Înțeleptul
Morții sunt cei mai înțelepți, ei știu
Cât de-adânc rădăcinile florilor în pământ se-înscriu,
Cât rabdă-un sâmbure spre-a fi iarăși viu.
Morții îndură-n singurătate frig și ploi,
În inimi care nu palpită și-n creiere reci sloi,
Nu simt bucurie, nici durere sub trifoi.
Morților li-s toate pe măsură și-îndeajuns,
Ei dorm, visează și nu au greutăți de dus,
Nici ura, nici iubirea,-n pacea lor nu s-au interpus.
Ciudat, dar oamenii fug de-a lor comunitate
Sau poate eu sunt cel ciudat, dorind foarte
Să fiu înfășurat în recea lor imunitate.
poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.