-a lungul vremii înapoi
și pe poteca strâmtă, alergând,
ne-om întâlni, căzând în iarbă goi.
Îmbrățișați vom luneca la vale,
prin văile umplute de țărână,
nimic n-o să ne poată sta în cale,
cât timpul ne va ține împreună.

Eu am rămas același, neschimbat,
doar ochii triști mai obosiți îmi par,
pe chipul parcă mai îngândurat,
când în trecut te caut în zadar,
sau când apari, dar nu așa de clară
precum aevea te știam cândva,
iar umbra ta începe mă doară,
când visul meu n-o poate contura.

Fă, Doamne, o minune pentru noi,
cum ai făcut, atunci, întâia oar㠖
din viață noastră dă-ne înapoi
doar amintiri care să nu ne doară!

poezie de din Fata morgana (2016)
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook