Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Paul Eluard

* * *

Aventura spânzură la gâtul rivalului său
Iubirea a cărei privire se regăsește sau se rătăcește
În piețele ochilor pustii sau pline de oameni,

Toate aventurile chipului omenesc
Strigăte fără ecou semne-ale morții timp dincolo
de memorie

Atâtea chipuri mândre atât de frumoase
Că lacrimile le ascund.
Atâția ochi siguri de noaptea lor
Ca și amanții ce-mpreună mor
Atâtea sărutări furișe și-atâta apă fără nor

Vedenii țâșnind din absențe eterne
Totul era demn de-a fi iubit
Comorile sunt ziduri și umbra lor oarbă
Și dragostea-i pe lume spre-a da uitării lumea.

poezie de din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Citate similare

Ilorian Păunoiu

Ce mult mai am de iubit

Ce multe mai am de iubit,
Atâția copaci așteptând
le cânt,
Atâtea păsări să le dăruiesc poetice văzduhuri,
Atâția nori să le amintesc
Picătura de ploaie liniștită,
Atâtea femei să le-nvăț cum să iubească poeții,
Atâția cocori să răsfoiască și alte hărți ale zborului.

Ce simplu ar fi totul,
O bătaie de aripă din porumbelul Duhului Sfânt și lumea ar fi
O grădină din Alhambra cu toți măslinii și rodiile
Având gustul luminii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un mărțișor! (1 Martie)

Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!

poezie de (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de dragoste

E atâta ură
Strânsă între noi,
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.

Sunt atâtea visuri
Care ne-au mințit
Și-o atât de rece
Lamă de cuțit.

Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Și-s aceleași urme
Sub aceiași plopi.

Dar e-atâta ură
Dincolo de drum
Cât s-ajungă toate
Pulbere și scrum.

Eu mai vin pe-acasă,
Tu mai plângi un an
Și-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.

Sunt atâtea lanțuri
Sunt atâtea chei -
Ce mai pot să-ți dărui,
Ce mai poți să-mi iei?

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tranziție

Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâția oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri și atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.

Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore așteptând
Mă descompun și azi într-o silabă.

Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aș putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.

poezie de din Sfârșit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ziduri

Fără niciun avertisment, fără milă și fără rușine,
au construit ziduri mari și-nalte în jurul meu.

Și-acum zac aici deznădăjduit.
Gândesc doar atât: această soartă-mi va roade mintea;

Am atâtea lucruri de făcut afară.
De ce n-am văzut la asta la timp, atunci când ei zidurile-înălțară?

E vina mea că n-am auzit zgomotul și sunetele făcute de zidari.
Imperceptibil, ei m-au despărțit de lume cu ziduri groase, tari.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Cărțile necitite

atâtea cărți necitite
ele sunt cele mai triste morminte
atâtea vieți, atâtea pilde
atâtea mistere
de folos nimănui
în timp ce oamenii caută
doar un ascunziș mai bun
înlăuntrul propriilor ruine
în care să-și depoziteze
frica, neputințele
și alte înjositoare secrete
chiar și lacrimile care se întorc
din drumul lor firesc
otrăvind fântânile iubirii

atâtea cărți necitite
atâția scriitori care au ratat
învierea la mustață
când două mâini nevăzute
au atins coperțile
doar le-au atins
făcându-i pe scriitori
se întoarcă în propriul
mormânt de hârtie îngălbenită

așa cu un oftat de răsfoit
imaginar de pagini

poezie de din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Ninge iarăși fără tine

Ninge totul fără tine
și perdelele
și paturile din spitaluri
și cearceafurile lor mototolite de-atâtea perfuzii
ninge pe sub streșini tencuiala cade
mâna mea s-a rătăcit singură prin buzunare
toți oamenii se topesc înainte de-a atinge pământul
se-ncăpățânează să ningă
veștile ajung greu în cer
sunt prea ocupați să-nchidă prăvălia
și să vândă totul la licitație
ninsoare cu preț redus și ieșită din garanție
după cum te așteptai, probabil,
ninge degeaba fără tine
ce banalitate de gând de sentiment de iarnă
în lume sunt atâtea ninsori inutile
și oamenii-s atât de puțini.

poezie de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără oameni, toate mor

Fără soare, nu e viață,
fără ploaie, nu-i verdeață.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e pește,
timpul în loc se oprește.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.

poezie de (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Veronica Micle

Albăstrelele

Printre galbenele spice albăstrele mândre cresc
Și-n a dimineții farmec soarele cu drag privesc;
Fermecați de-a lor privire și cuprinși de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

Prin frunzișul des și verde se aud frumoase cânturi
Fluturașii stau și-ascultă legănați de blonde vânturi
Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
Și-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
Fluturașii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ș-o părere,
Păsările nu mai cântă și fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iarași singurele.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțeleptul

Morții sunt cei mai înțelepți, ei știu
Cât de-adânc rădăcinile florilor în pământ se-înscriu,
Cât rabdă-un sâmbure spre-a fi iarăși viu.

Morții îndură-n singurătate frig și ploi,
În inimi care nu palpită și-n creiere reci sloi,
Nu simt bucurie, nici durere sub trifoi.

Morților li-s toate pe măsură și-îndeajuns,
Ei dorm, visează și nu au greutăți de dus,
Nici ura, nici iubirea,-n pacea lor nu s-au interpus.

Ciudat, dar oamenii fug de-a lor comunitate
Sau poate eu sunt cel ciudat, dorind foarte
Să fiu înfășurat în recea lor imunitate.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile nu mint niciodată (exceptând atunci când spun adevărul)

Nu trebuie să te temi de ei, copile,
nu sunt decât oameni.
Oameni care se tem ei înșiși de moarte
sau de flori.
Oameni de alb și de negru,
care petrec ore în șir citind printre pagini
în alb și în negru.
Oameni care nu țin partea nimănui,
dacă nu sunt pe un câmp de luptă,
unde se războiesc înfigând pioneze într-o hartă-a morții.
În vreme ce soldații mor, ei culeg profitul,
până când profeții lor proferă blesteme ucigătoare asupra lor.
Sau
până când florile de pe pajiștile din cimitire
îi înspăimântă trimițându-i înapoi în mormintele lor masive
de raționamente – sau în lipsa acestora.
Oameni cărora le e teamă de un Dumnezeu al iubirii.
Oameni care se supun la ceea ce au fost învățați
Fără a se întreba de ce.

Nici măcar de ce sunt striviți tocmai de idolii lor.
Oameni care sunt ei înșiși derutați de ei înșiși.
Oamenii sunt doar oameni.
Nu trebuie să te temi de ei.
Ei se tem unii de alții mai mult decât mă tem eu sau te temi tu.
Teme-te de ignoranța lor în ceea ce te privește
Și, mai presus de toate, teme-te de ignoranța ta în ceea ce-i privește.
Privește-i exact ca pe ceea ce sunt.

Oameni cărora le este teamă de flori.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paul Eluard

Ochii lor mereu limpezi

Zile lâncede, zile ploioase,
Zile de oglinzi sfărâmate și de ace pierdute,
Zile de pleoape-nchise la orizontul mărilor,
De ceasuri asemeni toate, zile de captivitate.

Mintea mea ce încă pe frunze scăpăra
Și pe flori, mintea mea-i pustie ca și dragostea,
Zorii pe care-iuitării o-ndeamnă să-și
aplece capul.
Și să-și contemple trupul ascultător și van.

Văzut-am, totuși, ochii cei mai frumoși din lume,
Zei de argint ținând în mâini safire,
Zei adevărați, păsări în țărână
Și-n apă, i-am văzut.

Sunt ale mele aripile lor, și nu-i decât
Plutirea lor ce-mi scutură jalea păgână
Plutirea lor de stea și de lumină
Plutirea lor de piatră, plutirea de țărână
Pe valurile aripilor lor,

Gândirea mea de moarte și viață sprijinită.

poezie de din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Izvor de lumină

într-o
lume colorată
cu atâția ochi albaștri
cu zâmbete
și flori de cuvinte
El
Cuvântul
s-a pogorât printre noi în
lumea aceasta
dar lumea
nu l-a cunoscut

într-o sfințenie
mai sfântă decât
sfințenia însăși
la ai Săi li s-a arătat
însă
ai Săi nicidecum nu l-au primit
ci ei
de ei însăși plini
l-au biciuit
și l-au răstignit dăruindu-l morții
pe El Însuși
picurul de lumină
din viața fecioarei scăldată în floare și-n zâmbet

fără prihană
de
o gingășie
ce însăși gingășia-o întrece într-o adiere de vânt
tu însuți ce nu poți încă să ți-o închipui

dar moartea
nicio putere nu a avut asupra Lui
căci El Cuvântul
Hristos a înviat
EL
Creatorul tuturor lucrurilor
Lumina și Viața
e Cel ce-a creat
și pasul
și zborul
ochii și apa
vântul și norii
și umbra și dorul în care te ascunzi
mai vie viața tu să o trăiești să fii o lumină pe Terra

la început
doar El era
înflorind începutul
cu lumina ochilor Săi ca para focului
El
împreună cu Tatăl
El Cuvântul
Înțelepciunea care a creat
totul
totul ce se vede și nu se vede
mersul
omul
și pasul
vântul

și zborul
norii
și ochii să-i vezi pe cer cum se plimbă

Cuvântul
El Meșterul Lui Dumnezeu
ne e
Lumina și menirea
căci El
ne-a creat
împreună cu Tatăl
cu Cel Prea Înalt
pe firul de iarbă
să ne înscriem pasul
și umbra
inima
într-o floare de dor Lui să i-o oferim
despletindu-ne privirea de ochi
cu
alți ochi să-l vedem
țesându-ne
în privirea Lui
ca
para focului

ni
se face dor
de-a Lui veșnică privire
de
ochii Lui de foc
de El Însuși ce ne leagă
și
ne face trecerea din lumea materială
spre
cea spirituală

într-o floare de vis
din grădina Edenului
căci
El ne-a iubit întâi
când încă
noi nici nu existam
ci
doar în planul Celui Prea Înalt ne scăldam în para ochilor Săi de flacără și foc

noi nu eram
încă o ființă vie
ci
doar o imaginație
din planul Tatălui din cer
dar El
ne-a iubit cum ne-a văzut în planul cel sfânt
iubirea
pentru noi i-a străpuns Ființa
căci
suntem chipul Lui
asemănarea Lui Însuși

oare
cu câtă gingășie
și cu câtă grijă
minile Lui au frământat țărâna
strecurând-o
prin apă și lumină
și
înflorind-o cu para ochilor Săi
pe veci să-i fie asemănare
cu cinste
chipul Lui să i-l înflorim în umbletul de pe palneta Terra


neprihănirea
să-i fie rostul omului de pe pământ
și
cu pași de lumină
să umble-n lumină
el însuși
să fie o lumină
luminând împrejuru-i
cu lumina Celui ce l-a creat

cu câtă bucurie
Meșterul Lui Dumnezeu
se plimba prin grădină
înflorind
iarba
și frunzele
și florile în special
cu lumina ochilor Săi îmbrățișându-i
pe cei doi
ce chipul i-l purtau
pe cărări neumblate încă
la umbra pomilor
cu roade atât de gustoase
ei însăși
fiind cea mai scumpă comoară făurită de Dumnezeu
ca doi crini într-o tulpină
ca doi ochi dintr-o lumină
însuși surâsul soarelui înveselindu-l
cu pașii lor goi
ca lacrima cerului și ca roua câmpului
căci goi erau
în toată gingășia și splendoarea dată de Creator
surâzând cu fețele senine
și îmbrăcate-n lumina
Celui Sfânt și Prea Înalt


chipul
Celor ce i-au creat îl purtau
pe fața lor
și-n sufletul lor în adânc
fluturându-și privirea peste tot
peste toate florile
și peste toți pomii din grădină
amirosind
miresmele atât de gingașe și
minunate
țesute de mâna Creatorului
pe tot întinsul grădinii

vai
cu câtă durere
a privit Cuvântul ce i-a iubit pe oameni
când i-a văzut
în planul Celui Prea Înalt
câtă durere
i-a sfâșiat in inima când
Adam și Eva
au călcat Cuvântul
îmbrăcându-se-n păcatul neascultării
ei
fiind siliți ulterior
să părăsească grădina raiului unde au fost atât
de fericiți
deși n-au știut

cred
că mai amar
a lovit durerea în Fiul Lui Dumnezeu
decât în ei însăși
căci El era iubirea ce i-a îmbrăcat pe amândoi

când se plimbau goi de tot prin grădină căci nu știau
de rușine și teamă
amândoi fiind curați și sfinți
așa cum i-a creat Dumnezeu

ființa umană
acest izvor de lumină
de gingășie și înțelepciune
ce îmbracă pământul în surâsul său
și-l
împletește cu lacrimi uneori
cu
izvoare de lacrimi
înnăsprindu-și durerea pe fața cerului
precum roua ce cade pe iarba și florile pământului
într-un transfer de iluzii
că iar
în grădină va fi
îmbrăcânduse-n lumina pierdută
pe palma Creatorului Său ce l-a iubit
până dincolo de dincolo

poezie de (25 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Sunt întrebări

Eu sunt atâtea întrebări
Ce izvorăsc, ce mă întreabă,
Cu tot atâtea permutări,
Cu tot atâtea, nu se leagă.

Sunt semnul "cât" pus la sfârșit,
Pus peste genele tăcute,
Sunt așteptarea de pe chip
O întrebare, și-alte multe.

Sunt întrebarea unei nopți
Și întrebarea unor frunze,
Sunt zămislirea ce o porți
La tine-n suflet, lângă suflet.

Sunt întrebarea cea mai grea
Și întrebarea unei zile,
Când bat din pleoape spun ceva,
Sunt întrebări fără de sunet.

Eu sunt atâtea întrebări
Fără răspunsuri memorate
Și nu am timp până în zori
Să pun un "cât", un cât la toate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Pentru câțiva scriitori justificați de un talent, de o dibăcie sau pornire, zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută,-n blană, puricii la soare. Lenea lor se mișcă lent, într-o zi, cu umbra lor culcată, din stânga la dreapta. Lumina le răsare pe sprâncene, și până seara le ajunge-n spinare. Acești țigani ai artei visează, se scarpină, oftează, sunt amorezați și cântă... Scrisul lor e ciut. Fraza lor fără desen, fără ritm, fără asprimi și rotunjimi, tânjește, se-ntinde, zemoasă, sau se risipește ca praful.

citat celebru din (1913)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Emil Cioran

Iubirea are atâtea fețe, atâtea devieri și atâtea forme, încât este destul de greu să găsești un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii.

în Pe culmile disperării
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Certitudine

Am iubit atâtea bucurii,
Atâtea dureri am iubit...
Ca acum să mă-ntreb:
Unde-am greșit?

Am iubit câteodată mâini,
Alteori ochi am iubit ;
Uneori am iubit doar cuvinte
... Atunci am greșit

poezie de (1980)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scoarță

anumiți oameni mor mai adânc
limbaj subtil, însemne scrijelite
în memoria copacilor din țările reci
portocale
și miros a copilărie

anumiți oameni mor mai des
liniște ascuțită, perfidă,
taste tocite noapte de noapte
un oraș cu vise refuzate sistematic
și fără rost

anumiți oameni mor mai mult
atât de mult încât timpul
uită să curgă sau poate
pur și simplu
se termină

anumiți oameni mor
și-n urma lor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paul Eluard

Absențe

Deșarta voluptate și sărmanul mister
De-a nu fi văzut.

Te știu, culoare a copacilor și-a orașelor
E între noi obișnuita transparență
Dintre privirile scăpărătoare.
Ea se rostogolește pe pietre
Așa cum se leagănă apa.
De-o parte a inimii mele fecioare se-ntunecă,
De cealaltă parte mângâietoarea mână se-așază
pe coapsa colinelor
Curba unui fir de apă dezlănțuie această cădere,
Această-nvălmășire de oglinzi.
Lumini de precizie, nici nu clipesc din ochi,
Nu mă clintesc,
Vorbesc
Și-atunci când dorm
Mi-e gâtul un inel cu parafă de voal.


II

Ies la braț cu umbrele,
Sînt jos cu umbrele,
Singur.
Mila e mai sus și poate rămâne foarte bine acolo,
Virtutea îți dă ei înșiși sânii de pomană
Și grația s-a-ncurcat în plasele pleoapelor ei.
E mai frumoasă ca statuile de pe marginea treptelor,
Mai rece
E jos cu pietrele și umbrele.
Am ajuns-o din urmă.

Aici lumina dă ultima ei bătălie.
Dacă adorm, adorm ca să nu mai visez.
Care vor fi atunci armele triumfului meu?
În ochi-mi larg deschiși mijește soarele.
O, grădină a ochilor mei!
Sunt toate fructele aici ca să închipuiască flori,
Flori ale nopții.
O fereastră de frunze
I se deschide fără veste-n obraz.
Unde-mi voi pune buzele, natură fără țărmuri?

E mai frumoasă o femeie ca lumea în care trăiesc
Și închid ochii.
Ies la braț cu umbrele,
Sînt jos cu umbrele,
Și umbrele m-așteaptă.

poezie de din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Dacă nu uiți asta, le poți da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deșertăciune. Draga mea, atât el cât și tu poți uita, ziua când v-ați cunoscut, iubit, logodit, poți uita ziua de naștere sau chiar numele copilului, poți uita părinții, poți uita absolut orice gând, căci inevitabil timpul ți le va lua și le va vinde uitării... Un singur element esențial nu uita, că tu ești Dumnezeu și nu nenorocitul de gând care te-a schilodit și te-a făcut om. Dacă îl ții minte pe Dumnezeu ca propria ta ființă poți să uiți totul, căci totul este doar deșertăciune. Dacă nu uiți asta, le poți da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deșertăciune. Nu-ți uita inima dar uită-ți mintea, nu aștepta bătrânețea ca să vină Alzheimerul să ți-o ia. Atât de multă deșertăciune pe care mintea o numește pompos și fals "cunoaștere".

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook